MOTTO:
Stiu, acum totul este instant dar un gulas pe cinste se gateste la foc mic, asa si o poveste frumoasa cu talc.
Stimate Domnule Grecu,
Cred ca aceasta problema a jocurilor in deplasare este o maladie nu numai pentru Targu Mures.
Targu Mures pentru mine reprezinta leaganul baschetului romanesc, amintiri si intamplari legate de viata mea, de inceputul carierii si de tot ce am invatat de la Zsiga Ferencz, care m-a antrenat. El m-a poreclit TOIOS (dupa cum imi amintesc eu, inseamna ou in ungureste) si despre super starul Fodor, mare jucator.
Toate acestea sunt amintiri de aur, de atmosfera si mireasma a acestui oras. Si de neuitata, gustoasa placinta.
Dar sa ne intoarcem la intrebarea Dumitale.
Am spus maladie. Da, este un complex acest sindrom al jocurilor in deplasare. Este o Maladie Psihologica, care isi are radacinile in trecutul nu prea indepartat. Jocurile in deplasare presupun conditii neobisnuite: deplasari, calatorii mai lungi sau mai scurte, felul calatoriei, nu dormi in patul tau, nu esti cu cei dragi sau cu societatea apropiata. Fac o paranteza, dar cunosc un jucator proaspat tatic, care inaintea jocului trebuia sa auda scancetul bebelusului si glasul sotiei sale; asta chiar la mii de kilometrii. Sala in care se va disputa jocul este straina, neprietenoasa, fondul sonor este strident, daca nu chiar dusmanos, arbitrajul pare ca este mai indulgent cu echipa gazda.
Acasa in sala ta esti orientat, ai punctele tale de reper chiar cu ochii inchisi, stii unde te afli si asta iti da o orientare precisa, adica hotarari mai bune si mai rapide.
Problema deplasarii este complexa: daca este vorba de o calatorie de 2 ore, sau despre calatorii de sute de kilometri pentru aceste 2 deplasari, discutam despre 2 modele de adaptare diferite.
Pe cand dupa o calatorie de 2 ore trebuie doar sa te refresezi si sa ajungi la sala, la o calatorie de sute de kilometri este vorba de cazare si de antrenamente.
Dar voi descrie pe larg si profesional care este Modelul Jocului in Deplasare. Protocolul acestui ritual poate fi un exemplu folositor in viitoarele deplasari.
Vorbesc de o deplasare de cateva ore cu avionul. Este vorba de o trecere la alt regim de viata: clima, fusul orar, circulatia pe partea stanga in tarile foste colonii britanice, lumina sau specificul mancarii. Toti acesti factori trebuie sa fie tratati cu experienta si profesionism.
Eu obisnuiam sa trimit un specialist in logistica deplasarilor inaintea jocurilor sau a turneelor, ca sa studieze si sa gaseasca conditiile cele mai potrivite. Acest specialist avea sarcina sa caute sa faca viata noastra in deplasare cat mai comoda si mai relaxata.
Este foarte important sa stii cum este traficul la ora cand trebuie sa te deplasezi la sala ! Lucrul acesta l-am invatat intr-o deplasare cand stiam ca distanta de la hotel la sala este de 15 kilometri, deci maximum de timp 30 de minute de calatorit. Marea supriza a fost ca nu am stiut ca la ora cand plecam la sala, traficul era infernal si se calatorea bara la bara. Am facut pana la sala 2 ore. Inainte cu o zi, cand am plecat la alta ora la antrenament, am facut 24 de minute. Am ajuns la sala dupa o calatorie tensionata, nervosi si ingrijorati. A fost foarte greu sa ne calmam, sa ne echipam si sa ne pregatim de joc. La traditionalul Pep Talk (discutia de pregatire a jocului), am cerut sa ne intoarcem la normal si sa ne linistim; asta este situatia. Pentru ca jucatorii sa se incalzeasca, in ciuda timpului scurt care mai ramasese, am cerut preparatorului fizic sa conduca incalzirea adaptata la aceasta situatie. In continuare am discutat de problemele tactice de echipa si individuale. Cum sa fim concentrati si cat mai mobilizati. Acest Pep talk a fost si el mai scurt ca de obicei. De la aceasta intamplare am invatat ca trebuie sa stii ce se intampla, poate la aceeasi ora este vreun festival sau cine stie ce alte trazneli.
Aceste complexe de intamplari s-au tranformat in legende aburite. Sindromul deplasarilor a creat o maladie de complex MINTAL.
De aceasta maladie sunt afectate in general echipele pentru care rezultatele au importanta capitala din punct de vedere material si de prestigiu.
Echipele de minibaschet, de cadeti si chiar de juniori participa in competitii pentru fun, prietenie si voie buna. Aceste echipe are alte modele, motivatia lor nu este afectata de jocurile in deplasare. Din contra, aceste jocuri in deplasare au farmecul si atmosfera speciala. Jucatorii sunt impreuna, se distreaza, cunosc locuri noi, se leaga prietenii de-o viata. Jocul este frisca de pe savarina, toata gasca se va delecta si apoi vor avea despre ce sa se vorbeasca.
Deci deplasarile devin problematice atunci cand joci petru un loc in clasament (prestigiu) sau pentru rating (bani).
Aceasta problema-maladie isi are radacinile in trecutul nu prea indepartat. Echipele profesioniste in baschetul global ajung la 20- 30 de jocuri numai in deplasare, acestea devenind parte integrala din competitie. Trebuie analizat si gasite solutii de a descifra aceasta maladie-sindrom.
