Onorabile colega Profesore (Marimea conteaza)
Problema care te intereseaza este delicata si nu ne prea place sa vorbim despre ea. Nici stiinta specifica nu s-a exprimat in acest domeniu. Nu sunt lucrari serioase care analizeaza si lumineaza mintile, calauzind in munca de fiecare zi a echipelor sau a sporturilor individuale (se pare ca in sporturile individuale cazurile fiind mai frecvente).
Colega, mai intai sa incerci sa tii in frau -- deci inhamati -- oamenii de creatie, jucatorii de baschet care sunt creatori inspirati si cu talente in a gasi solutii in conditii neprevazute de stress in inpact agresiv. Jucatorii trebuie sa se simta liberi de a se exprima independent in cadrul echipei, fiecare aducand contributia sa specifica, originala in acest complex de stiluri si imaginatie intr-un acord perfect.
Rezultatele libertatii de creatie, valoroasa si personala, aduc calitate, frumusete si spectacol. Acesta este mirajul si atractia jocului si astfel echipa devine valoroasa, apreciata de spectatori si de presa.
Crearea de conditii de joc fantezist, puternic atat in aparare (cat de maiestuos este un capac ca lupta aeriana) si in atac, totul bazat pe libertatea de creatie si de talent a jucatorilor, antrenorilor, mediului inconjurator, slujind victoriile si spectatorii.
Viata este o facultate care te pune tot timpul in fata necunoscutului si noi nu vrem sa intelegem ca trebuie sa cunoastem si sa invatam, sa ne apropiem cu inima deschisa si sa privim drept in ochi tot ce ne inconjoara si sa recunoastem ca nu stim totul. Tot timpul trebuie sa invatam ca sa putem supavetui si sa colaboram si sa recunoastem ca sunt oameni de diferite culturi, culori sau religii si noi ca sa putem crea impreuna trebuie sa ne cunoastem.
Suntem o parte infima din acest Univers.
Cunoscand si intelegand acesti jucatori si avand convingerea profesionala la contributia la succesul echipei, vom cauta calea impreuna cu toata echipa pentru a primi in mijlocul nostru cu inima dechisa si cu desteptaciune incadrarea si colaborarea profesionala, sociala si prietenia necesara in viata unei echipe.
Acesta trebuie sa fie programul de pregatire al echipei, formand o unitate din comportari si filozofii de viata diferite. Jocul echipei trebuie sa fie bazat pe colaborare, ajutor reciproc si dizertatii individuale exceptionale care sa aduca echipa la cele mai inalte nivele. Este o greseala fatala sa ii limitam, sa incercam sa-i castram (figurativ, evident), sau sa-i punem in carantina de epurare a sclipirilor si interpretarilor specifice a acestor jucatori, care sunt ,desigur, poate mai greu de inteles.
Noi trebuie sa gasim modul sa traim impreuna, sa ne cunoastem reciproc, sa ne sprijinim sa ne antrenam cu seriozitate si dragoste. Fara reprosuri si fara ranchina, vom ajunge o echipa adevarata, care da posibilitatea fiecarui jucator sa se exprime, slujind victoria echipei.
Deci nu frauri, nu hamuri, nu carantina si priviri ironice si ganduri zeflemiste. Imi aduc aminte cum erau numiti jucatorii de culoare in cercurile baschetului, cred ca stiti la ce ma refer. Despre aceste atitudini, despre aceasta atmosfera nu ne place sa vorbim. Chiar in familiile noastre sunt oameni cu atitudini si comportari diferite de normele noastre, nu dupa capul nostru. Dar ei sunt facuti din acelasi plamadeala, chiar daca au AND-ul usor diferit.
Ei sunt noi si noi suntem ei.
Numai asa se poate intelege si trece peste aceasta prapastie psihologica si modus vivendi care va aduce la eliberarea de aceasta comportare decadenta. Vazand liber si neinhamat in lumea intunericului, voi primi cu ganduri bune si inima deschisa pe acei care sunt diferiti si compusi si din alte obicieuri si culturi.
