miercuri, 20 mai 2009
Proiectul Bistrita
Stimata Doamna,
Am primit e-mailul Dumneavoastra intr-o dimineata innourata, trista si sper ca nu de doliu al basketului competitional.
S-a ajuns la un pas de prapastie, asa cum a spus Ghita Muresan: "Baschetul romanesc se afla intr-o groapa adanca."
Ce se intampla in Final Four a adus basketul in care factori tehnici si profesionali, nu mai reprezinta valorile echipelor, ci alti factori, alte principii, alte forte si interese domnesc astazi pe terenuri. Aceasta situatie, aceasta conceptie va aduce la distrugerea si scoaterea baschetului din mediul lui natural. Din societatea oamenilor normativi, a studentilor, a elevilor si de generatiile care urmeaza ale acestor clase sociale.
Eu ca bunic, nu as dori sa vad nepotii mei ca se afle pe aceasta arena, nici ca jucatori nici ca spectatori.
Ce exemplu, ce indrumare se arata copiilor care vor sa devina jucatori de baschet ? Dumnezeu sa ne ajute sa ne lumineze mintile si sa indreptam toate eforturile, toata atentia si preocuparea, toate resursele materiale, toate conditiile si oamenii cei mai priceputi sa opreasca cutremurul prin care trece baschetul.
Traim un moment in care daca aceasta situatie va continua, baschetul va fi dezradacinat din mediul in care a trait, mediul elevilor, studentilor si oamenilor cu preocupari constructive.
ATENTIE ! Trebuie facut tot ce este omenesc posibil sa se pastreze componenta demna si traditionala care a adus Nume de onoare si slava baschetului.
Structura, sistemul competitional, legislatia, principiile in care se desfasoara campionatul sunt miezul acestei situatii.
Nu profesionismul si cresterea noii generatii sunt fundamentul desfasurarii competitionale, ci victoria cu orice pret sta la baza acestei situatiei care o traim astazi. Astfel de evenimente s-au petrecut si pe alte meleaguri, dar au fost rezolvate prin masuri drastice si prin programe de purificare care au dat rezultate.
E-mailul dumneavoastra da speranta, este poate ghiocelul care anunta venirea primaverii de care baschetul are atata nevoie.
Stimata Doamna, eu nu sunt acum la Bucuresti ca v-as vizita cu multa dragoste sa va cunosc si sa colaboram.
Doamna Simona, cat de magnific este sa fii vultur si nu hiena in lumea vietuitoarelor.
Orice colaborare pe care o doriti si pot fi Vultur cu voi ma onoreaza si o voi face din toata inima. Te rog scrie-mi ce te intereseaza, vom vorbi la telefon si cu ce pot fi de folos, sunt gata oricand, pana voi sosi la Bucuresti.
Poate a venit timpul sa ne asociem, sa lucram impreuna toti acei care muncesc si activeaza in realizarea si progresul baschetului adevarat. Noi cei care avem ce spune si avem energia sa realizam asta. Profesori de educatie fizica, antrenori, activisti, parinti simpatizanti si toti iubitorii de baschet.
Sa facem un club cu numele SOARELE DIN COS Lego sa fie un cos de basket in care este un soare mare si luminos Half Court care ne-a petit cunostinta, ne va da si locul de comunicare si colaborare.
Doamna Simona, in clubul nostru va fi embrionul care va renaste baschetul.
Daca ai vreo idee de nume mai bun pentru club, spune cum vezi aceasta speranta. Sa adunam fortele care vor face ceva pentru alt fel de baschet.
Doamna Simona, pe baricadele acestei sperante vom ridica alte steaguri, alta imagine, alte embleme.
COSULETE PE CAMPII, ACADEMIA SCOLII DE ANTRENORI.
Cu aceste steaguri si cu multe altele pe care le vom fauri impreuna, mergem sa faurim sperantele noastre. Multumim lui HalfCourt pentru colaborare.
Astept sa ne cunoastem si sa fim membri de onoare in clubul SOARELE DIN COS.
Cu stima,
Prof-Davidescu
Abonați-vă la:
Postări (Atom)