S-a ajuns la existenta unui format, protocol, sau chiar a unui jurnal de bord al deplasarilor.
Domnul Grecu, sa ne tranformam in 2 licurici si sa insotim o echipa de prima mana in Euroliga. De ce licurici ? Ca sa facem putina lumina in misterul jocurilor departe de casa.
Deplasarea o vom face dupa modelul initiat de echipa de tehnicieni cu care am lucrat si pe care am folosit-o cu succes. Acest model a reusit sa aduca la realitate echipa.
Domnul Grecu, aveti valiza facuta ? Daca da, hai sa pornim, avem meci in deplasare. Jucam la Milano !
Nu-ti lua sandwichuri, ca ne da mancare in avion.
Modelul Jocului in Deplasare
Jucatorii asteapta acasa va veni un taxi insotit de cineva din administratia echipei, care va aduna 3-4 jucatori si ii va aduce la aeroport. Aceasta tehnica reduce la maxim intarzierile -- spirit practic -- si da sentimentul de a fi impreuna, cimentand spiritul de echipa.
La aeroport se intruneste toata echipa si de obicei se ia cafeaua impreuna. Intre timp se fac formele pentru frontiera. Toate documentele sunt in mana aceluia care se ocupa de acest procedeu, toate aceste formalitati nu preocupa jucatorii si totul se petrece linistit.
Fiecare jucator sta in avion langa colegul sau de camera de la hotel. Perechile au fost formate dupa un anumit studiu si de comun acord.
Cand spun studiu, ma refer la trasaturi de caracter sau de un interes al echipei.
De exemplu, pentru un jucator nu prea disciplinat se cauta un partener serios si cu constiinta profesionala. Cand avem un jucator tanar, ii cautam un frate mai in varsta, ca sa-l incurajeze. Inainte de a face aceste perechi eu obisnuiam sa stau de vorba cu jucatorul care trebuia sa ajute. In general aveam intelegerea jucatorilor, ei fiind constienti de importanta acestei sustinere a coechipierului.
In avion, fiecare cauta sa aiba o preocupare. Am avut jucatori care au folosit timpul de zbor si au invatat. Acum sunt avocati si ingineri. Noi ii numeam studentii aerieni.
Curand am ajuns la destinatie. Eliberarea bagajelor la aeroportul Malpensa este facuta cu ajutorul administratorului echipei. La fel si formalitatile de frontiera. Suntem asteptati de taxi, care ne va aduce la hotel. Fiecare STIE in ce camera va sta, conform programului amanuntit inmanat inca din avion. El cuprinde orele de masa, programul de antrenamente, sedinte de pregatire si -- daca este cazul -- plimbari sau alte distractii. Sunt trecute in program si obligatiile de a apare in fata presei sau intalniri cu persoane marcante. Acest buletin informativ a dus la discipina, punctualitate si exactitate. Totul este stiut, nu sunt suprize, nu este stress. Totul se petrece in liniste si in comoditate. Domnul Grecu, sper sa nu ai nevoie de un pat de 220–230 cm, fiindca in echipa mea aveam nevoie de 3 paturi supradimensionate. Hotelurile care gazduiesc baschetbalisti au astfel de paturi.
Ne sculam scol de dimineata, dam o tura prin hotel, citim ziarele la colazione(micul dejun). Imi place in Italia sa iau de dimineata un macchiato e un'acqua, altceva nu pot. Iti ofer si dumitale un capuccino. Ospataritele, cameriere cum li se spune in nord, sunt gurese si le fug ochii dupa sportivi. Cred ca se uita si la mine, dar mie nu mi-e gandul decat la meci. Niciunul dintre sportivi nu refuza sa se fotografieze cu suporterii, fie in avion sau in hotel.
Ce am invatat din practicarea acestui model este ca trebuie sa educi jucatorii ca sa fie pregatiti si motivati. Intelegand importanta aplicarii, se reuseste mai bine daca pentru inceput discuti cu partea pozitiva si dominanta dintre jucatori si apoi cu toata echipa. La inceput vor fi greutati, dar modelul trebuie respectat cu litere de foc. Cine nu se incadreaza va fi amendat si daca nu se incadreaza in mod repetat, trebuie sa te gandesti sa renunti la el.
La inceput am facut greseala sa pregatesc pentru deplasari o tactica de joc mai ponderata mai retinuta ca sa ne putem adapta. Era un joc in deplasare, nu ?
A fost o greseala fatala.
Prin aceasta tactica eu tensionam echipa si ii scoteam din ritm si din stilul de joc. Cand am inceput sa ne comportam si sa credem in model, m-am intors la logica urmatoare: pregatirea echipei se face dupa adversar si nu dupa locul unde se disputa jocul.
Astfel de modele trebuie construite si adaptate dupa imprejurari si dupa nevoile fiecarui echipe.
Sunt jucatori si echipe care acasa -- din cauza presiunii publicului cateodata fanatic si fara cultura sportiva -- injura jucatorii si antrenorii si-n multe cazuri trimit antrenorii acasa.
Uite acum, cand am trecut de frica deplasarilor, am inteles ce mi-a spus bunicul.
Cu dragoste pentru Targu Mures,
Prof - Davidescu
P.S. De acolo de sus, Zsiga Baci (Ferencz Sigismund "Zsiga"), ajuta-i in deplasari, ca esti de pe acolo din Targu-Mures.
