Dar mai exista o alta categorie de oameni, care au sansa sa fie respectati si onorati inca din timpul vietii. Ralph Klein este unul dintre ei.
Ralph a fost un antrenor de renume european, castigand titlul european cu Macabi Tel Aviv in 1977 si de doua ori locul 2 la Campionatele Europene. A antrenat de asemeni nationala Germaniei Federale, intre 1983 si 1985.
Nascut in Germania in 1931, intr-o familie de evrei maghiari, Ralph Klein a supravietuit razboiului si lagarelor de concentrare, gratie unui diplomat suedez, Raoul Wallemberg. A emigrat in Israel in 1951, dupa care s-a bucurat de o cariera care a coincis cu majoritatea succeselor baschetului israelian.
De ce vorbim pe un site romanesc despre Ralph Klein ? Pentru ca este unul dintre cei mai titrati antrenori de baschet din Europa postbelica si pentru ca Ralph imi este un prieten apropiat de ani si ani.
Ralph Klein a primit cea mai inalta distinctie sportiva, “Israel Prize” in 2006, pentru ca un an mai tarziu sa fie diagnosticat cu cancer de colon. A renascut insa din propria cenusa, simtindu-se asa de bine, incat dupa o perioada a inceput sa antreneze din nou, la 77 de ani.
Dar pentru ca, uneori, boala nu iarta, prietenii si fostii elevi au decis sa il sarbatoreasca cat este inca in viata. S-au strans peste 1500 de persoane. Au venit multe celebritati, de la Micki Berkowitz la Juan Antonio Corbalan.
Unul dintre cei mai respectati antrenori din istoria baschetului, cel care a fost supranumit “dr G”, spunea in timpul festivitatii: “Dupa o lunga activitate, incununata de succese, toata lumea vrea sa fie in preajma ta, sa se fotografieze cu tine si sa spuna ca este si el partas la glorie. Tu, antrenor sau jucator, ramai singur. Si-ti traiesti ultimile clipe cu amintirile. Dar astazi este o zi fericita. Nu poate fi altfel cand atatia oameni vin sa-ti dovedeasca dragostea. Domnul sa va ocroteasca !”
Eu am pregatit pentru acest eveniment fotomontajul de mai jos, care ilustreaza colaborarea noastra. Suntem pe banca impreuna, conducand un joc din Cupa Campionilor, iar la picioarele noastre sunt cei 250.000 de oameni care ne-au intampinat dupa victoria contra Rusilor.
Toata ceremonia de inmanare a fotografiei a fost transmisa la televiziune, pentru amatorii de basket fiind un eveniment memorabil.
Cand i-am inmanat fotografia, am fost intrebat daca este o zi trista sau vesela pentru mine. Am raspuns ca este zi buna pentru baschet.
Cu respect Prof-Davidescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu