INIMA BASKETULUI ... SPECTACOLUL
BASKETBALL, MY LIFE. PARCHETUL ESTE SCENA.
Trimite-mi un Email

Căutati pe blogul Davidescu

duminică, 29 aprilie 2007

Doua scoli diferite de aparare, cea americana si cea europeana




Intrebare:
Domnule Profesor,

Sunt un big fan al dumneavoastra inca de pe vremea cind scriati pe situl www.basket.ro si ma bucur ca ati revenit.

Urmaresc de la departare baschetul romanesc, ca si pe cel american.Observ ca americanii spun ca ei au cei mai buni aparatori man-to-man din lume, in college ca si in NBA.
Dar mai observ ca antrenorii europeni (inclusiv cei romani) spun ca jucatorii americani sint buni, doar ca nu sunt asa bun aparatori.

Dumneavoastra ati antrenat jucatori americani. Puteti sa ne spuneti ce credeti despre baschetbalistii americani in general. Sunt buni
aparatori sau nu ?
Puteti sa faceti o comparatie intre scoala americana si cea europeana in domeniul apararii ?

Multumesc mult si sanatate.

Costel T, Perth, Australia

Domnule Costel,


Iti multumesc pentru aprecieri si-mi face placere ca ne-am regasit
In urma cu multi ani am intreprins un turneu cu o selectionata de basket din Israel in Australia si am ramas indragostit de oameni si de peisage. Australia este un loc fantastic de trait.

Domnul Costel, am sa raspund la intrebare nu cu explicatii tehnice sau date statistice.

Eu te invit la piata de jucatori sa constatam cursul preturilor la bursa jucatorilor.
Sa spunem ca vrem sa cumparam un jucator pentru campionatul din Romania.
Un atacant cu o medie de 16 puncte pe meci costa de 2 ori mai mult decat cel mai bun aparator. Cred ca sesizezi ca nu am vrut sa cumpar un atacant cu media de 22 de puncte pe joc. Si aici incepe sa se dezvaluiasca filozofia predarii si antrenamentului.


Davidestii in America - Trei generatii urmarind impreuna un meci in NBA: Ron, Lonciu si Lia Davidescu
Martie 2007, Washington D.C.


Cam asa arata planul de pregatire : 50% atac 30% aparare 20% pregatire fizica. In aceste conditii, sigur ca apararea nu este factorul dominant. Este de subliniat ca preocuparea de a invata elemente de tehnica individuala in aparare este la un nivel scazut

De remarcat ca la nivel de competitie de ordin international, europenii reusesc sa pregateasca echipele la un nivel tactic sofisticat, bazat pe combinatii care au un scop destructiv, care aduc adversarul in fata unor probleme care stanjanesc desfasurarea atacului. Adica nu chiar dupa planul pe care l-a pregatit antrenorul. Deci jocul este plin de suprize si atacul trebuie sa dea solutii din mers, “on the fly”, cum zic americanii.
Aici europenii sunt mai buni decat americanii.

In scolile, liceele si in colegiile din America este adevarata scoala a Apararii. Cuvantul Defense este magic si de mare onoare.
In colegii, predarea si antrenamentele de invatare si perfectionare a tehnicii individuale in aparare este aproape un lucru sacru


Michael Jordan, nu doar un jucator ofensiv, cu si unul dintre cei mai de temuti aparatori din NBA


Formele de aparare sunt superioare si bazate pe sisteme si scheme tactice de variatie inteligente care reprezinta pentru jucatori si amatorii care inteleg apararea o mare satisfactie. Pentru ca este nevoie de un nivel superior de intelegere a apararii ca si concept.

Aparare om la om este practicata in sisteme agresive sau cu capcana sau cu flotari elastice.
Zona in colegiu este sampania din meniu de la un restaurant de 5 stele, deoarece este plina de semnificatii si interpretari, este aromata si acidulata.
Este o mare onoare sa fii cel mai bun aparator din echipa scolii, te vor cunoaste toti elevii si multi dintre profesori si te vor respecta toti coechipierii. Acest personaj, Regele Apararii, este socotit un tip serios, cerebral si este supranumit “King of Defense”.


