Cine esti tu… “D-le antrenor “ ?

Intrebare:

Antrenorul poate sa schimbe fata unei echipe. Asta este ceva sigur.

Echipa poate schimba fata antrenorului. Un antrenor bun la o echipa slaba are sansa sa castige? Care este secretul unei bune intelegeri?

Andrei Toader

Motto:
Meseria bratara de aur,
Antrenor punte de cristal.

Stimate domnule Andrei,

Pentru a putea discuta despre rolul, pozitia, functia si statutul antrenorului trebuie sa ne straduim sa cunoastem acest personaj destul de bizar care foarte repede devine celebritate in cartier, in oras si asa mai departe.
Aceasta meserie se bucura de popularitate si este mai publica si propagata mai consistent decat alte profesii care poate sunt mai necesare societatii. Topul antrenorilor se bucura de o aureola care ii aduce in focusul scenei sociale. Se pare ca aceasta este frecventa cam in toate straturile sociale.

Cred ca acest personaj este o deviatie a patriotismului local. Oamenii au nevoie de eroi si de facatori de minuni. Este curios cum o profesie care nu pretinde studii superioare, doctorate, teze si alte calificari inalte prinde asa de tare. Este suficent trecutul sportiv, performantele, locul de unde provii, adica filozofia si traditia.


Sunt tari in care practicarea meseriei de antrenor este conditionata de absolvirea scolii de antrenori, care variaza intre 1 an pana la 3 ani in functie de nivelul calificarii. Trebuie sa subliniez ca in foarte multe state este recunoscuta de catre forurile guvernamentale ca profesie si practicarea este conditionata prin diploma de stat. Este foarte important sa stim in mainile cui dam copii. Avem datoria sa asiguram educatia copiilor din punct de vedere mental si fizic.

In Statele Unite poti sa antrenezi numai daca ai titlu universitar. Sunt foarte multi coaches (cand voi vorbi despre S.U.A. voi folosi termenul coach deorece este fundamental alta interpretare si intelegere a profesiei) in high school si-n college care sunt profesori de matematica sau de literatura.
Nu exista studii care sa fi cercetat acest fenomen. Este poate singura profesie in care la angajare nu se cer niciun fel de documente. Este important numele si ajuta la hotararea angajatorilor. La nivel de performanta, nimeni nu va angaja un antrenor care vine dintr-o tara fara traditie si fara performanta.
Tin sa subliniez cu cata usurinta si poate lipsa de responsalitate cum parintii aduc copiii lor sa invete baschet. In Europa si pe alte continente, numarul jucatorilor americani la nivel de performanta este peste 50% din numarul de jucatori. Deci cea mai productiva scoala de baschet este in Statele Unite. Si cat de neinteles este ca aproape niciun coach american nu activeaza in Europa. De exemplu in Euroliga nu este niciun coach american.
Se credea inainte ca un coach de valoare nu va veni in Europa din cauza salariilor scazute. Astazi salariile antrenorilor de top in Europa se ridica la milioane de dolari. Care poate sa fie explicatia? Este deosebirea fundamentala si conceptionala intre un COACH si un ANTRENOR. Statutul si onoarea care i se dau unui coach in societatea americana este profunda si deloc efemera, pe cand in Europa statutul
antrenorului este de ordinul stralucirii temporare.

Din studiile facute, intreband copiii ce vor sa fie cand vor fi mari, niciunul nu a spus ca vrea sa ajunga antrenor. Copiii vor sa fie piloti, doctori sau fetitele invatatoare. Profesia de antrenor este un fenomen social modern care da posibilitatea sa parvii rapid si sa ajungi la TV. In cercurile economico-sociale moderne, care vor instantaneu sa devina celebritati, aceasta preocupare devine palpitanta, tinand cont de dorinta diferitelor personaje din lumea politica sau de afaceri sa fie proprietari de echipe si sa deci angajatori de antrenori.

Apropo stiti vreo mama care isi viseaza copiii sa ajunga antrenori? In Statele Unite sunt mame care viseaza ca fiul ei sa ajunga COACH, dupa modelul numerosilor antrenori de college.

