INIMA BASKETULUI ... SPECTACOLUL
BASKETBALL, MY LIFE. PARCHETUL ESTE SCENA.
Trimite-mi un Email

Căutati pe blogul Davidescu

miercuri, 11 martie 2009

Sa ajungi la College, realitate sau vis...


Vlad Moldoveanu si profesorul Lonciu Davidescu.
Fairfax, Virginia, Ianuarie 2009.

 MOTTO:
Sa ajungi la college in America realitate sau vis……


Fairfax este un orasel tipic American cu multa verdeata si oameni grabiti care isi gasesc o clipa de liniste la lunch unde isi mananca cu fastul specific de politete si zambet (cateodate fortate si dupa protocol), inbalsamat de Ketchup si de sos tartar. Dupa ce termina, strang meticulos tacamul de carton si-l arunca la cosul de gunoi care este de obicei vopsit in rosu. Totul se petrece serios si ceremonial.
Dinnerul este cu totul altceva, aici privirile sunt relaxate si mai omenesti. Se vine cu prieteni, cu familia si de obicei se aniverseaza ceva, poate o onomastica, poate ca fiul sau fica au fost primiti la un COLLEGE cu nume bun la basket si la invatatura. Este o mare bucurie pentru o familie a caror copii sunt primiti la un astfel de college. Asta inseamna bursa, camin si alte avantaje si sigur o cariera in baschet in caz de succes viitor cu status si multi bani. Insusi faptul ca va juca si va invata la un astfel de College este o mare onoare pentru intreaga familie. La intalnirile cu rudele si cu prietenii la serviciu, parintii sunt felicitati si oarecum respectati.


Familiile care cresc viitori jucatori de baschet au o agenda cu totul speciala si sigur nu simpla. La un astfel de dinner l-am invitat pe Vlad Moldoveanu, un tanar din Bucuresti care este in State sa invete carte si sa se pregateasca pentru o cariera de profesionist in baschet.
Aici in Fairfax este College George University, care are o buna traditie si performante in basket. In acest College, Vlad a inceput drumul spre perfectionare, spre profesionism. Desigur la acest college cu nivel ridicat, pentru Vlad era clar ca il asteapta multa munca si motivatie pentru a se incadra, a reusi sa se acomodeze si sa se introduca in spiritul si atmosfera echipei. Din discutiile purtate cu antrenori a inteles ca este pe drumul cel bun. La inceput se parea ca totul se desfasoara satisfacator din ambele parti atat pentru Vlad cat si aprecierea antrenorilor.
Dupa al 7-lea joc, Vlad incepe sa simta ca se petrece ceva rau. In primele jocuri, minutele jucate si aportul adus il satisface. Incetul cu incetul insa, pozitia sa in echipa coboara atat in minutele jucate cat si in atentia antrenorilor si participarea in partile de tactica de echipa din antrenamente. In ultimele meciuri nu a mai jucat deloc.
Este fara indoiala, o situatie stresanta si nesigura, greu de trecut si presarata cu examene de maturitate si de confruntare.

In discutiile purtate cu Vlad, i-am spus in primul rand ca nu trebuie sa se descurajeze si ca este dator sa continue munca cu mai mult elan, sa arate antrenorilor si coechipierilor ca el este decis sa continue, sa nu se duca la vale, prezenta lui la antrenamente sa fie dominanta.
In acelasi timp, sa programeze o intalnire cu antrenorul secund, asa incat discutia sa fie mai putin stresanta si mai comoda decat cu antrenorul principal. Sa caute sa primeasca ajutor, sa ceara sfaturi, ce trebuie sa faca sa revina la pozitia pe care o avea si ce greseli are de corectat. Aceasta discutie trebuie sa fie constructiva si in limitele politetii obisnuite in echipele de College. Dela aceasta discutie Vlad a iesit incurajat si mult mai linistit. Dar lucrurile nu s-au indreptat. Aceeasi atmosfera la antrenamente; jucatorii simt dupa rolul lor la antrenamente care sunt sansele de a juca si cat se bazeaza antrenorul pe el. Incepe sa se nasca ideia sa caute un alt Colegiu in care va putea sa fie de folos si sa poata progresa. Aceste framantari pot aduce la hotarari nefericite si distrugerea intregii cariere. Daca trebuie sa pleci pentru ca ai cazut intr-o pasa proasta si daca la noua echipa este din nou prost, atunci te muti din nou. Poate este mai bine sa muncesti mai mult si sa incerci sa treci acest hop. In sezonul viitor, un jucator de pe postul tau termina scoala si atunci ai mai multe posibilitati. Este stiut cat de greu este sa te acomodezi social si profesional. Si in cazul lui Vlad, daca trece la alta echipa (legea de transfer), un sezon nu va juca, deci in sezonul viitor incepe sa joace mult mai tarziu.
Inainte de a lua hotararea de a parasi echipa, i-am propus lui Vlad sa discute ca antrenorul principal. Cand a iesit dela intalnire, hotararea a cazut: va trece la un College, unde va fi mai folositor si unde va putea sa progreseze. O parte din hotarare e de ordinul sufletului si a inimii; nu poti sa traiesti acolo unde simti ca nu esti dorit si apreciat.

Acum trebuie facut totul pentru ca noua echipa sa asigure conditiile si optiunile pe care vechea echipa nu le-a oferit. Este foarte important sa discuti cu familia si sa primesti binecuvantarea. Sa discuti si sa primesti sfaturi de la fostii tai antrenori, care te cunosc si stiu cum este construit sufletul tau, caracterul si principiile tale de a vedea viata. In judecata aceastei grele hotarari, eu cred ca in unele situatii este nimerit sa schimbi echipa, luand in cosideratie riscul sa-ti lipesti numele de “neserios” care nu poate sa infrunte greutati (ramai cu imaginea de usuratec si atunci cand vor dori sa te ia la o alta echipa, se vor gandi de 2 ori). Lui Vlad I se pare ca transferul este irevocabil. El simte ca a terminat aceasta perioada si ca trebuie sa inceapa ceva nou. Este o situatie dificila, presanta, timpul trece si subliniez din nou este “Nodul Gordian” in cariera sa. Au fost 2 optiuni: sa ramai peste toate greutatile si inpotriva tragerii de inima, sau sa pleci spre necunoscut.

Dupa toate framantarile si sfaturile si studiind optiunile, Vlad a plecat la American College din Wasinghton D.C.

Vreau sa prezint aceasta situatie si framantari si celorlalti tineri care se gandesc sa vina in State.
Este nespus de greu sa fii la mii de kilometri de casa de parinti intre straini sa nu fii sustinut si incurajat, sa nu poti sprijini capul pe umerii lui Mami si sa te alinte cu niste bucate ca la mama acasa. Regimul de viata, programul sunt foarte presante, fiecare din jucatori vrea sa reuseasca. Orarul zilnic este spartan: Desteptarea, la ora 6:00 am; cateodata este antrenament matinal de la 7 la 8.
La ora 9 incep cursurile pana la ora 3-4 pm. Cateodata mai sunt cursuri si dupa masa. Sunt antrenamente seara de 2 ore si jumatate. Deplasarile la jocuri sunt de cele mai multe ori lungi si obositoare. La ora 10-11 pm trebuie sa fii in pat ca sa te odihnesti pentru o noua zi de carte si de antrenamente. Tot timpul trebuie sa fi punctual, sa te remarci ca un tip pozitiv si sa faci totul 100%. Asta este singurul drum spre reusita. Cand gresesti primesti a doua sansa, dar aceasta este si ultima ta sansa.
Deci cine se gandeste sa plece in State sa invete si sa joace basket trebuie sa se pregateasca mental si sa invete conditiile si filozofia vietii in State si-n College

Din experienta mea este deosebit de important ca tanarul baschetbalist sa fie constient, sa stie ca nu va avea o viata usoara, ca nu va avea cel putin la inceput cu cine sa schimbe o vorba, ca felul lui de comportare este diferit si poate curios pentru noii lui colegi. Totul se desfasoara dupa alte obiceiuri si legi. Alte ore de masa, alte maniere de comportare. Relatiile cu antrenorii si coechipierii sunt bazate pe norme mai oficiale, mai respectuoase.
Este obligatoriu ca parintii si antrenorul care l-a pregatit pana acum sa se informeze si sa judece daca respectivul college este potrivit ca sa-l primeasca cat mai favorabil si acomodarea sa nu fie traumatica.
Daca se poate, sa se viziteze Collegeul repectiv, sa se discute cu antrenorii, sa vada care sunt formele de ajutor pentru perfectionarea in engleza. Toate aceste intalniri trebuie facute cu mult tact si cu politetea cuvenita.
Eu am cautat sa gasesc o familie vorbitoare de limba tanarului, daca se poate cu copii de varsta lui, ca sa-l adopte in timpul studiilor. In putinul timp liber sa aiba unde sa se duca, sa fie inconjurat de atmosfera de familie sa manance din bucatele “ca de la mama”. Sa aiba cu cine vorbi, sa se sfatuiasca, sa-si verse necazurile. Sa faca un mic chef in familie, cu pizza si coca cola. Acest sprijin cald de familie este energia care, in momente grele, iti da puterea de a infrange greutatile si a continua cu noi si noi sperante.

Primele luni sunt dominante in incadrarea in noua societate Din statisticile cunoscute, 40% din strainii care vin la College, reusesc sa termine. Spun aceste lucruri pentru acei care se gandesc la acest pas. Sa stiti ca diploma si perspectiva de a fi un baschetbalist de viitor nu este pentru alintati si pentru cei care nu sunt independenti si foarte motivati. Trebuie sa stie bine la ce vin. Nu este usor sa te adaptezi la noul stil de viata si la filozofia Americana, the life style (cuvinte magice). Cine reuseste, face un pas urias ca intelectual si ca jucator de baschet, fiind produsul cele mai inalte scoli.