Ben Wallace (Chicago Bulls) a cucerit 4 titluri de cel mai bun aparator in NBA intre 2001-2006

Colegiile americane sunt categoric cele mai inalte scoli ale apararii in baschet

In NBA, nu apararea este baza jocului. In NBA, baschetul trebuie sa fie foarte spectaculos si sa atraga spectatori dand o atmosfera de virtuozitate, in special in atac: faze si actiuni personale care iti iau ochii si dau bine in fotografii.
Apararea nu este marfa pentru masele de public(actiuni in aparare sunt gustate de public mai destept si care vede mai profund)

Elementul din aparare care se “fotografiaza” bine este Capacul
Se stie ca in NBA, apararea in zona este secundara. Au fost ani in care ea a fost interzisa. Deasemeni, nu se practica combinatii care pun “bete in roate” atacului.

De exemplu, la apararea la Nowitzki, nu se face dublarea in directia traiectoriei mingii sau alte combinatii de dublare in partea preferata a miscarii atacantului, obligandu-l sa nu primeasca mingea in pozitia pe care o cauta. In NBA la apararea lui Nowitzki, nu se sacrifica aparatori care sa faulteze pentru a limita posibilitatile cu care atacantul este obisnuit si astfel sa cobori siguranta jucatorului si sa ridici probleme antrenorului.

Pe de alta parte, aceste sisteme destructive strica spectacolul si nu este gustat de marele public. In NBA lumea vrea eroi, vrea superstaruri, deci dati libertate si mare onoare spectacolului si starurilor.
Sa nu crezi Domnul Costel ca eu nu sunt incantat de spectacoul din arenelne unde sunt jocurile NBA. Numai in aceste arene este atmosfera de mare gala de opera cu personaje din vis cu prolog si arii executate cu maiestrie. Cand ne intalnim la un joc din NBA ? Poate este interesant.

Anthony Parker de la Toronto Raptors a jucat 3 sezoane la Macabi Tel Aviv si a fost de 2 ori campion european si odata finalist.
Parker, dupa Profilul codului de succes este un jucator Tehnic + Cerebral, nu se poate spune ca este un jucator mare in defensiva.
Un alt jucator, Sharp, care este capitanul lui macabi Tel Aviv, este considerat unul dintre cei mai buni aparatori din Europa. Insa vedeti ce face Parker in Torontoi zilele astea, Sharp insa nu va putea ajunge in NBA doar pentru aparare.

Draga Costele, in America se invata cel mai mult Aparare.
Cea mai desteapta aparare insa se invata in Europa.

Prof Davidescu

miercuri, 18 aprilie 2007

Sibiul, acum o jumatate de secol



Intrebare: Cind va avea din nou Sibiul o echipa asa cum a avut nu cu multi ani in
urma ?
Care sunt cauzele pentru care nu mai merge echipa ?

Dan Spr
Pentru mine Sibiul este Cetatea de aur care si-a deschis portile si m-a primit.
Mi-a oferit o viata buna si o scoala de organizare si conducere - Business in Sport- in acele vremuri grele al anilor '50.
Dupa desfiintarea clubului sportiv Armata Iasi, 4 jucatori au fost transferati la D.G.M.S batalioane de munca in cadrul armatei. Eu am fost ridicat prin acest transfer la titlul de noblete de "burghezo-mosieresc". In aceste unitati militare de munca erau repartizati fiii fostei elite capitaliste. Ce noroc pe mine acum !
De la dreapta la stanga:
Randul de jos Davidescu.
Randul de sus: Udvori in camasa, arbitrul Vasilescu, Gusan, Grabar, Ferencz in camasa arbitru din Sibiu.
Toate aceste manevre au fost facute pentru a face o echipa de success la Sibiu. Nici pana astazi nu stiu care a fost motivatia acestei actiuni. Cei 4 jucatori erau:
Grubar din Timisoara, Udvori din Tg-Mures, Davidescu din Bucuresti si Stancu din Bucuresti.
La Sibiu exista baschet si din Sibiu s-au alaturat Puiu Albu, Gusan Nicolaie, Turcu Martin Nicolae si alti jucatori de la care imi cer scuze ca nu le mai retin numele.

Am gasit pe internet si numele meu intr-un articol despre baschet in Sibiu scris de Flaviu Stoica.
Multumesc ca m-ai amintit, dar numele acesta mi-a amintit un Flaviu care avea o detenta exceptionala si pentru asta noi l-am poreclit "Capra". Timpurile tineretei ...

Dupa acest intermezzo nostalgic am sa raspund la intrebarea lui Dan.



Intilnire cu baschetbalistii chinezi.