Vreau sa dau un exemplu care ne va invata sa cunoastem si sa actionam in viata noastra de educatori de antrenori. Un bun prieten de-al nostru era foarte mandru de fiul lui, un mare violonist. Am fost invitat la un concert in care fiul lui era solist. Pentru mine era o adevarata sarbatoare, se canta Debussi. Imbracat la 3 ace, am trecut sa-l iau pe fericitul tata. Sala era plina si dirijor era celebrul Zubin Metah. Violonistul nostru implinise 17 ani si a sustinut concertul cu brio. S-a bucurat de bissuri repetate si la sfarsit tot publicul s-a ridicat in picioare sa ovationeze. Dupa concert am mers impreuna cu fericitul parinte sa sarbatorim cu un sprit si cu o saramura de crap. Dupa ce ne-am asezat si am ciocnit paharele, amicul meu, impresionat cu lacrimi in ochi incepe sa povesteasca viata fiului si a familiei. Acest talentat violonist nu s-a nascut ca un copil obisnuit, comportarea a facut ca parintii sa se adreseze doctorilor si specialistilor ca sa afle ca fiul lor este autist (boala grea). Ca sa cresti un astel de copil trebuie sa te daruiesti si sa fii tot timpul prezent in tratament si-n educatia care se desfasoara in alt ritm si este bazata pe procedee atat fizice cat si intelectuale specifice acestor copii. 13 ani de grija si dragoste parinteasca au facut ca acest mare talent sa rabufneasca si sa aduca fericirea in primul rand acestui tanar violonist si familiei si de ce nu intregii societati. Deci intelegerea, dragostea face sa castigam adevaratii oameni. L-am imbratisat pe amicul meu si l-am intrebat dece nu a spus de ce nu ne-a spus povestea asta mai devreme.
A ridicat capul si cu o privire blanda si neimpacata mi-a spus: “Mi-a fost rusine”
Agentul m-a sunat si imi spune ca are pentru mine o provocare. Are un jucator care a jucat cativa ani in NBA, jucator deosebit, de mare valoare, care a fost suspendat pentru un an si care si-a indeplinit pedeapsa. A fost suspendat pentru ca a lovit brutal un coechipier. Imi propune sa-l cunosc acum, joaca intr-o tara nordica. L-am rugat sa-mi trimita informatii despre cariera sa, extrase din mass media, ce spun oamenii de meserie si casete din colegiu si NBA. Am studiat materialul si am inteles ca este un jucator de 203 cm, dotat cu o detenta-explozie, care nu are nevoie de elan si de pe loc se inalta in impact cu apararea si ajunge primul la minge. Are o capacitate superioara de recuperare, in special in atac, este extrem de agresiv si inspira spaima in jurul lui. Aceasta aduce la conflicte cu adversarii si viata grea din partea arbitrajului. Jucatorul are un caracter vulcanic, cu “fitil foarte scurt”, explodand fulgerator si pe neasteptate.
Infruntarea cu aceasta experienta cooptarea in echipa sunt problematice si prezinta mari riscuri in conduita si relatiile cu coechipierii, cu conducerea si cu fanii. In primul rand eu trebuie sa-mi schimb “discul”, sa caut pentru acest jucator alta atitudine speciala si diferita de atitudinea obisnuita. Este incomod si dificil pentru Egoul fiecarui antrenor. Trebuie sa fii constient ca timpul si atentia in discutii, in antrenamente individuale, au in special ca scop cunoasterea reciproca si crearea unei intelegeri respect si aprecieri. Este determinant ca antrenor sa inveti cum sa comunici, ca partas la succesul acestui proces de acomodare de incadrare. Trebuie colaborat cu toti componentii conducerii echipei, trebuie sa existe acceptarea tuturor de a colabora in cooptarea acestui valoros si special jucator. Din cele aflate si vazute am convingerea certa pe teren, in momente dificile de stress, acest jucator va gasi solutii originale si de maxima eficacitate, pe care jucatorii normativi nu au resursele calitatile sa le execute.
Pe jucatorul de care vorbim, povestea vietii care l-a calit.
Dupa ce am ajuns sa conving conducerea si am stabilit “logisticile” pentru a coopta acest jucator, am concretizat complexul executiv, “asimilarea” acestui jucator. Cea mai dificila problema este constiinta inteligenta si contributia jucatorilor in aceasta actiune. Trebuie sa pui pe fata cine este acest jucator, ce probleme prezinta si ce avantaje aduce echipei. Si in primul rand daca este posibila incadrarea lui in viata echipei. Eu am discutat cu 3 jucatori de baza a echipei din punct de vedere social si valoric si cu liderii. Le-am explicat ca sunt pe cale sa hotaresc sa aduc un jucator cu o istorie problematica si vreau sa aud parerea lor. Acest jucator este jucatorul care va aduce solutii eficace in situatii grele. Dorim si suntem capabili sa ne adaptam si sa colaboram cu mintea si cu inima in realizarea acestei provocari ? Dupa o discutie de cateva ore agitate si profunde, comentand cu profesionism si omenie ce poate fi pentru echipa racolarea acestui jucator daca vom reusi sa ajungem cu el la alte sfere decat pana acum, am reusit sa inchegam un Modus Vivendi
1) Contractul sa fie incheiat pe o perioada limitata si conditionata.
2) De explicat in amanunt regulamentul de disciplina (care este foarte sever si amenzi financiare). Una din clauze, -- participarea la antrenamente si jocuri sa se faca cu daruire si din toata inima respectand coechiperii -- fiind un factor constructiv in procesul de reusita.
