Vizita in tara iluziilor

Motto::

Criza Financiara == Baschet intinerit si National

De cate ori sunt in America ma uimeste fulgerul transformarilor si neprevazutul in viata Americanilor Numai in urma cu cateva luni se parea ca aici in USA este raiul pe pamant si ca aici este deschis drumul spre fericire si belsug. In afara de alegerea lui Obama, care este o mare speranta pentru toata omenirea.
Totul se darama, atmosfera, spiritul si speranta sunt la pamant. Lumea care intra in criza economica va zdruncina ordinea pe intregul glob. Poate noi nu ne dam seama ce se petrece in lume si care va fi influenta asupra baschetului global si in special in Europa. Si daca baschetul Romanesc este pregatit sa supravietuiasca in actuala criza economica. Am discutat cu unul din cei mai mari agenti din New York City despre aceasta problema.

In aceasta recenta vizita in Statele Unite, am facut un interviu cu Daniel Ursache, aparut deja in Halfcourt. Sper ca l-ati citit, se pare ca a avut un rasunet care da sperante ca oamenii sunt mai buni decat credeam si la nevoie stiu sa incurajeze emotionant. Vreau sa subliniez cateva din spusele cititorilor Halfcourt: “un luptator poate pierde o lupta dar niciodata razboiul”, “Te salut cu admiratie –nu te da la vale”, “tu esti alergator de cale lunga. Nu parasi Halfcourt noi suntem cu tine”.
Am convingerea certa ca aceste parghii sufletesti ii vor da lui Daniel putere si mult noroc si va face sa supravietuiasca acea farama de speranta numita HalfCourt.
Fac apel la toti pentru care Halfcourt este important sa traiasca. Va incurajez sa colaborati, sa scrieti ceva care este important in jurul vostru si care sa intereseze si pe altii. In momentul de fata situl sufera de lipsa de colaboratori. Este un moment in care trebuie sa ne mobilizam, sa dam dovada de constiinta si de dragoste de baschet. Pregatiti condeiele, va astept sa fim partasi la aceasta actiune de inima.

Am fost in Virginia, la Fairfax, unde a invatat Vlad Moldoveanu, o speranta a baschetului romanesc. Am intalnit un tanar simpatic si serios, plin de dorinta de a reusi la invatatura si in baschet.

Am intalnit specialisti care se intereseaza de proiectul care il dezvoltam in colaborare cu Federatia Romana de basket, ”COSULETE PE CAMPII, HAI SA LE ADUNAM COPII”. Acest proiect se ocupa de pregatirea copiilor de varsta gradinitei pentru mini-basket. Proiectul se bucura de interesul general si Americanii au fost interesati sa cunoasca teoria stiintifica si punerea in practica a acestui proiect care in Romania este destul de avansat. Am regretat si m-am simtit neserios deoarece am promis ca voi aduce la sceste consfatuiri si un CD, pe care Federatia urma sa mi-l trimita. Dupa mai multe discutii si promisiuni, acest CD documentar nu a sosit si astfel nu am putut sa il prezint la un nivel profesional ridicat acest proiect, care este o colaborare cu federatia romana de baschet. Pacat …

La vizita care am facut-o in New York la agentia din Manhattan, m-am revazut cu un vechi amic care m-a ajutat in gasirea jucatorilor la echipele care le-am antrenat. Este de o importanta dominanta ca Antrenorul sa aiba o relatie onorabila si profesionala legata de amicitie cu Agentul, care iti procura jucatorii. O astfel de relatie va aduce la gasirea jucatorilor si negocierea onorabila a tranzactiei, fara trucuri si smecherii.
Am ajuns la un nivel de incredere asa de ridicat cu agentul de care vorbesc, incat cateodata imi spunea ca jucatorul X nu este potrivit pentru echipa mea, chiar daca eu l-am dorit. Odata, cand m-a sfatuit sa nu iau un jucator, mi-am amintit de cand eram copil am fost cu tata in piata de peste din Bacau. Tata a vrut sa cumpere niste crapi de la Nea Petrica de la care cumpara peste de o viata. Nea Petrica i-a facut semn din cap ca nu sunt crapii pentru el.

Cum functioneaza una din cele mai renumite agentii de jucatori.