Dupa descrierea ta si dupa cate stiu eu, nu am suficient material sa dau un raspuns serios si sa pot analiza situatia baschetului astazi in Sibiu.
Dar problemele nu sunt specifice Sibiului, ci aproape generale in baschetul romanesc.
Situatia actuala nu e prielnica dezvoltarii, ci franeaza progresul baschetului.
Baschetul romanesc este condus dupa principii neprofesioniste si nu dupa legile economiei cu care se conduce si se dezvolta un business in economia de piata.
Este de invatat din experienta de acum 50 de ani cand am ajuns la Constructorul Sibiu


Intilnire cu echipa armatei Chinei.
De la dreapta la stanga:
Randul de jos Davidescu.
Randul de sus: Udvori in camasa, arbitrul Vasilescu, Gusan, Grabar, Ferencz in camasa arbitru din Sibiu.

La Sibiu era un trust gigant de constructii. Echipa de baschet a fost introdusa ca unitate de productie cum au fost zidarii sau tamplarii. Echipa de baschet a capatat numele de Finalistii ( sigur simbolic). Ca orice unitate de productie, avea program de activitate cu plan de productie si scopuri care trebuiau atinse.
Pentru Finalisti, sarcina era calificarea in prima divizie.
Pentru realizarea acestei sarcini s-a intocmit un buget care cuprindea: salarii, deplasari, echipament si materiale, sali de sport, teren si stadion de atletism (pregatirea fizica o faceam pe stadion), cantonamente si tot ce era necesar pentru realizarea sarcinii.
Conducera Trustului l-a numit pe inginerul Redar sa conduca acest proiect. Redar si-a format un comandament: Administrator, Magazioner, Doctor.



Gusan, component la nationalei Romaniei.

Pe mine m-a numit omul tehnic. S-a intocmit bugetul, planul administrativ si tehnic, planul de antrenamente, planul de jocuri si toata campania de pregatire.
Tin minte ca la un inceput de antrenament domnul inginer Redar a venit dupa 5 minute dela ora inceperii antrenametului si antrenamentul nu incepuse. Ma intreaba de ce nu am inceput antrenamentul si ii spun ca un jucator a pierdut ghetele. Dupa ce s-a gandit 5 minute imi da un numar de telefon. Sa suni la acest numar de telefon cu 2 ore inainte de inceperea antrenamentului si orice problema aveti, va fi rezolvata.

Vorbim de acum 50 de ani. Eu stiu si acum multe antrenamente care sufera de lipsa de punctualitate din motive minore.
Domnul Director Tofan, directorul trustului, se interesa in mod special de activitatea unitatii de Finalisti si venea la antrenamente, la jocuri si odata la 2 saptamani asculta raportul inginerului Redar. Astfel, Constructorul Sibiu a ajuns o echipa cunoscuta in acele timpuri. Aceasta metoda este din punct de vedere economic Business, complex care da platforma si conditiile de activitate profesionala.
Sibiul in acele timpuri era un oras civilizat, cu restaurante si locuri de intalnire ca in Europa occidentala. Sibiencile sunt fete frumoase si eu imi aduc aminte cu multa placere de prietena mea Mimi cu ochi verzi, patrunzatori. Sper ca este o bunicuta simpatica, coafata si rujata acum. Dar mai mult despre viata in Sibiu poate alta data...

Din ce am invatat la Sibiu sa vedem ce se face astazi.
Acest Business numit sport trebuie condus de profesionisti, fara politica, fara primar, fara alte interese, fara orgoliu, fara "da boierule". Pur si simplu, echipa de baschet este un bun care trebuie exploatat dupa legile economiei de piata.

Sunt convins ca in Sibiu sunt oameni de afaceri care reusesc si construiesc afaceri infloritoare. Acesti oameni trebuie sa se ocupe si de echipele de baschet, pe baza de interes pur de business.
Ce reprezinta o echipa de baschet pentru investitor ?

   1. Reclama pentru afaceri si personala
   2. Statut social
   3. Pozitie de influenta in cadrul elitelor
   4. Cunoscut prin aparitii in presa si TV
   5. Dechiderea de usi si noi drumuri