Care sunt etapele de dezvoltare de formare a carierii de antrenor in special in baschet ?
In primul rand participarea activa in mediul baschetului, la antrenamente, la jocuri, la discutii, la tot ce se petrece in acest domeniu, la intalnirile din cafenele sau la discutiile de dupa antrenamente. Sa faci parte din micile bisericute din preajma echipei, sa stii tot ce apare in presa scrisa si electronica, pe scurt sa fi impregnat din cap pana la picioare de microbul Baschet. Aceasta iti da dreptul sa fii ascultat si incet-incet, pozitia de cunoscator.
Unii se mai duc sa invete educatie fizica cu specialitate baschet. Acesta este startul. Cu siguranta ca acei care incep sa antreneze sunt atrasi de meseria de a preda, au chemarea de a fi in mijlocul mediului de baschet, de a fi ascultati si de a fi apreciati ca oameni de baschet. Acest drum este specific jucatorilor care nu au fost staruri si la un moment dat isi dau seama ca drumul ca jucatori nu le mai surade. Atunci continua sa joace la un nivel mai scazut si se apuca de noua cariera, antrenor la copii. Aceasta noua activitate iti prezinta o cale onorifica de a ramane in lumea baschetului. Aceasta satisfactie vine oarecum sa compenseze limitarea carierii de jucator.

Numarul de antrenori care provin din jucatori de frunte este foarte limitat in baschet.
Acestia incep cariera la o varsta relativ inaintata, 32-38 de ani. La aceaste varsta le lipseste experienta practica, didactica predarii. Ei nu au parcurs treptele necesare in dezvoltarea personalitatii in diferite situatii legate de probleme sociale si a calitatilor de lider social.
Nu au trecut treptele de formare dela echipa de copii, tineret, de ansamblu social si de fenomenele de dinamica de echipa in calitate de varf de lance. Aceste etape sunt indispensabile in complexul care formeaza stiinta si personalitatea antrenorului. Cei care incep cariera la 20-22 de ani au tot timpul sa traiasca aceste etape, sa participe la colocvii, la diferite cursuri la campionate europene. In aceasta evolutie ei invata sa aprecieze in mod real succesele si caderile, analizand inteligent realitatea si proportia evenimentelor, invatand principiul fundamental in cariera: Supravietuirea (SURVIVAL).
Antrenorii care provin din fosti staruri se asteapta sa faca in cariera de antrenori ceea ce au facut cand au fost jucatori: sa aduca victorii si daca nu procura marfa. Deci victoria, asteptarile sunt exagerate si lipsite de realism.
Sunt antrenori la care cunostintele practice sunt foarte reduse.
Dar stiinta, intelegerea jocului, psihologia jucatorilor, citirea clara a tacticii adversarului, adaptarea planului tactic de joc al echipei sale sunt la un nivel superior so ii fac sa devina antrenori de succes.



Se poate vorbi de 4 mari categorii de antrenori:
1. Antrenori de performanta

Ei sunt cei care recruteaza jucatorii in functie de jucatorii deja existenti in echipa sa. Jucatorii recrutati trebuie sa se incadreze in conceptia si crezul antrenorului, sa fie adaptat adversarilor, sa reprezinte caracterul si vederea mediului social in care traieste echipa.

Adaptarea si gasirea sistemelor in atac si-n aparare dand posibilitatea de exprimare cu maximum de eficacitate a jucatorilor este de asemeni sarcina lor. Antrenorii de performanta sunt cei care creeaza ierarhia si rotatia jucatorilor, eficace si recunoscuta si inteleasa de toti jucatorii, servind succesul echipei. Atmosfera in sanul jucatorilor, a tehnicienilor si a conducerii trebuie sa fie constructiva, placuta, deschisa si favorabila succesului.

Antrenorul de performanta trebuie sa aiba o conceptie cat mai originala, personala in conducerea jocurilor, sa foloseasca la maximum potentialul tuturor jucatorilor si-n special banca. Sa citeasca online (direct, in timpul meciului) intentiile si manevrele adversarului si sa dea raspunsuri prompte. Atat la victorii cat si la infrangeri trebuie faca analiza inpreuna cu echipa tehnica, sa traga concluzii si sa le aplice in antrenamente.
El va colabora strans si sincer cu antrenorul secund si cu toata echipa de tehniceni(este interesant de studiat colaborarea cu antrenorii secunzi si care este rolul lor).
Pregatirea jocurilor, gasirea cheii si particularitatilor este o munca serioasa care trebuie facuta spre a lamuri si pregati rolul fiecarui jucator, care trebuie sa stie exact ce are de facut.
Pentru a putea activa eficace, antrenorul are nevoie de recunoastere si respect.

