In martie-aprilie 2007, profesorul Davidescu a fost invitat in Statele Unite, ocazie cu care l-a vizitat si pe colegul nostru, Daniel Ursache, caruia ii adreseaza aceasta scrisoare deschisa.
Despre relatia speciala a profesorului Davidescu cu Red Auerbach, despre Steve Nash si Nowitzki si multe altele, cititi aceasta scrisoare.

Uita asa am ajuns acasa dupa mai mult de o luna petrecute in America.
Mai nea Ursache, fata de data trecuta cand am fost in America, parca s-a schimbat firul vietii, parca ceva nu mai este tocmai in regula.
Parca omul pe strada este mai ingrijorat, parca regula si decursul lucrurilor sunt altfel.
Am plecat cu avionul din New Orleans la New Jersey ; calatoria a durat 8 ore, cand zborul este de 3 ore. Pai sa vezi, la plecare am plecat cu 2 ore intarziere si pana sa ajungi sa te urci in avion te dezbraca, te descalta si eu am avut in sac niste picaturi contra racelii. Pai sa vezi nea Ursache, m-au oprit, mi-au desfacut sacul si nu s-au lasat pana nu au scos picaturile contra tusei care m-a omorat tot timpul in America. Norocul meu a fost ca au vazut ca imi curgea nasul si mi-au lasat doctoria. Cand am ajuns am asteptat o ora intreaga pana sa ajunga bagajele. Pe o singura rola erau 9 zboruri. Dupa aceasta calatorie cu nazbatii m-am hotarat sa nu mai ma urc in avion si am continuat sa calatoresc cu autobuzele.

Alta pozna care mi s-a intamplat la Boston. Am intrat cu nevasta si cu nepotica la un supermarket si-am cumparat o multime de bunatati. La urma am zis sa cumpar si o sticla de bere ca tare e buna berea care se numeste Samuel Adams. M-am dus cu nepotica sa luam berea preferata, am pus berea in caruciorul cu celelalte bunatati si nevasta se duce la casa sa plateasca. Deodata au aparut vreo 3 gealati care o iau la intrebari pe nevasta mea si-i cer pasaportul. Aici mi-a sarit mustarul si m-am adresat ca la mine in bariera Vergului, ca ce au cu nevasta mea si scot licenta de ziarist. Atunci s-a mai schimbat tonul si mi-au explicat ca nepoata nu are voie sa puna mana pe bauturi alcoolice. Am platit nota si dupa aceste explicatii ne-am despartit ca prieteni. Nu stiu de ce, dar mi-a trecut prin cap trista amintire a prohibitiei, balamucul din Irak si zapaceala cu Iranul, drama din Virginia ,cand Profesorul Liviu Librescu a devenit erou american.
Mai nea Ursache, toate aceste si alte necazuri care sunt acum pe capul americanilor imi amintesc de o zicala care spune: "Este foarte greu sa inveti intreaga biblie stand intr-un picior".
Americanii trebuie sa invete ce au de facut stand intr-un picior si sa treaca cu succes acest crucial examen in viata lor.
Iar baschetul parca s-a molipsit de aceste simptome si parca nu mai reuseste sa traiasca fara tot felul de trucuri ca sa atraga publicul.
Am vazut jocul Washington Wizards -New York Knicks, a fost si ceva baschet. Dar a fost si un concurs de sarutari unde apareau pe un ecran gigant, cei doi fericiti care se sarutau in diferite poze ; o comisie arbitreaza si da note si loc in clasament, castigatorii primesc premii. Un alt concurs televizat a fost desemnarea celui mai musculos din public. La aceste concursuri participa intreaga sala, entuziasmata pana la lacrimi.
Pe parchet a fost un joc de calitate slaba si in ultimile secunde antrenorul Washingtonului, Eddie Jones, a pierdut jocul facand greseli de antrenor incepator.

Faptul ca in NBA cei 2 jucatori care se intrec pentru cel mai bun jucatorl al anului sunt 2 jucatori straini ridica o alta intrebare.
Acesti 2 jucatori nu se apropie de marile stele ale trecutului pe posturile lor si care s-au intrecut ani in urma pentru titlul de MVP in NBA. Pe aceste posturi au fost jucatori cum au fost Karim Abdul-Jabbar, Wilt Chamberlain sau Arvydas Sabonis cel destept, iar pe postul de conducator de joc au fost stele ca Magic Johnson si Oscar Robinson.
Novitzki si Nash, cu tot respectul cuvenit, cei 2 jucatori care se intrec pentru MVP, nu au din sclipirea stelelor care au fost mandria NBA-ului.
Apararile adverse le fac viata destul de usoara acestor jucatori. Nu am vazut o pregatire speciala pentru a ingreuna jocul acestori jucatori-cheie, nu se practica aparari combinate sau aparari tactice de neutralizare acestori jucatori.
Totul este pentru spectacol. Pentru crearea eroului care hraneste presa si satisface publicul care vrea spectacol si stele pentru vise. Nu exista spectacol fara stele stralucitoare.
Acum inteleg de ce nu este macar de samanta niciun antrenor american in baschetul de frunte in Europa. Mai nea Ursache, acum se platesc bani grei antrenorilor europeni, se spune ca e vorba de milioane de dolari pe sezon. Echipele rusesti, grecesti sau italiene sigur ca ar angaja antrenori americani daca acestia ar prezenta o valoare pentru baschetul de stil European.
Dar baschetul in colegiile americane este o mare bucurie si este intr-o perioada de inflorire de iti merge la inima. Se joaca adevarat, aparare tactica in spirit de echipa, cu inteligenta si cu dorinta de descifrare a atacului adversarului. In atac se joaca disciplinat, cu spirit de echipa, se pregateste cu rabdare si destept atacul ca sa se ajunga la aruncare la cos in pozitia cea buna. Publicul care vine la meciurile colegiilor este publicul traditional: tineret, absolventi intelectuali si oameni care doresc baschet adevarat si destept.