Cunoastem destui domni in Romania care au devenit celebri si inportanti oameni politici prin intermediul sportului.
Pentru ca acest produs sa adauge valoare, tot ce inconjoara baschetul trebuie sa devina mediu favorabil serios. In asa fel ca eu, spectatorul, precum si agentiile de publicitate sa creada si sa stimeze sistemul.
Trebuie sa se realizeze o imagine sclipitoare de staruri in sali, la TV, totul sa fie atractiv si fiecare sa-si doreasca sa ia parte la aceasta sarbatoare.
Pentru toate acestea trebuie sa faci un plan de 3 ani si sa te gandesti ca in primul an trebuie sa coste $1.000.000 si in urmatori 2 ani mult mai putin.
Acesti oameni care vor investii aceste sume sunt printre noi. Este stiut ca exista aceasta dorinta in lumea oamenilor de afaceri sa aiba yahturi, colectii de tablouri sau echipe de sport. Cunoastem multi milionari propietari de echipe de fotbal si baschet. Acestui potential de afaceri trebuie sa i se faca oferta atragatoare pentru investitii.
Noua metoda de conducere trebuie sa fe facuta de meseriasi:
- Directorul clubului – doctor in economie
- Director Tehnic - un om cu experienta si care cunoaste pietii de jucatori locali si internationali, legaturi bune cu agenti si organizatori + 2 ajjuncti care sa fie la curent cu pulsul baschetului
- Administrator + organizare
- Echipa de doctor +psiholog+fizioterapist
Aceasta echipa hotaraste planul curent si planul de viitor.
De exemplu, pentru sezonul viitor vrem sa fim campioni.
1) Cati bani trebuie sa coste
2) Ce lot de jucatori avem. In functie de lotul actual, in functie de planurile adversarilor. Daca echipa concurenta are un centru foarte bun, trebuie sa vad cat ar costa si daca voi gasi un jucator centru care sa ma faca mai bun decat adversarul sau mai bine aduc un jucator inalt, solid, bun in aparare si un aruncator de 3 puncte. Poate impreuna ma costa mai putin si voi construi echipa bazata pe viteza si jucatori de camp.
3) Trebuie sa cunosc si sa am si alta optiune pentru alcatuirea echipei, asa incat jucatorii mei si cu cei noi sa formeze un complex, o echipa
4) Patronul apreciaza si conduce bussinesul ca o sectie din afacerea sa bazandu-se pe oamenii lui.
O alta inportanta ramura de dezvoltare este Scoala de Baschet si Sectia de Tineret.
In scoala de basket sa se inceapa cu 100 de copii.
Sectia de tineret sa fie cu internat si sa se aduca talente din toata tara.
Aceste 2 unitati trebuie sa se intretina din veniturile proprii. In 4-5 ani trebuie sa produca jucatori de valoare pe piata interna, iar in viitor sa pruduca jucatori si pentru piata Europei. Parintii copiilor din aceasta sectie reprezinta o forta in structura Clubului.

Draga amice cu sentimente pentru Sibiu, aceasta este calea.
Orice scurtare de drum sau nerespectare a principiilor economice nu vor aduce rezultate.
Cu o buna conducere si cu inteligenta, aceasta afacere devine rentabila in cativa ani.
In timp, trebuie sa fie cineva care sa se ocupe de vanzari, de spectatori, de atmosfera. Totul facut cu profesionisti.

Am fost acum cativa ani sa vizitez Sibiul. Am locuit la hotelul unde acoperisul se da la o parte. Mi s-a facut dor. Nu m-am asteptat sa fiu primit cu paine si sare la gara, dar cel putin sa ma viziteze cineva, poate sa ma intrebe de-ale baschetului, ca slava Domnului aveam ce sa le spun.

Dar stii cum este: "Cine nu are trecut, nu are viitor".

Draga Flaviu, daca citesti aceste randuri poate ne chemi la Sibiu pe toti aceia care am pus o caramida la cetatea baschetului sibian.

Cu stima,
Profesor Davidescu (inca Sibian)

duminică, 15 aprilie 2007

Disciplina tactica la copii

Disciplina tactica la copii


Intrebare:

Sunt un profesor tanar cu specializare baschet si am un club de baschet pentru copii, am pregatit o grupa de la baby baschet pana acum  la juniori 3 si ma confrunt cu cateva  probleme de disciplina tactica.

Copii au tot bagajul tehnic zic eu, dar nu  mai  sunt atenti, se pierd in conditii de joc oficial, ceea ce nu s-a intaplat pana acum la aceasta categorie de varsta. E un haos cand incepe jocul, isi revin, apoi o iau de la capat cu greselile, nu se mai apara, uita de indicatiile date la inceputul meciului, la taim-aut si din timpul meciului.

Szenti Alex-Corneliu


Stimate colega,


Ma bucur ca te-ai apucat de o treaba serioasa - pregatirea copiilor cu dragoste de sport si de baschet.
Este o activitate educativa in primul rand si o preocupare sanatoasa petru copii si pentru tine. Deci tu faci un lucru binecuvantat.