Birourile sunt situate in New York City, in Manhatan. Arhitectura este spre clasic si seamana cu birourile de avocatura din Londra din anii 1950 cu toata atmosfera sobra si distanta. Aceasta infatisare te introduce in lumea afacerilor serioase si respectabile, bazate pe onoare si siguranta. Toate acestea vor sa te anunte ca sport business este pentru oamenii de cuvant, care doresc sa incheie afaceri solide si de durata.
In aceste birouri, in camere separate sunt departamente conduse de avocati specializati in
1) N B A jucatorii, market, contracte, reprezentare juridica
2) Relatii EUROLIGA Tranzactii de jucatori contracte relatii comerciale, Prezentari si negocieri cu sponsorii
3) Relatii si prezentari de jucatori pentru echipele cu bugete mai reduse din toata lumea (Agentia intretine relatii cu peste 100 de cluburi si federatii)
4) Organizare de cupe si sprijinirea financiara (Sponsorii +organizare)
5) Banca de date; Fiecare jucator reprezentat de agentie are un fisier statistic, tehnic si de comportare la fiecare joc aparitii in presa scrisa si electronica casete Legatura continua cu jucatorul si conducerea
6) Compartimentul Media si retingul Agentiei verificare permanenta a pozitiei si a statutul in opinia lumii basketului
7) Contabilitate, administratie, sistematizarea si prelucrarea in concluzii elocvente si convingatoare pe intelesul tuturor

Aceasta fabrica din industria baschetului a fost realizata in 30 de ani de munca, cu talent si multa dragoste pentru baschet si pentru jucatori. Fara "tunuri", fara smecherii. Totul transparent, cu cartile pe fata.

Dupa cateva ore petrecute in birourile agentiei am intrat in biroul Bossului si l-am invitat sa luam masa la celebrul Catzs restaurant de 109 de ani in Dillency unde mancam acum 25 de ani cand eram mai tineri si mai saraci
La Catzs este acelasi meniu fix: supa de gaina cu galuste si pastrama de vita care are acelasi gust si arata la fel. In restaurant nu s-a schimbat nimic, aceleasi mese, aceleasi obiceiuri. Numai propietarii sunt a 5-a generatie, care din totdeauna sunt in restaurant si vin la fiecare masa sa vada daca esti multumit. Acesta este o legenda vie a New Yorkului care va trai impreuna cu statuia Libertatii.
Poti sa cumperi mancarea la tejghea si sa stai la masa sau pentru cei mai avuti stai la masa si esti servit de chelner. Acum 25 de ani cumparam la tejghea, acum avem bani sa stam la masa.

Am vorbit de toate: de nepoti, de sanatate, de cunostinte. O parte sunt in lumea celor drepti, amintiri, nostalgie. Ne trezim la realitate cu supa fierbinte, cu pastama si bere.

Deodata amicul meu ridica capul din aburii supei si spune cu un ton de amaraciune ca situatia economica este dezastroasa si ca simte in bussines nesiguranta si ca o buna parte din clientela nu va putea plati si trebuie sa se gandeasca cum sa reduca activitatea si sa reduca personalul. O parte din incasari, in special din Europa, sunt nesigure. Sunt cluburi in stare de faliment. Trebuie sa se pregateasca, sa invete sa se adapteze noii situatii. Multe cluburi si federatii vor reduce simtitor cheltuielile. Investitiile in materiale si noi sali se vor reduce total. Dar aceasta situatie este o ocazie in care politica trebuie sa fie reducerea jucatorilor straini, punerea accentului pe cresterea jucatorilor tineri ca politica de baza a federatiilor si a cluburilor in fiecare tara si-n special in Europa.
Trebuie alcatuite planuri de situatie majora, in care cluburile sa reduca bugetul si sa prezinte garantii la federatii ca sumele exista si ca bugetul este echilibrat.
Sa se reduca la minimum numarul de jucatori straini. Stabilirea unui plafon de salarizare, organizarea campionatului economic, cu deplasari ieftine, reducerea baremurilor la arbitri, limitarea preturilor la folosirea salilor.
Ganditi-va cum va arata compionatul daca nu se vor lua aceste masuri: 4-5 echipe isi vor inceta activitatea din lipsa de finantare. In aceste conditii intregul sistem competitional se va distruge.