Cel mai important lucru in munca de antrenor este sa stii sa aduci echipa la maximum de forma la ziua si cand vei avea cele mai inportante jocuri. Cunosc cazuri cand echipa a jucat excelent tot sezonul si la meciul crucial a pierdut la un punct diferenta.
Aceasta se numeste Graficul de forma si pregatire.
Pregatirea “buclelor” din grafic in functie de competitii este inca un mister care preocupa toata elita stiintifica din lumea sportului. Ganditi-va la un saritor la inaltime care in anul olimpic sare cu multi centimetri peste adversarii lui si la Olimpiada sare mult mai prost. Nu se poate raspunde serios la aceasta intrebare. Sotul celebrei saritoare de inaltime Iolanda Balas-Soter, Ioan Sotter, el insusi saritor de inaltime, batea recorduri mondiale la antrenamentele de dinaintea marilor competitii, dar in competitii nu reusea “marea lovitura”.

2. Antrenori care predau baschetul

Aceasta categorie se ocupa de invatarea elementelor de baza a tehnicii si tacticii individuale si combinatii/colaborare de 2-3 jucatori in atac si-n aparare construind conceptii de joc de echipa tehnico-tactice si strategii in infruntarea intre atacant si aparator si pe pozitia de aparator fata de atacantii diferiti cu insusiri specifice diferite. Ei se preocupa cu seriozitate de dezvoltarea fizica si mentala, pregatind jucatorii si ca oameni. Ii indruma si ii urmareste individual in inpactul cu momentele de criza sau lipsa de orizont. In acest domeniu este hotarator colaborarea cu parintii si cu profesorii de la scoala unde invata.
Aceasta categorie de antrenori este garantia cresterii noilor generatii.

Facand din aceasta sistema baza si metoda nationala in Statele Unite in cadrul high school si-n college, Coach-ul este un element de baza in randurile cadrelor de invatamant, avand norma de baschet in cadrul catedrei de sport al institutului respectiv. Aceste cadre didactice sunt respectate si sunt la un nivel ridicat in ierarhia cadrelor didactice.
Acesti oameni raman in functie pe perioade foarte lungi, ce le creeaza sentimentul de siguranta si liniste, creind atmosfera prielnica creatiei si educatiei in domeniul baschetului si vietii.
Sunt tari in care cresterea noilor generatii de baschetbalisti se ridica la un nivel foarte ridicat iar federatiile, impreuna cu ministerul educatiei, coordoneaza si se ocupa de cadrele didactice, de programe de invatamant si de procesul educativ.
Aceste scoli de baschet au internate si toate conditiile necesare din punct de vedere tehnic si material. Un astfel de sistem gasim in Spania, in tarile din fosta Iugoslavie ca si in alte parti. Valoarea si dezvoltarea baschetului este determinata de felul cum cresti noile generatii.

3. Antrenori cadre didactice in scolile de antrenori

Aceasta categorie sunt oameni cu o pregatire teoretica si stiintifica intr-un complex de discipline cum ar fi fiziologia, anatomia si tehnica individuala.
Felul cum va preda aruncarea la cos este mai ampla si mai complexa. Sau felul de intrebuintare a timeoutului, ce ton trebuie sa folosesti, ce puncte principale trebuie sa le ridici jucatorilor. Sigur ca ce are de spus antrenorul de la scoala de antrenori care este si doctor in psihologie va fi mai nimerit si mai profesional. Acesti specialisti sunt aceea care studiaza si fac inglobarea diferitelor discipline intr-un produs mai eficient si modern, studiind noutatile din diferite domenii ale stintei.
Pe acesti antrenori ii intalnim la clinici, congrese si la diferite publicatii. Veniturile lor sunt onorifice.

4. Antrenorul secund

Antrenorul secund este o aparitie mai noua si mult timp nu si-a gasit locul si rolul.
Astazi stim care este menirea lui. El trebuie sa fie antiteza antrenorului principal sa vada problemele si din alt punct de vedere sa intrebe intrebarile cele mai grele, mai dificile.
El trebuie sa stie sa simta pulsul echipei, sa aiba o legatura buna si serioasa cu jucatorii, sa fie pretuit si apreciat de antrenorul principal si sa faca legatura eficace cu conducerea echipei.
La unele echipe este responsabil cu pregatirea individuala a jucatorilor. Antrenorul secund trebuie sa fie un factor important in pregatirea planurilor de pregatire si-n pregatirea jocurilor. Salarizarea actuala a antrenorilor secunzi este la un nivel foarte ridicat. Aceaste noua meserie este independenta si nu sunt multi antrenori secunzi care au devenit antrenori principali. Aceasta noua bransa este foarte cautata in special de conducerea echipelor adevarat profesioniste.

Stimate domnule Andrei, antrenorul este determinant si dominant in jocul prestat de echipa atat pe teren cat si in afara lui.
In cele din urma locul in clasament este examenul si diploma de existenta a antrenorului.
Restul sunt motive.

Antrenorul trebuie sa simta si sa inteleaga echipa, sa imbrace treningul echipei atat fizic cat si intelectual si sufletesc si sa le poarte cu mandrie.
Domnule Andrei, antrenorul este firul de nisip care se va transforma in perla in corpul echipei (povestea scoicii cu nisipul tranformat in perla).
Sau ramane un fir de nisip.


Problema acuta a baschetului romanesc este lipsa de preocupare si metoda in pregatirea antrenorilor. In prima categorie (antrenori de performanta), majoritatea antrenorilor sunt straini.

Domnule Andrei, sunt multe aspecte interesante din viata particulara a antrenorilor si a coach-ilor. Care este echilibrul sufletesc, care sunt relatiile familiare, care este calea de a trai cu presa sau cu viata de celebritate stralucitoare, cu multi bani si cu influenta, ce se petrece cu egoul ?
Dar despre toate astea poate alta data.

Prof-Davidescu

Superstitii sau practici mistice ?

De ce unii jucatorii poarta bentite pe cap si altii nu ? Si de ce unii jucatorii poarte un fel de ghete la un meci si altfel de ghete la alt meci ? Si de ce nu e bine cand la inceputul antrenamentelor nu e bine sa arunci de la mijlocul terenului ?

Stimate Domn necunoscut (fara nume),


Problema pe care o prezinti pe scena comentariilor si a intelegerii este sensibila si infasurata in enigma. Este strict personala sportivilor de performanta, dar si tuturor acelora care au preocupari tensionate si de presiune, legate de executii fizice si intelectuale dificile.
Domeniul superstitiilor este oarecum mai putin cunoscut, fiind pastrat in umbra.

In fond despre ce vrem noi sa discutam ? Vorbim despre o traditie misterioasa care este apropiata de practici sacre ale religiei sau a practicii diferitor triburi secrete si misterioase. Sunt jucatori care inaintea

aruncarii de la “linia suspinelor” spun cateva cuvinte sau fac un anumit semn asupra mingii. Aceste obiceiuri si practici sunt foarte personale, discrete si patrate in suflet la un loc de onoare. Acei care traiesc o viata plina de emotii, plina de tensiune, cauta sprijin si sustinere in puteri mistice si neobisnuite.Ma intrebi dece unii jucatori joaca cu bentite sau ghete de o anumita culoare. Aceste aspecte sunt de domeniul credintei personale si poate semana cu superstiei unora ca numarul 13 aduce ghinion. Sa dau o caracterizare, o explicatie a jucatorilor si celor din apropierea echipei este o manifestare --poate supranaturala-- de a gasi si din alte izvoare (binecuvantate) protectie, ajutor si intarire. Pentru jucatori si antrenori sunt obiceiuri-ceremonial, care fac parte din pregatirea jocului.

Asa cum este necesar ca echipamentul, planul tactic si restul pregatirilor sa fie indeplinite cat mai perfect, indeplinirea acestui ritual iti da si el simtamantul indeplinirii conditiilor de montare la atmosfera de joc, ca esti gata pentru maximum de performanta. Sigur, prin indeplinirea ceremonialului ai primit si protectia(zeilor), deci tot acest ceremonial de pregatire si echipare da simtamantul si intelegerea sigurantei ca ai indeplinit complexul de a fi gata pentru a realiza maximumul.
“I am ready”, acesta este ceremonialul care trebuie efectuat in amanunt si la perfectie ( un siret ne strans la gheata da un simtamant de nesiguranta). Cu timpul aceasta pregatire, acest ceremonial (bentita) devine o a doua natura. Ceremonialul de dinaintea jocului nu este un lucru banal, iar in decursul vremii devine lege importanta si indispensabila in viata jucatorilor. Multi m-au intrebat: ce sunt prostiile acestea ? Raspunsul meu este ca in viata jucatorilor, practicarea si respectarea acestor ceremoniale sunt importante si indeplinesc pregatirea pentru joc.