Draga Amice, este bine sa cauti sa intri in lumea copiilor si sa-i ajuti sa se bucure de joc si sa vada apararea ca parte din joc si sa simta liberi sa paseze, sa dribleze si sa circule pe teren in libertate, satisfacandu-si placerea de a juca. In cele din urma, baschetul este un joc bazat pe elemente de tehnica individuala cu care jucatorii joaca impreuna si cauta solutii sa se elibereze de aparare.
Acesta treaba trebuie facuta fara complicatii si pe calea pe care copii o inteleg si o iubesc.

Noi antrenorii privim printr-o prizma ne-reala si fara intelegerea posibilitatilor si intelesul DE A TE JUCA in lumea de basme al copiilor.
Deci da frau liber jocului. Fara SCHEME, fara EXERCITII, fara MOMENTE FIXE.
Totul trebuie sa fie liber si sa dea posibilitatea de miscare, de cautarea de a executa cat mai corect elementele de tehnica individuala, de a juca inpreuna conform lumii copiilor.

Invata pe copii cateva reguli:
1. Daca pasezi in partea stanga, fugi in partea dreapta si apari ca sa fii vazut (demarcarea).
2. Nu fugiti cu totii unde este mingea.
3. Fixeaza cateva puncte pe teren in timpul circulatiei fara minge. Copiii sa treaca prin aceste puncte care sunt numerotate si cand copii ajung acolo, pune-i sa strige numarul.
4. Faceti jocuri scoala pe jumatate de teren fara aparatori si cereti ca sa aplice cele invatate.
5. Jocuri scoala fara aparatori si se poate arunca la cos dupa 4 pase se poate cere si dribbling.
6. Jocuri scoala pe jumatate de teren 5X5 si 5X4 si sa se paseze coechipierului liber.
7. Fa loc/elibereaza drumul  coechiperului care dribleaza sau patrunde, pozitionandu-te ca sa fii vazut/damarcat.

Astfel vom obisnui pasatorul sa paseze jucatorului liber, iar pe jucatorul liber sa se demarce.

Draga colega, aceste metode creaza obisnuinta de-a circula si a fi tot timpul cu capul sus. Asa cum predam tehnica individuala trebuie sa invatam si tehnica de echipa.

Deci in lumea copiilor trebuie gasite cai care sa le fie la indemana si sa le dea bucuria de a juca.
Daca ii lasi singuri sa joace 3X3 ca pe maidan sa vezi ca se vor descurca.

Eu iti urez mult succes !
Sa-mi scrii cum merge.

Profesor Davidescu

miercuri, 11 aprilie 2007

Nea Lonciu, ca pe vremea cand imi erati antrenor.

Adrian Voinescu, Rapid Bucuresti


Buna ziua, domnule Davidescu,

Sau o sa prefer sa spun Nea Lonciu, ca pe vremea cand imi erati antrenor. Am vazut ca Sorin Ardelean a intrat si el si v-a scris, si cu atat mai mult ma alatur si eu...Mai degraba din curiozitate am intrat aici pe site, si mare mi-a fost bucuria sa gasesc calea asta de comunicare. Si pentru ca INCA mai joc, e adevarat, nu la nivelul de maxima performanta, desi tot Divizia A se cheama, e cu atat mai important pentru mine sa mai pot vorbi cu Dvs.

Si mai este inca un motiv...
Dupa ce ani de zile am refuzat macar si ideea de a incerca macar sa devin antrenor, anumite schimbari din viata mea m-au facut sa ma gandesc foarte serios la asta. Faptul ca am terminat ziaristica si ca sunt in domeniul asta de ceva vreme, ca ziarist sportiv, cred ca nu ma va impiedica deloc sa incerc macar sa ajung pe banca, din teren... Foarte greu, stiu, dar cred ca am adunat foarte multe lucruri bune in toti
anii in care am jucat, de la toti antrenorii mei-si recunosc ca am avut MARE noroc in cariera sa am antrenori toti unul si unul, incepand cu cei de la juniori si terminand cu cei de acum-am adunat deci destula experienta ca jucator pentru a putea sa incerc macar sa dau inapoi sportului asta macar o
parte din toate astea.
Si pentru ca vad, pe zi ce trece, ca exista atat de mari lacune la jucatorii care apar in Divizia A, incat mi se pare absolut strigator la cer sa nu existe cineva interesat cat de cat sa puna putin umarul la cresterea acestor jucatori tineri. Nu prea o poti face din teren...sau nu am stiut sau reusit eu sa o fac. Recunosc din nou, acelasi Sorin Ardelean m-a ajutat pe mine foarte mult, in toti anii in care am fost colegi de echipa, si am invatat foarte multe lucruri bune de la el. Desi el era pivot, iar eu conducator de joc... Dar juca mult cu mintea, si de aia probabil m-a putut ajuta, la momentul respectiv. Dar astea le stie el, ca nu le-am lasat doar sa treaca asa, fara sa i le si spun.