Este timpul ca si Federatia Romana sa se preocupe de acesta situatie grava care ne asteapta, pregatind planurile necesare.
Aceasta "dieta financiara" poate fi binecuvantata daca se vor indrepta eforturile pentru cresterea noilor generatii. In aceasta situatie, se vor elabora legi in care cluburile vor fi obligate sa aiba in echipe un numar marit de tineri. Este timpul de a da prioritate “Campionatului Liceelor”.

Catz, Manhattan, ianuarie 2009.

Federatiile constiente de aceasta situatie vor iesi din aceasta criza cu un baschet tanar, viguros si national.

Intre timp am terminat si supa si pastrama.
Mai nepoate, dar ce te face sa devii proroc si sa uiti de paralute ? Ca din ce ma inveti ce e de facut si cum sa trecem criza, nu prea ies dolarei

Fratilor ascultati bine.
Despre intalnirea cu Vlad Moldoveanu, data viitoare.

Prof-Davidescu

PS Va invit la Catz

Am incercat sa spunem adevarul, asa cum il vedem noi.

Daniel Ursache, impreuna cu profesorul Davidescu, Rockaway, New Jersey, ianuarie 2009.

Este prima data cind dintr-un antrenor (poate bun) am devenit ziarist. As dori astazi sa vi-l prezint pe Daniel Ursache, fondatorul sitului HalfCourt.info. Acum un an si ceva mi-a trimis un email in care imi povestea despre cum a aparut HalfCourt si ma invita, daca sunt interesat, sa scriu cateva articole pe acest site. Am scris aproape 50 de articole pe HalfCourt, insa mai important, m-am imprietenit cu omul Daniel Ursache.

-Sint a doua oara la tine in casa, Daniele si ma gindeam asa cum te-am cunoscut eu si cind am devenit prieteni, discutind despre baschet, as vrea sa iti pun citeva intrebari. Asta o fac din apreciere si din dorinta ca toti cititorii interesati sa stie cine este Daniel Ursache.

- Cum ai ajuns in America ?
- Eram in Africa de sud de 10 ani si, dupa un test la sange, am primit oferte de munca pentru o firma de software din statul New Jersey, atat eu cat si sotia mea Mihaela. Ne-a luat cumva pe neasteptate, totul intamplandu-se in 24 de ore. Cu strangere de inima (ne simteam ca in sanul lui Avram in Africa) am acceptat si din anul 2000 locuim si lucram in Statele Unite.

- Crezi ca ai facut un lucru bun ca ai emigrat in America ?
- Deabia dupa ce am aflat ca am fost acceptati, am inceput sa ne gandim ce facem. De la distanta, pare o decizie usor de luat, insa noi aveam o viata implinita si lejera in Africa de Sud. Am laut-o de la cap cu a doua emigratie si nu ne-am mai uitat inapoi. Cred ca a fost o decizie buna, copiii nostri avand o sansa in plus in Lumea Noua.

- Stiu ca esti muzician. Cum ai ajuns de la chitara la computer ?
- Am terminat ASE-ul, facultatea de Cibernetica. Desi o facultate foarte buna, cand am terminat-o eu, Windows nu exista ca sistem de operare, iar PC-urile au aparut ceva mai tarziu. Am ajuns in Africa de Sud ca muzician, din care am si trait cativa ani buni, insa curand a trebuit sa-mi schimb cariera. Aveam o baza din ce programare facusem in facultate, a trebuit doar sa ma adaptez unei generatii noi de software. N-a fost usor, imi lipseau multe cunostinte, insa dupa cativa ani de munca pe branci, am reusit sa intru pe piata. Am luat prima slujba dupa 108 interviuri.

- Cum te-ai imbolnavit de baschet ?
- Am jucat putin in liceu si in primii ani de facultate, fara sa stralucesc. Fostii mei colegi de echipa isi amintesc si acum de mine ca un jucator cu o detenta foarte buna (jucasem volei cativa ani buni), fara niciun complex indiferent cu cine jucam si creativ. Pasele mele ii prindeau nepregatiti pe adversari dar de multe ori si pe propriii coechipieri.

Insa mi-a placut mult baschetul si mi-a parut rau ca nu am inceput mai devreme.
Marea pasiune a inceput odata ce Mircea, fiul meu, s-a apucat de baschet cand am ajuns in Statele Unite. Eu i-am pus mingea de baschet in mana, i-am data cateva repere si l-am lasat sa joace cu copiii de varsta lui. Avea 10 ani. M-a chemat dupa cateva luni sa il vad jucand. Progresase mult singur, furand de la cei mai mari, avea talent. L-am dus in vara la cateva tabere specializate, l-am consultat pe Ghita Muresan despre ce ar trebui sa mai fac. Ghita mi-a raspuns cu un email fermecator, pe care il pastrez si acum, dupa 7 ani. Un om special… Mircea a ajuns la 13 ani in echipa statului New Jersey U14. Am inceput sa ma interesez si eu serios de baschet, el progresa in continuare, juca minute multe si ajunsese la 15 ani sa inscrie 20-25 puncte pe meci. Am ajuns la un moment in care nu stiam ce sa fac cu cunostintele dobandite de mine. Am scris niste materiale despre NBA la www.TotalSport.ro, eram zi de zi pe forumul sitului onlinesport.ro, erau ceva oameni care se pricepeau la baschet. Mi-a dat prin cap sa facem un site despre NBA in romaneste. L-am contactat pe Adrian Popa, care juca baschet profesionist in Slovacia. A fost de acord, i-am cooptat curand si pe Calin Cosma si Costin Marinescu si am pornit la drum. Cu nopti pierdute, vise, satisfactii, dureri, tot tacamul. Daca basket.ro, initiat de Constantin Titi Mircea, a fost deschizatorul de drumuri, Romania avea pentru prima oara baschet pe internet de inalta calitate, Halfcourt.info propunandu-si sa duca baschetul romanesc pe www la un nou nivel. Au aparut mai apoi numaibaschet.ro, slamdunk.ro si siturile locale.

- Inteleg ca esti un om foarte ocupat, vazindu-te pentru a doua oara in ultimii doi ani. Daruiesti o buna parte din putinul tau timp liber sitului care este bebelusul tau. De ce ?
- Multi din jurul meu nu inteleg de ce si imi pun aceeasi intrebare. Dumneavoastra stiti raspunsul, este cumva inclus in intrebare. Situl este si copilul meu, sau altfel spus sunt unul dintre parinti si desi creste (unii ar spune imbratraneste) si l-as vrea mult mai independent, mi-e greu sa nu am grija de el. Trebuie sa admit insa ca imi este din ce in ce mai greu. Mai ales dupa plecarea lui Costin Marinescu, care si-a petrecut peste doi ani trudind cu brio la HalfCourt.info. Ii multumesc si pe aceasta cale. Foarte mult din ce a insemnat HalfCourt in ultimii 3 ani i se datoreaza lui Costin.

-  HalfCourt nu este un hobby ca o colectie de nasturi. Ce este HalfCourt pentru tine pentru visele tale?
- Este un loc virtual care strange la un loc oameni cu o pasiune comuna. Un ziar pe Internet care are suisuri si coborasuri, de care unii se leaga, il parasesc si se intorc la el.

- Daniele, spune 4 lucruri care sunt cele mai sfinte pentru tine ?
- Dumnezeu, Familia, Onoarea si Prietenii.

- Citeodata ma oftic de felul cum unii nu stiu a aprecieze voluntariatul si dorinta de a duce baschetul pe computerul fiecarui iubitor de baschet. Cum te simti cind esti luat la misto ?
- Eu cred ca am simtul umorului si nu descurajez pe nimeni sa si-l exerseze, chiar pe propria-mi piele. Copiii mei sunt primii care fac treaba asta, fiind cam “la mijloc” mai mereu. Si le apreciez simtul umorului, desi devine din ce in ce mai diferit de al meu.
Depinde insa de ce fel de misto se face. Cred ca ma supara doar ignoranta si rautatea fara rost, in rest nu ma supar. Stiam de la inceput ca it’s part o the job. Voluntariatul este o rara avis si greu poate fi apreciat de cei care nu au dat niciodata nimic fara sa primeasca ceva inapoi.

Persoane de frunte din baschetul romanesc s-au exprimat in ultimul timp ca HalfCourt, sau unii dintre cei care lucreaza la situl nostru nu sunt “agreati”. Uneori am nemultumit pe unii sau pe altii. Nu poti functiona 3 ani si sa multumesti pe toata lumea, mai ales ca nu pupam dorsal pe nimeni. Insa intotdeauna am incercat sa spunem adevarul, asa cum il vedem noi. Si nu am avut vreodata niciun avantaj din publicarea vreunui articol pe site. Mai mult, ne-am dat ani din viata ca sa il facem sa existe. Si Costin Marinescu, si Adrian Popa si eu.
In timp, noi am slabit ritmul. Presa centrala, care pana deunazi scria (si continua sa scrie) despre baschet doar cand apareau stiri de senzatie -- fara sa inteleaga fenomenul si fara nici un pic de caldura -- va culege laurii, in masura in care baschetul romanesc devine putin mai popular. Si asta e trist. Dar simptomatic pentru romani.


- Azi dimineata dupa micul dejun pregatit de Ursoaica, simpatica ta sotie, care inca mi-a ramas parfumul slaninii prajite, m-au dus la desert statisticile de care se bucura situl HalfCourt. Crezi ca este o plata morala suficienta ?
- Statisticile sint ok, nimic de speriat.
N-am asteptat niciodata alta recompensa decat poate ca cineva sa “clickeze” dupa o fraza, o vorba sau un material publicat pe HalfCourt si sa inceapa sa inteleaga sau sa iubeasca altfel baschetul, viata sau lumea. Marea majoritate a materialelor noastre tintesc acest lucru. Nu as vrea sa vorbesc si in numele celorlalti care scriu sau care au scris la HalfCourt, dar pe mine personal nu m-au interesat niciodata statisticile in mod special. De asemeni HalfCourt nu s-a concentrat pe stirile de senzatie sau pe un forum care ar fi adus, cu siguranta, mai multi cititori. Am preferat insa sa abordam subiecte mai serioase, decat eternele aceleasi si aceleasi subiecte: arbitrii, federatia, de ce nu joaca romanii etc etc. Stirile de genul cu cine a semnat Burlacu sau ora exacta la care a fost Mita Corui destituit, ce computer game ii place lui Jujuan McCooley, daca lui Levar Seals ii plac blondele sau brunetele sau ce preferinta sexuala are unul sau altul (am dat un exemplu, n-o luati mot a mot) face deliciul multora, insa am considerat ca menirea noastra a fost diferita. Astea tin mai mult de agentii de stiri sau de ziare de cancanuri si n-am avut niciodata ambitia sa fim concurenti cu Mediafax sau Evenimentul zilei. M-ar fi interesat in schimb de ce a plecat Burlacu sau de ce s-a intors, de exemplu. Din pacate, am doua interviuri cu Catalin Burlacu in lucru si inca astept raspunsuri la intrebarile trimise lui acum mai mult de 6 luni. Dar asta e o alta discutie.
Plata pentru munca depusa (de foarte multe ori istovitoare) ar fi fost un site echilibrat, cu colaboratori seriosi si constanti la toate compartimentele (baschet masculin, feminin, juniori, european, NBA, NCAA, metodolagie, arbitraj). Din pacate nu este asa, gasesc din ce in ce mai greu oameni dispusi sa scrie la site, sa isi sacrifice timpul liber, sa viseze baschet sau macar sa invete. Fiecare are o viata si nu isi poate mistui viata in fata unui computer la nesfarsit. Inteleg asta si nu e vina nimanui, vorbeam doar de recompense potentiale.
In ultimul timp, visez ca, daca am fi trait intr-o alta lume, cei cativa care scriu baschet romanesc zilele astea, ar fi avut forta morala sa se adune la un loc si sa lase mandria personala. Cum ar fi fost un site care sa uneasca, de exemplu, numaibaschet.ro cu slamdunk.ro, HalfCourt.info ? Cum ar arata un ziar/site/revista de baschet in care sa semneze la un loc oameni de baschet ca Emil Hossu-Longin, Laurentiu Mandu, Adrian Popa, Adrian Micinic, Tiberiu Rist, Davidescu, Diaconescu, Liviu Calin, Tenter, Corui, Ghita Muresan si toate numele serioase din baschetul romanesc pe care am uitat sa le pomenesc aici. Cat de credibil ar fi aratat o asemenea publicatie ? Indiferent de numele ei.
Din pacate, micile vanitati, precum si lipsa banilor, fac ca acest proiect sa aiba loc doar in vis.

- Asa cum toti oamenii globului traiesc aceasta criza economica, sociala, eu am speranta ca bebelusul tau HalfCourt va trece acest impact si va trai mai departe sa bucure inimile iubitorilor de baschet vorbitori de limba romana si as vrea ca raspunsul tau sa fie o rugaciune care va ajuta sa depasesti acest impas.
- Daca doar o rugaciune ar rezolva problema, as face matanii 12x24, iertata-mi fie gluma. Insa impasul in care se gaseste HalfCourt este datorat mai putin recesiei economice si mai mult penuriei de colaboratori. Devine simptomatic faptul ca ma gandesc saptamanal sa “inchid pravalia” sau macar sa restrang activitatea HalfCourt la singurele rubrici sigure: Pagina Davidescu si Coltul Arbitrului, pagina domnului doctor Aldea. Pe de alta parte, lasand “franzelele” la o parte, mi-e din ce in ce mai greu sa tin situl cu un numar infim de colaboratori. Insa de fiecare data apare cineva care imi spune “as vrea sa ajut, ce pot sa fac ?” si ma inmoi din nou.

- In momente dificile ne adresam prietenilor si apropiatilor de aceasi pasiune sa spunem cateva cuvinte de incurajare si speranta. Eu sunt in luna Martie in Bucuresti. Vreau sa invit colaboratorii si simpatizantii HalfCourt la un mic si o bere si sa inchinam un pahar in cinstea ta si a sitului HalfCourt. Daniele, ce sa le spun ?
- Spuneti-le ca le multumesc pentru ce fac pentru baschetul romanesc.


- As vrea prin gura mea sa-ti multumesc tie si tuturor colaboratorilor care se straduiesc si dau din timpul lor si se straduiesc ca situl sa fie interesant. Spune-mi cum ai reusit sa strangi in jurul acestei flacari care lumineaza baschetul cam innourat al Romaniei ? In afara de milioanele de dolari pe care le platesti colaboratorilor.
- Nimeni de la HalfCourt nu a fost niciodata platit, nu cred ca e vreun secret. Am pierdut relativ putini (dar buni) potentiali colaboratori care nu ni s-au alaturat din cauza banilor. Cei care ni s-au alaturat au fost, cu o exceptie nesemnificativa, oameni de foarte buna calitate, castigand personal nenumarati prieteni.
Ca sa raspund mai simplu, am avut noroc.

- Obisnuiam sa string familiile antrenorilor si jucatorilor (sotii si copii) si sa ii intreb cum se descurca cu cineva care 80% din gindire si prezenta este in baschet ? Tu cum le imparti, care vii seara de la serviciu, esti tata si sot si nebun dupa baschet.
Cine spune ca le face pe toate bine este ori inconstient, ori mincinos. Fac compromisuri la tot pasul. Incerc sa le impac pe toate, reusesc cat reusesc. Nu sunt perfect.

- Imi permit sa permit aceeasi intrebare doamnei Ursache. Avand constiinta ferma ca si ceilalti care traiesc aceste momente vor invata ceva din raspunsul doamnei Ursache.
- Mihaela, Ursoaica cum ii spuneti dumneavoastra, m-a ajutat la inceput, cand aveam o rubrica de istoric al fiecarui oras in care se jucau meciuri din NBA. Dupa care a renuntat, era nevoie de cineva sa aiba grija si de casa.