Intalnirea cu Vlad a avut loc intr-un restaurant Italian din Fairfax. Restaurantul este asezat intr-o piateta post-moderna, care a fost construita cu dorinta de a reda atmosfera din micile orase de provincie din Virginia. Am ajuns inaintea lui Vlad. Noi adica eu si cu nepotul meu Tom, in varsta de 2 ani, pe care doresc sa-l introduc in baschet business. Am ocupat o masa strategica langa fereastra. Dupa putina asteptare apare Vlad: un tanar bine construit pentru baschet. Asa cum spunem noi antrenorii, este de tip TRESTIE: Inalt, suplu si bine legat. Cu un zambet timid se apropie de masa intinde mana si se prezinta dupa formalitatile in vigoare. Il invit sa ia loc. Noi ne cunosteam din discutiile telefonice si emailurile in care am discutat si am cugetat impreuna asupra unor probleme si hotarari sau asa, de vorba de claca.

Este prima oara cand il vad pe Vlad un flacau bine educat, modest si la locul lui. Comanda a fost spaghete in sos Bolognez, cu parmezan si pizza Napolitana. In timpul dinnerului am discutat despre toate: cum se antreneaza, cum merge invatatura, cum sta cu examenele dar in special si pe larg despre transferul la alt College. Si in special ca nu va putea juca de la inceputul sezonului viitor, legea de transfer intrand in functie si un sezon nu ai voie sa joci. Imi spunea ca in aceast perioada cand nu joaca este o buna ocazie sa se ocupe de dezvoltarea fizica si de imbunatatirea tehnicii si tacticii individuale specifica posturilor 3-4. Deasemeni, sa invete stilul si ritmul de joc al noii echipe, antrenamente de atletism si de haltere si participarea la antrenamentele echipei pentru acomodare si de a invata sistemul, schemele tehnica +tactica de echipa. Mare importanta are colaborarea si insusirea stilului de joc al coechipierilor.
Un mare secret al jucatorilor destepti este sa simta ce doresc antrenorii de la el si sa devina omul lor de incredere. Tinand seama de acest regim de antrenamente si efort, este obligatoriu examinarea periodica de catre Doctorul echipei si o serie de analize care sa prezinte starea sanatatii si potentialul de-a participa la aceste eforturi. Regimul de odihna si recuperare, felul de alimentatie sunt fundamentul acestor antrenamente.
Am mai discutat despre dilema de a parasi si de a trece la Washington. Dar toate aceste framantari au trecut si acum privirea lui Vlad este catre viitor. Am mai discutat despre ce domeniu va studia si cum va imparti cariera intelectuala cu baschetul.
Noii colegi sunt amabili si-l ajuta sa se obisnuiasca in echipa si-n scoala. O mare problema este ca in noul sezon va incepe sa joace deabia dupa jocul al 7-lea. Aceasta poate sa-l aduca in fata unei situatii favorabile sau foarte grele: daca jucatorul pe postul lui Vlad cam schiopateaza pentru Vlad este mai usor. Aceasta perioada cand nu joaca, trebuie sa invete ce trebuie sa faca mai bine decat ceilalti jucatori pe postul lui si sa apara ca o noua optiune, mai dinamica si mai inteligenta, colaborand mai eficace atat in atac cat si-n aparare. Asta este situatia favorabila. Se poate ca pe postul lui jucatorii sa fie in maximum de forma si asa el trebuie sa aduca ceva nou care sa-i dea justificarea de a juca. Acesta se poate realiza in special in aparare, aceasta atrage atentia antrenorilor: mai multe recuperari, sa ajute in aparare, sa puna capace. Aceasta atitudine si harnicie il va confirma in gandurile antrenorului.


Profesorul Davidescu, impreuna cu tanarul sau colaborator Tom, la o pizza cu Vlad Moldoveanu.
Fairfax, Virginia, Ianuarie 2009.

S-a facut destul de tarziu, mai ales pentru tanarul meu colaborator Tom Davidescu. Pentru dansul, intalnirea -- desi foarte interesanta din punct de vedere psihologic -- a fost cam lunga si la varsta lui, trebuia sa fie de mult in pat.

A fost o intalnire placuta, familiara, cateva ore petrecute in limba Romana, ca acasa.
Tinerii jucatori care se gandesc sa vina in State, ar fi bine sa discute cu Vlad inainte. Asta ar fi de mare ajutor. Vlad va raspunde cu bucurie intrebarilor oricui.

Eu va urez mult succes. Merita sa incercati !
Dar sa stiti ca Nea Sam acum este cam stramtorat si cainii nu se plimba cu colaci in coada.

Prof-Davidescu

Niciun comentariu: