Superstitii sau practici mistice ?

De ce unii jucatorii poarta bentite pe cap si altii nu ? Si de ce unii jucatorii poarte un fel de ghete la un meci si altfel de ghete la alt meci ? Si de ce nu e bine cand la inceputul antrenamentelor nu e bine sa arunci de la mijlocul terenului ?

Stimate Domn necunoscut (fara nume),


Problema pe care o prezinti pe scena comentariilor si a intelegerii este sensibila si infasurata in enigma. Este strict personala sportivilor de performanta, dar si tuturor acelora care au preocupari tensionate si de presiune, legate de executii fizice si intelectuale dificile.
Domeniul superstitiilor este oarecum mai putin cunoscut, fiind pastrat in umbra.

In fond despre ce vrem noi sa discutam ? Vorbim despre o traditie misterioasa care este apropiata de practici sacre ale religiei sau a practicii diferitor triburi secrete si misterioase. Sunt jucatori care inaintea

aruncarii de la “linia suspinelor” spun cateva cuvinte sau fac un anumit semn asupra mingii. Aceste obiceiuri si practici sunt foarte personale, discrete si patrate in suflet la un loc de onoare. Acei care traiesc o viata plina de emotii, plina de tensiune, cauta sprijin si sustinere in puteri mistice si neobisnuite.Ma intrebi dece unii jucatori joaca cu bentite sau ghete de o anumita culoare. Aceste aspecte sunt de domeniul credintei personale si poate semana cu superstiei unora ca numarul 13 aduce ghinion. Sa dau o caracterizare, o explicatie a jucatorilor si celor din apropierea echipei este o manifestare --poate supranaturala-- de a gasi si din alte izvoare (binecuvantate) protectie, ajutor si intarire. Pentru jucatori si antrenori sunt obiceiuri-ceremonial, care fac parte din pregatirea jocului.

Asa cum este necesar ca echipamentul, planul tactic si restul pregatirilor sa fie indeplinite cat mai perfect, indeplinirea acestui ritual iti da si el simtamantul indeplinirii conditiilor de montare la atmosfera de joc, ca esti gata pentru maximum de performanta. Sigur, prin indeplinirea ceremonialului ai primit si protectia(zeilor), deci tot acest ceremonial de pregatire si echipare da simtamantul si intelegerea sigurantei ca ai indeplinit complexul de a fi gata pentru a realiza maximumul.
“I am ready”, acesta este ceremonialul care trebuie efectuat in amanunt si la perfectie ( un siret ne strans la gheata da un simtamant de nesiguranta). Cu timpul aceasta pregatire, acest ceremonial (bentita) devine o a doua natura. Ceremonialul de dinaintea jocului nu este un lucru banal, iar in decursul vremii devine lege importanta si indispensabila in viata jucatorilor. Multi m-au intrebat: ce sunt prostiile acestea ? Raspunsul meu este ca in viata jucatorilor, practicarea si respectarea acestor ceremoniale sunt importante si indeplinesc pregatirea pentru joc.

Am cunoscut diferite intamplari legate de acest ceremonial. Am avut un jucator, un mare cosghetar, in acea perioada unul din cei mai mari aruncatori jump shot. Era mormon american din Utah. La un meci nu de prea mare importanta, am observat ca ii scade eficacitatea si procentajul la aruncari era slab. L-am scos si l-am intrebat ce se intampla. Imi raspunde ca este foarte necajit ca a uitat acasa ciorapii cu care era obisnuit sa joace si nu se simte sigur, parca i-ar lipsi ceva. Ciorapii erau crosetati de catre bunica lui din lana de iuta, iar lipsa lor l-a scos din focus. Locul unde jucam nu era departe de casa jucatorului, asa ca am rugat un fan sa se repeada la casa jucatorului si sa ii aduca ciorapii fermecati. Cand au sosit ciorapii si i-am spus, sa fi vazut bucurie pe fata lui …

Cand l-am bagat pe teren, ciorapii miraculosi si-au indeplinit scopul. Din 12 aruncari, a marcat 9 si sa nu-mi spuneti mie ca a fost o intamplare. Ciorapii l-au adus la simtamantul de perfectiune in conditiile la care era obisnuit.

La nivel personal, si eu am considerat ca voi fi mai inspirat in conducerea jocului daca nu ma barbieream inaintea jocului. “Davidescu cu barba” mi se pare mie mai concentrat. Am practicat aceasta ceremonie o perioada indelungata si am convingerea ca m-a ajutat.

Alta intamplare legata de ceremonialul de pregatire a jocului se refera la Tal Brodi, capitan si jucator deosebit pe care l-am antrenat la Maccabi Tel Aviv. In ceremonialul lui de pregatire pentru joc, ultima masa inainte de joc trebuia obligatoriu sa fie salata de rosii. Jocul avea loc la Helsinki in luna februarie. Brodi imi spune ca este foarte ingrijorat, ca maine la masa de dinaintea jocului nu va avea rosii si nu stie cum va juca si astfel nu isi va indeplini ceremonialul de pregatire.
In acele timpuri nu se gaseau legume in timpul iernii, mai ales in Finlanda. A trebuit sa gasesc o solutie fiindca am inteles ingrijorarea jucatorului. M-am gandit sa sun la El-Al, societatea de avioane israeliana si intreb cand soseste la Helsinki un avion din Israel. Mi se comunica ca a doua zi la ora 10. Am rugat agentia sa–mi trimita prin piloti un kilogram de rosii. Le-am spus celor de la El-Al povestea cu Brodi, la acea ora Maccabi Tel Aviv era o mare dragoste pentru israelieni. Brodi era martor la toata discutia si nu-si gasea cuvinte sa-mi multumeasca. Era fericit, ce mai incolo si incoace. Pe scurt, rosiile au ajuns la timp si Brodi a servit o salata proaspata si dadatoare de puteri la masa de inaintea jocului. El a jucat asa cum se cuvine dupa o salata magica in mijlocul iernii nordice.

Sunt si ceremonii si obiceiuri si-n randul fanilor. Eu personal cunosc spectatori care vor intra in sala numai pe o anumita intrare si cu mana stanga in buzunar.
Pilotii militari au pe avione “portbonheur”, diferite obiecte care le poarta noroc.

Stimati iubitori ai baschetului, nu stiu daca am reusit sa va introduc in acest labirint al comportarilor si credintelor sportivilor, baschetbalisti dar si din alte sporturi.
Apropos, nu trece strada daca iti taie drumul un pisoi negru.
In viata mea de antrenor si cercetator am inteles acest ceremonial si l-am respectat. L-am vazut ca o trasatura umana si poate ca un mic semn de naivitate.
Dar m-a ajutat si sa fiu un antrenor sensibil si conectat la mintea si sufletul jucatorilor.

Prof-Davidescu