- Pentru noi cei care nu traim in Romania, posturile tv romanesti transmit o emisiunea care se numeste “Romani care reusesc in strainatate”. Am vazut acolo o domnita care se invirtea intr-o casa cu multe camere si care cistigase citeva milioane de dolari si ca are relatii cu elita orasului respectiv. Altul era agent pe la bursa si facuse o lecuta de parale. Eu am alti eroi. Pentru mine, un romanul de onoare a fost profesorul Livescu, care cu pretul vietii si-a aparat studentii, sau marele muzician Gheorghe Zamfir, care ne-a incintat si ne-a unit in timpul comunismului prin cantecele sale. Si sigur, presedintele clubului Washington Wizards, Ernie Grunfeld. Care sint eroii tai, Daniele ?
- Nu prea am eroi. Am multi oameni pe care ii respect si cam atat. Traiesc intr-o lume dinamica, in care exista multi oameni demni de respect. Americanilor nu le e jena sa isi laude oamenii deosebiti, nu sunt asa de modesti ca europenii. Notiunea de oameni deosebiti este discutabila, insa ideea ramane. Am, de exemplu, un respect deosebit pentru Warren Buffet, unul dintre cei mai bogati oameni din lume. Nu pentru faptul ca a facut bani, asta este o meserie in sine. Il respect pentru cat de modest a ramas, desi a reusit atat de mult. Pentru ca este uman, ca intelege sa dea inapoi pentru scopuri caritabile mare parte din banii pe care i-a facut si pentru ca a reusit sa-si creasca niste copii normali, nu geniali, carora nu le lasa mostenire mai mult decat sa aiba o viata normala. Restul de bani se duce in scopuri caritabile, dirijate de fundatia Buffet-Gates.
In domeniul baschetului, am un respect deosebit pentru Magic Johnson. Este invitat ca analist la meciuri importante de baschet, pe TNT sau pe ESPN. Extrem de competent si un om de mare bun simt. Si el a stiut sa ramana acelasi, in ciuda banilor facuti. In plus, invinge zi de zi SIDA, fiind un exemplu pentru milioane si milioane.

- Poate din putinii oameni care sint colaboratori ai sitului, am trecut impreuna unul dintre marile examene ale vietii: sa invingi lupta cu cancerul. Daniele, eu am stiut sa te acompaniez in acest mare examen al tau, cind fiind intr-un tratament crunt, ai continuat sa muncesti si n-ai parasit datoria sufleteasca pentru baschet. Ai invins cancerul, ai ramas cert si devotat sitului. Esti un adevarat flacau roman.
Spune-ne doua cuvinte despre acest mare examen al vietii tale. Ironicii poate vor zimbi, dar eu ma adresez tuturor celor care au de trecut momente grele in viata sa invete din pilda ta si sa stie ca onoarea si cinstea inving orice.
- Dumnezeu te intareste. Am fost norocos, boala fiind depistata intr-o faza incipienta, am fost in the right place si am avut familia de partea mea. Si mi-a fost mai usor. Am ales sa nu stau acasa si sa-mi plang singur pe umar, ci sa ma duc la serviciu in fiecare zi si sa lucrez. Nu am reusit sa lucrez la site in fiecare zi, fiind insa suplinit cu brio de Adrian Popa si Costin Marinescu, carora n-o sa am vreodata suficiente vorbe sa le multumesc. De asemeni, a fost un moment de rascruce, cand imi cazuse tot parul, in care am primit un mesaj de la un prieten bun, pe nume Lonciu Davidescu, care se rasese in cap in semn de solidaritate cu boala mea.
Si in general, in timpul tratamentului, am intalnit o sumedenie de oameni de o calitate deosebita. Nu doar personal medical, ci voluntari care roiesc in spitale, incercand sa-ti faca viata mai usoara. Suna aiurea, insa poate uneori merita sa fii bolnav ca sa traiesti niste momente care iti imbogatesc viata.

- Stiu ca treci pintr-o perioada grea. Ce trebuie sa facem noi colaboratorii ca sa punem umarul mai consistent sa trecem aceasta criza?
- Nu stiu daca trebuie facut ceva special. Situl HalfCourt este dispus sa publice fiecare material serios care vorbeste de baschet, indiferent de cine il semneaza.

- Sa dea Dumnezeu ca peste ani de zile sa pot sa ma gindesc la munca de furnica pe care o faci tu sa pot sa ma gindesc la tine nu ca erou, ci ca om de treaba. Iti multumesc pentru vizita pe care o fac familiei tale si sa-ti ajute Dumnezeu sa ramii tu, muzician indragostit de baschet.
- Va multumesc.