3) Incadrarea in sanul echipei trebuie facuta liniar, dupa traditia obisnuita
4) Toti factorii trebuie sa dovedeasca inteligenta in procesul de catalizare
5) Aceasta actiune se va desfasura obisnuit, fara presiuni. Dar va trebui sa se vada ca deschidem o usa jucatorului sa intre in viata echipei, sa-l incurajam sa-si gaseasca amici si prieteni, sa nu sa simta singur.
6) Conducerea va avea grija sa-i asigure tot ce ii este necesar pentru acomodare si o viata comoda.
7) In afara de discutii individuale si in cadrul echipei, am hotarat sa-l invit la mine acasa la o masa in cadrul familiei mele.
Depre cei 3 ani petrecuti impreuna, despre urcusuri si coborasuri, despre situatii care au ajuns la marginea prapastiei sau despre minutele de glorie voi scrie in articolul viitor. Acolo am sa povestesc munca de zi de zi si de calea pe care a parcurs-o acest jucator care a ajuns unul din cei mai atragatori pivoti in Europa din acele timpuri.
Deasemeni, vreau sa scriu depre cum se lucreaza cu copii neconformisti.
Sotia mea a avut un obicei de mama pentru jucatori. Ea stia ce prajitura iubeste fiecare jucator si dupa un joc in care era -- dupa parerea ei -- cel mai bun, ii pregatea prajitura preferata si-l invita la noi acasa sa-si primeasca “deliciu de dar”.
Eu asteptam ca pe jaratic ca Linica sa hotarasca ca omul nostru este alesul. El avea preferinte pentru placinte. Imi spune sa-l invit ca stie ea ce prajitura ii place.
El stia de aceasta traditie, a fost tare incantat si teribil de mandru de invitatie.
Cand a venit era imbracat elegant. A luat loc cu mult bun simt si era emotionat cand a primit prajitura. A lacramat si a sarutat mana doamnei Linica. Si-a cerut scuze si a inceput sa-si povesteasca viata de copil intr-un cartier marginas din Boston, intr-o familie cu mari greutati. Tatal si-a parasit familia cand el avea 10 ani. Toata ziua se invartea intre tineri mai mari decat el, care il sictireau si-l umileau, punandul sa-i serveasca si sa le faca mendrele. Ne-a povestit cum trebuia sa se fofileze si sa infrunte aceasta mlastina sociala ca sa supravietuiasca. M-a impresionat in special o intamplare. Era fugarit de haita de gealati care voiau sa-i fure ghetele de baschet pe care le primise de la un unchi care era jucator de baschet de pariuri pe terenul din cartier. Fugea ca sa se salveze; era o fuga intre viata si moarte, cand urmaritorii s-au apropiat, a luat o piatra si l-a lovit in picior pe unul din haita, care il fugareau. Ei s-au oprit pentru o clipa, iar el a sarit de la 2 metri inaltime initr-o curte si astfel s-a salvat. A ramas cu ghetele, care mai tarziu l-au adus la baschet. Dupa ce s-a linistit, a multumit usurat si a spus ca astazi este o zi care ii va aduce un viitor mai bun si poate va ajunge sa aiba familia lui si, in sfarsit, va avea liniste si nu va mai fi hartuit.
Cosul de $1.000.000
In jocul care victoria ne aducea in finala campionatului Europei, mai erau 7 secunde de joc si francezii conduceau cu 1 punct. Mingea era la PG nostru, care era si un excelent aruncator de “libere” (80%) , el depaseste 2 aparatori, trece de mijlocul terenului si arunca la cos.
Vad si acum cum mingea atinge cosul si salta usor. Ca un fulger, o mana uriasa neagra apare si indeasa mingea in cos un vole naprasnic. O saritura din capul “baii de 3 secunde”, zburand deasupra tuturor pana la minge, marcand cosul care ne-a adus mai tarziu in finala. Aceeasi situatie suprema, ca aceea cand a trebuit sa-si salveze viata si ghetele. Aceleasi resurse, aceeasi maxima incordare l-au facut sa traiasca din nou acele clipe si acea experienta i-a dat capacitatea si resursele care -- se pare -- in acele clipe cand a sarit s-au reinoit in mintea lui. Toate concentrate in exceptionala realizare fizica, sufleteasca si intelectuala.
Eu cred ca astfel de actiuni si performante se pot realiza numai daca ai in “magazia sculelor” o astfel de experienta si astfel de talente.
Cos de $1.000.000 . Cec Achitat.
Sunt antrenori depasiti, sunt jucatori problematici.
Poate este timpul sa ne spovedim.
Cu respect,
Prof-Davidescu
PS Colega, semnezi "Un profesor mai mic". Deci marimea conteaza