In foarte putine randuri, o mica schita de planuri de viitor intr-o cariera pe care as vrea sa o pot face macar la fel de bine ca pe cea de jucator. Dar...desi nu sunt atat de indepartate planurile astea, INCA mai
vreau sa mai joc, pentru ca simt ca INCA o mai pot face la un nivel suficient de competitiv pentru Divizia A din Romania. Si sper ca macar inca vreo doi ani, daca ma ajuta Dumnezeu si ma fereste de accidentari, sa
o mai pot face...

O zi buna, Nea Lonciu,

Al dumneavoastra fost elev,
Adrian Voinescu


Profesorul Davidescu a antrenat echipa Steaua Bucuresti in prima parte a sezonului 1999-2000.
Echipa cuprindea pe Adrian Voinescu, Sorin Ardelean, Costel Stefan, Ilie Eugen, Radu Abramescu,Cristi Topescu, Ionut Băscoveanu,Marius Doba,Dragos barbu, Razvan Popa, Liviu Puicu.



Buna ziua Ady,

Randurile tale mi-au adus bucurie si nostalgia perioadei cand am avut onoarea sa-ti fiu antrenor.
Pentru mine aceasta experienta este impartita in doua capitole complet diferite.




Tratative cu sefii.
Va ramane o enigma si o mare parere de rau simtamantul ca s-a ratat o mare posibilitate ca baschetul romanesc sa paseasca cu pasi siguri spre progres si spre un baschet modern. Dar conjunctura si diferitii factori nu au avut maturitatea si inteligenta de a trece de la o perioada de baschet invechit de influenta ruseasca. Activistii din preajma echipei gandeau ca ei vor hotara ce jucatori vor juca si cum se va antrena echipa. Aceasta clica poarta responsabilitatea pana acum ca baschetul romanesc nu reuseste sa ajunga acolo unde este locul lui: in fruntea baschetului european.


Ca exemplu viu al acestei situatii, am citit ca Echipa Clujului a parasit cupa Romaniei. Si astazi in jurul parchetului se afla oameni neprofesionisti si departe de principiile competitionale pe care baschetul modern este bazat astazi.

Al doilea aspect care ma insoteste este o deosebita dragoste si respect fata de jucatorii Stelei de pe acele vremuri, in scurta perioada in care am avut onoarea sa le fiu antrenor si “Nea Lonciu”.


Cine este mai important ?

Nu voi uita niciodata dorinta de a invata, de a munci greu cu o disciplina voluntara contructiva pentru ca antrenamentele sa aiba maximum de eficienta. Inteligenta de a intelege si de a aplica noua filozofie in practicarea unui baschet bazat pe fantezia si calitatile jucatorilor in cadrul disciplinei de echipa formand un complex bogat al creatiei.
Pentru aceasta sansa care mi s-a oferit de a va cunoaste ca jucatori si ca oameni imi scot palaria.

Mai Ady, spui ca s-a schimbat ceva in viata ta. Sper ca ai reusit sa intelegi schimbarea si sa-ti continui drumul constient, curajos si puternic daca aceasta schimbare te va calauzi sa faci aceasta feerica calatorie in cariera de antrenor.
Eu iti dau binecuvantarea.

Ady, te asteapta un drum mlastinos, plin de momente grele.
Ca sa invingi, tine minte:
“Calauza ta sa fie credinta ta si drumul direct fara zig-zaguri. Fii tu insuti , drept si neclintit.”
Trebuie sa te pregatesti sa studiezi si alte discipline stiintifice ca sa poti intelege complexul profesiei. Incepe sa antrenezi copii si tineri ; cu acest material, problemele cu cei din jurul terenului vor fi mai usoare si viata mai putin dura.
Ca sa ajungi la echipe de spectacol trebuie sa fii uns cu toate alifiile din acest mediu.

Trebuie sa te coci bine pana cand te vei gandi si la asta.

Ady, sa te ajute Dumnezeu !

Nea Lonciu