Nea Lonciu, ca pe vremea cand imi erati antrenor.

Adrian Voinescu, Rapid Bucuresti

Buna ziua, domnule Davidescu,

Sau o sa prefer sa spun Nea Lonciu, ca pe vremea cand imi erati antrenor. Am vazut ca Sorin Ardelean a intrat si el si v-a scris, si cu atat mai mult ma alatur si eu...Mai degraba din curiozitate am intrat aici pe site, si mare mi-a fost bucuria sa gasesc calea asta de comunicare. Si pentru ca INCA mai joc, e adevarat, nu la nivelul de maxima performanta, desi tot Divizia A se cheama, e cu atat mai important pentru mine sa mai pot vorbi cu Dvs.

Si mai este inca un motiv...
Dupa ce ani de zile am refuzat macar si ideea de a incerca macar sa devin antrenor, anumite schimbari din viata mea m-au facut sa ma gandesc foarte serios la asta. Faptul ca am terminat ziaristica si ca sunt in domeniul asta de ceva vreme, ca ziarist sportiv, cred ca nu ma va impiedica deloc sa incerc macar sa ajung pe banca, din teren... Foarte greu, stiu, dar cred ca am adunat foarte multe lucruri bune in toti
anii in care am jucat, de la toti antrenorii mei-si recunosc ca am avut MARE noroc in cariera sa am antrenori toti unul si unul, incepand cu cei de la juniori si terminand cu cei de acum-am adunat deci destula experienta ca jucator pentru a putea sa incerc macar sa dau inapoi sportului asta macar o
parte din toate astea.
Si pentru ca vad, pe zi ce trece, ca exista atat de mari lacune la jucatorii care apar in Divizia A, incat mi se pare absolut strigator la cer sa nu existe cineva interesat cat de cat sa puna putin umarul la cresterea acestor jucatori tineri. Nu prea o poti face din teren...sau nu am stiut sau reusit eu sa o fac. Recunosc din nou, acelasi Sorin Ardelean m-a ajutat pe mine foarte mult, in toti anii in care am fost colegi de echipa, si am invatat foarte multe lucruri bune de la el. Desi el era pivot, iar eu conducator de joc... Dar juca mult cu mintea, si de aia probabil m-a putut ajuta, la momentul respectiv. Dar astea le stie el, ca nu le-am lasat doar sa treaca asa, fara sa i le si spun.

In foarte putine randuri, o mica schita de planuri de viitor intr-o cariera pe care as vrea sa o pot face macar la fel de bine ca pe cea de jucator. Dar...desi nu sunt atat de indepartate planurile astea, INCA mai
vreau sa mai joc, pentru ca simt ca INCA o mai pot face la un nivel suficient de competitiv pentru Divizia A din Romania. Si sper ca macar inca vreo doi ani, daca ma ajuta Dumnezeu si ma fereste de accidentari, sa
o mai pot face...

O zi buna, Nea Lonciu,

Al dumneavoastra fost elev,
Adrian Voinescu

Profesorul Davidescu a antrenat echipa Steaua Bucuresti in prima parte a sezonului 1999-2000.
Echipa cuprindea pe Adrian Voinescu, Sorin Ardelean, Costel Stefan, Ilie Eugen, Radu Abramescu,Cristi Topescu, Ionut Băscoveanu,Marius Doba,Dragos barbu, Razvan Popa, Liviu Puicu.



Buna ziua Ady,

Randurile tale mi-au adus bucurie si nostalgia perioadei cand am avut onoarea sa-ti fiu antrenor.
Pentru mine aceasta experienta este impartita in doua capitole complet diferite.

Tratative cu sefii.

Va ramane o enigma si o mare parere de rau simtamantul ca s-a ratat o mare posibilitate ca baschetul romanesc sa paseasca cu pasi siguri spre progres si spre un baschet modern. Dar conjunctura si diferitii factori nu au avut maturitatea si inteligenta de a trece de la o perioada de baschet invechit de influenta ruseasca. Activistii din preajma echipei gandeau ca ei vor hotara ce jucatori vor juca si cum se va antrena echipa. Aceasta clica poarta responsabilitatea pana acum ca baschetul romanesc nu reuseste sa ajunga acolo unde este locul lui: in fruntea baschetului european.


Ca exemplu viu al acestei situatii, am citit ca Echipa Clujului a parasit cupa Romaniei. Si astazi in jurul parchetului se afla oameni neprofesionisti si departe de principiile competitionale pe care baschetul modern este bazat astazi.

Al doilea aspect care ma insoteste este o deosebita dragoste si respect fata de jucatorii Stelei de pe acele vremuri, in scurta perioada in care am avut onoarea sa le fiu antrenor si “Nea Lonciu”.

Cine este mai important ?

Nu voi uita niciodata dorinta de a invata, de a munci greu cu o disciplina voluntara contructiva pentru ca antrenamentele sa aiba maximum de eficienta. Inteligenta de a intelege si de a aplica noua filozofie in practicarea unui baschet bazat pe fantezia si calitatile jucatorilor in cadrul disciplinei de echipa formand un complex bogat al creatiei.
Pentru aceasta sansa care mi s-a oferit de a va cunoaste ca jucatori si ca oameni imi scot palaria.

Mai Ady, spui ca s-a schimbat ceva in viata ta. Sper ca ai reusit sa intelegi schimbarea si sa-ti continui drumul constient, curajos si puternic daca aceasta schimbare te va calauzi sa faci aceasta feerica calatorie in cariera de antrenor.
Eu iti dau binecuvantarea.

Ady, te asteapta un drum mlastinos, plin de momente grele.
Ca sa invingi, tine minte:
“Calauza ta sa fie credinta ta si drumul direct fara zig-zaguri. Fii tu insuti , drept si neclintit.”
Trebuie sa te pregatesti sa studiezi si alte discipline stiintifice ca sa poti intelege complexul profesiei. Incepe sa antrenezi copii si tineri ; cu acest material, problemele cu cei din jurul terenului vor fi mai usoare si viata mai putin dura.
Ca sa ajungi la echipe de spectacol trebuie sa fii uns cu toate alifiile din acest mediu.

Trebuie sa te coci bine pana cand te vei gandi si la asta.

Ady, sa te ajute Dumnezeu !

Nea Lonciu