Am cunoscut diferite intamplari legate de acest ceremonial. Am avut un jucator, un mare cosghetar, in acea perioada unul din cei mai mari aruncatori jump shot. Era mormon american din Utah. La un meci nu de prea mare importanta, am observat ca ii scade eficacitatea si procentajul la aruncari era slab. L-am scos si l-am intrebat ce se intampla. Imi raspunde ca este foarte necajit ca a uitat acasa ciorapii cu care era obisnuit sa joace si nu se simte sigur, parca i-ar lipsi ceva. Ciorapii erau crosetati de catre bunica lui din lana de iuta, iar lipsa lor l-a scos din focus. Locul unde jucam nu era departe de casa jucatorului, asa ca am rugat un fan sa se repeada la casa jucatorului si sa ii aduca ciorapii fermecati. Cand au sosit ciorapii si i-am spus, sa fi vazut bucurie pe fata lui …

Cand l-am bagat pe teren, ciorapii miraculosi si-au indeplinit scopul. Din 12 aruncari, a marcat 9 si sa nu-mi spuneti mie ca a fost o intamplare. Ciorapii l-au adus la simtamantul de perfectiune in conditiile la care era obisnuit.

La nivel personal, si eu am considerat ca voi fi mai inspirat in conducerea jocului daca nu ma barbieream inaintea jocului. “Davidescu cu barba” mi se pare mie mai concentrat. Am practicat aceasta ceremonie o perioada indelungata si am convingerea ca m-a ajutat.

Alta intamplare legata de ceremonialul de pregatire a jocului se refera la Tal Brodi, capitan si jucator deosebit pe care l-am antrenat la Maccabi Tel Aviv. In ceremonialul lui de pregatire pentru joc, ultima masa inainte de joc trebuia obligatoriu sa fie salata de rosii. Jocul avea loc la Helsinki in luna februarie. Brodi imi spune ca este foarte ingrijorat, ca maine la masa de dinaintea jocului nu va avea rosii si nu stie cum va juca si astfel nu isi va indeplini ceremonialul de pregatire.
In acele timpuri nu se gaseau legume in timpul iernii, mai ales in Finlanda. A trebuit sa gasesc o solutie fiindca am inteles ingrijorarea jucatorului. M-am gandit sa sun la El-Al, societatea de avioane israeliana si intreb cand soseste la Helsinki un avion din Israel. Mi se comunica ca a doua zi la ora 10. Am rugat agentia sa–mi trimita prin piloti un kilogram de rosii. Le-am spus celor de la El-Al povestea cu Brodi, la acea ora Maccabi Tel Aviv era o mare dragoste pentru israelieni. Brodi era martor la toata discutia si nu-si gasea cuvinte sa-mi multumeasca. Era fericit, ce mai incolo si incoace. Pe scurt, rosiile au ajuns la timp si Brodi a servit o salata proaspata si dadatoare de puteri la masa de inaintea jocului. El a jucat asa cum se cuvine dupa o salata magica in mijlocul iernii nordice.

Sunt si ceremonii si obiceiuri si-n randul fanilor. Eu personal cunosc spectatori care vor intra in sala numai pe o anumita intrare si cu mana stanga in buzunar.
Pilotii militari au pe avione “portbonheur”, diferite obiecte care le poarta noroc.

Stimati iubitori ai baschetului, nu stiu daca am reusit sa va introduc in acest labirint al comportarilor si credintelor sportivilor, baschetbalisti dar si din alte sporturi.
Apropos, nu trece strada daca iti taie drumul un pisoi negru.
In viata mea de antrenor si cercetator am inteles acest ceremonial si l-am respectat. L-am vazut ca o trasatura umana si poate ca un mic semn de naivitate.
Dar m-a ajutat si sa fiu un antrenor sensibil si conectat la mintea si sufletul jucatorilor.

Prof-Davidescu