Sa-ti povestesc de o mare bucurie care am trait-o cand am fost la Boston, unde este un loc splendid care se numeste Harbor Market, o piata a mancarilor, unde poti sa gasesti tot ce-ti pofteste inima. Pentru mine a fost o mare problema sa aleg bucatele.
Dar o mare supriza mi-a amintit de zilele cand am avut onoarea sa-l am ca oaspete pe Arnold Red Auerbach, legendarul antrenor al echipei Boston Celtics. Coach Auerbach a mancat la mine acasa mancare romaneasca gatita de Linica, iubita mea sotie.
Exista in Boston o alee cu fostele vedete ale baschetului din renumitul oras.
Pe o banca, cu renumitul sau trabuc, este statuia lui Red Auerbach in marime naturala. Pe o placa de bronz scrie:
AUERBACH INSPIRATIONAL LEADER OF THE BOSTON CELTICS, 20 september 1985.
Parca o lacrima a facut sa-mi amintesc de vizita "gigantului" Auerbach in Israel, la Academia de baschet unde a tinut o serie de prelegeri. Pentru mine acest om reprezinta pioneratul baschetului american si deschizatorul unei filozofii noi, care a schimbat si a modernizat baschetul.
Al doilea din dreapta, langa Hubbie Brown, este legendarul Red Auerbach.
Legenda spune ca primarul Bostonului a scos o ordonanta potrivit careia coach Auerbach are permisiunea sa fumeze in localuri publice si-n special in arena de baschet Boston Celtics.
Am simtit nevoia sa ma asez pe banca langa dansul si eu cu-n trabuc sa pot capata dreptul sa cer de la nevasta mea, in urma hotararii primarului, sa-mi dea si mie permisiunea sa fumez in salon si nu in balcon ca pana acum.
Tot pe aceasta alee a faimosilor Celtics se afla o pancarda a lui Larry Bird, cu inscriptia respectiva si cu ghetele de basket.
Nea Ursache am fost pe la New Orleans dupa marea nenorocire Katrina ; acum orasul se reface si traieste din nou viata in ritmul de jazz specific orasului. Bourbon este o strada a tentatiilor. Zeci de baruri terase cu ansamble de jazz autentic, femei fardate si imbracate provocator si cat mai sumar. Dar ce a fost pentru mine fantastic pe strada si in baruri sunt "plasmele" (TV) uriase care transmiteau meciuri de baschet ale colegiilor. Sute de tineri cu pahare de bere erau entuziasmati si cantau din sute de gatlejuri - aromate cu bere - cantece de glorie pentru echipa favorita. Asta a fost poza care spune mai mult decat 1000 de vorbe si care imi intareste speranta ca traditia magica a baschetului american adevarat va continua.
Placheta in onoarea legendarului Larry Bird, cu ocazia alegerii sale in Hall of Fame al echipei Boston Celtics.
Si inca ceva care m-a facut sa-mi scot palaria. Eu am locuit la cumnata mea in New Jersey in Cliffside Park. In apropierea casei ei este un parc cu 12 terenuri de basket cu plasele la cosuri din lantug. Pe aceste terenuri se antreneaza zeci de echipe de copii organizate, cu antrenori si totdeauna parintii care sustin aceasta activitate. Totul decurge disciplinat si in ordine perfecta, iar antrenorii sunt voluntari. Pe aceste terenuri am invatat ceva nou.
Sunt o serie de jucatori care sunt Gambler Players ; acesti jucatori joaca 1x1 pe sume de bani. Regulile sunt: daca marcchezi, primesti mingea pentru un nou atac. In cazul de aruncare nereusita se urmareste mingea – aruncatorul poate recupera, aparatorul poate voleibala sau recupera. Se joaca in general pana la 20 de puncte, fiecare cos este un punct. Am stat de vorba cu ei. Sunt tineri care in general nu muncesc si reusesc sa castige pe zi cateva zeci de dolari. Nu se vad ca in viitor sa poata juca in vreo echipa in State. Foarte putini dintre ei ajung sa joace in Europa la echipe mici. Eu am vazut tragic aceasta poveste, dar pentru ei este stil de viata. Sunt foarte apreciati in cartierele unde locuiesc.
Tot asa cum baschetul American va fi vesnic liderul in toata lumea si poporul American va invinge greutatile ramanand bastionul progresului si-a bunastarii, a sperantei intregii omeniri.
Draga Nea Ursache ma bucura mult ca te-am cunoscut, esti un om viteaz si harnic in felul cum te lupti sa-ti cresti copii si sa fii om de onoare. Inpreuna cu Ursoaica faceti o echipa de succes care reusiti sa progresati profesional si sa dati si altora din lumina casei voastre.
Mai Ursache, situl tau face sa se adune inimile Romanilor iubitori de basket care traiesc in toate colturile globului care pe acest colt de scrisoare parca sunt din nou inpreuna la o vorbulita si la un pahar de bere virtual. Eu sunt convins ca toti aceia care isi baga nasul in sit vor fi mai destepti. Si astfel poate vom reusi sa contribuim si noi ca baschetul romanesc sa se intoarca la loc de cinste.
Nea Daniele, inca odata multumiri pentru felul care ne-ai primit, multumiri pentru daruri si-n special pentru caricatura facuta de Mircea si diploma, care sunt deja afisate in camera de trofee.
Mutumiri din inima Doamnei Ursache.
Prof-Davidescu