Fastbreak de Targoviste

Monika Brosovszki-Boriga si Anne-Marie Parau, cele doua ladies ale baschetului din Targoviste, se pregatesc sa concerteze in Europa.

In fotografie, alaturi de profesorul Lonciu Davidescu.

Acum cand scriu aceste randuri Targoviste este campioana nationala la basket feminin dupa un sezon de succes pe plam national si international. Felicitari si va urez reusita si succes si pentru sezonul viitor !

Pentru sezonul viitor, Targoviste trebuie sa planifice si sa se pregateasca in mod special pentru a face fata atat in campionatul national, dar in special in Cupa Europei in care succesul este calificarea pana in fazele finale. Planul de formare a lotului este cu totul diferit.
Gasirea jucatoarelor de valoare si cu experienta, conceptia de pregatire trebuie sa corespunda in fond participarea in 2 competitii diferite ca valoare si ca tensiune si asta cu doua jocuri pe saptamana in conditii dificile legate de deplasari lungi si obositoare.

Targoviste va juca 60-70 de jocuri (jocuri de pregatire, Cupa si Campionatul intern si Europa). Trebuie tinut seama ca joci acasa si castigi cu 40 de puncte si dupa 3 zile te deplasezi 6 ore sa joci meci tactic cu una din leoaicele Europei.
Toate acestea necesita o alta filozofie, o alta metoda de pregatire: cum formezi lotul si cum convingi jucatoarele ca unele vor juca mai mult acasa si altele mai mult in Europa si cum te orientezi fata de legile FRB si FIBA referitor la numarul de Romance.
Dar despre aceste probleme voi discuta cu antrenorii Catalin si Marius si concluziile le vom publica. Este pentru prima oara cand o echipa romaneasca participa la o astfel de competitie.

Dar pana atunci sa va povestesc despre vizita facuta la Targoviste, inainte de primul joc din Final Four. Nu voi comenta meciul, ci voi scrie depre doua jucatoare curajoase si puternice. Doua adevarate Ladies care prin personalitatea, prin caracterul lor, au ceva special si demn. Ele sunt personaje deosebite in peisajul jucatorilor de baschet.
Poate nu voi sti niciodata ce te leaga de anumite locuri si orase. Mie mi s-a intamplat sa ma leg de Targoviste, care pentru mine este o dragoste mai veche.
In urma cu cativa ani, am antrenat echipa de fete, care pe acele timpuri era sustinuta de o firma de textile. Am antrenat echipa din Targoviste aproape un sezon, am fost chemat sa ajut echipa care se afla intr-o pasa proasta. Am avut un sezon bun, terminand pe locul 2. Aceasta experienta m-a facut sa cunosc
baschetul feminin si oamenii, atmosfera si traditia din jurul lui. Perioada aceea si invataturile trase vor fi pentru mine o a amintire placuta si o imbogatire profesionala.

Pe antrenorii Catalin si Marius i-am avut ca jucatori cand am antrenat Steaua. De atunci Catalin se preocupa de mestesugul de antrenor, fiind student la Institutul de Educatie Fizica si Sport. Am continuat sa discutam si sa profundam subiecte din arta antrenoratului in timp. Cateodata il vizitam la Targoviste, sa vad echipa sau ne vedeam in Bucuresti.

Si iata-ma in masina, in drum spre Targoviste, sa vad primul meci din Final Four. In timpul ce mergeam prin oras, era clar ca se petrece ceva deosebit; echipa aduce multa mandrie si bucurie orasului.
Targoviste care a fost capitala politica si istorica in timpurile moderne a devenit capitala baschetului feminin. Ce modernizare tinereasca si plina de gratie imbraca orasul ! Calatoria continua intr-un peisaj incantator. Amicul care conduce masina, care este din administratia echipei, se straduieste sa-mi explice cat de importanta este echipa pentru localnici si cat de mandri sunt de succesele echipei. In ziua in care se joaca toata lumea se mobilizeaza sa sustina echipa. Ne apropiem si trecem pe langa un sat unde locuitorii se ocupa de cresterea legumelor si in special a salatei care este un deliciu. Satul poarta numele de Sarbi. Domnul din conducere imi spune ca si pe el il cheama Sarbu ...
Am ajuns si ne pregatim sa mergem la sala; tot orasul a imbracat haine de sarbatoare. Este primul joc din Final Four, in drum spre cucerirea titlului de campioni.
Pe noi spectatorii si chiar profesionistii, nu ne prea intereseaza de omul care sta in spatele jucatorului. Pe noi ne intereseaza postul in care joaca, inaltimea, statistica, pretul si barfele din presa galbena (seamana cu aprecieri din alta sfera mai putin umana).

Am sa va fac cunostinta cu doua jucatoare puternice, cu firi sensibile, inteligente si de caracter. Adevarate ladies.

Faceti cunostinta cu Parau Anne-Marie si cu Monika Brosovszky-Boriga.
Vom calatori in splendida poveste a vietii lor si a carierei sportive. Vreau sa incep povestea cu un element statistic: aceste 2 jucatoare au fost, la sfarsitul sezonului, reginele Assistului (pas decisiv in realizarea cosului). In calatoria noastra veti vedea legatura si calitatile necesare. Ca sa fii un bun Assist-girl este necesara sensibilitate, daruire si altruism.

Cateva cuvinte ale Anne-Mariei despre Anne-Marie.

            "Eram la ora de sport (baschet) in scoala generala cand domnul profesor Constantin Wunsch mi-a propus sa merg la clubul sportiv scolar pentru a da niste probe pentru a face parte din echipa de baschet. Am fost foarte fericita, deoarece incepusem sa indragesc acest sport cu toate ca nu stiam eu prea multe ...
            Prima echipa si primul titlu de campioana in divizia A l-am cstigat cu ICIM Arad, echipa alaturi de care am evoluat 4 sezoane, dupa care am decis ca este  timpul sa schimb echipa (Sportul Studentesc, Bucuresti), sa vad daca pot face fata intr-o noua echipa, dupa care am revenit la Arad pentru inca un sezon. Au  urmat 2 ani si jumatate, in care am jucat in Belgia (Euroliga, Samur), Franta (Reims) si jumatate de sezon in Israel (Elitzur Ramla, Eurocupa) iar in momentul de fata sunt componenta echipei MCM Targoviste, echipa alaturi de care sper sa castig inca un titlu de campioana."


Anne-Marie, datorita caracterului, a invins greutatile si a ajuns sa-si realizeze visurile si sa devina jucatoare de valoare si un adevarat prieten. La o varsta frageda, Anne Marie a fost parasita de tatal ei si a fost crescuta de buna sa bunica. Este destul de dificil in societatea copiilor sa cresti cand esti diferit. Trebuie sa fii tare si sa ai talente deosebite ca sa te adaptezi, trebuie sa te impui tot timpul, incadrandu-te si continuand viata de copil si de tanar.


Anne-Marie Parau.

Care in cele din urma a fost fericita. Am discutat si am aflat cat de ocrotitoare si generoasa a fost bunica, oferindu-i o copilarie plina de soare, facand-o sa se simta o fetita mandra si fericita de cine este ea. Acum traieste din plin in mijlocul familiei sale.

Cand am stat de vorba in aceasta dimineata, mi-am amintit de copilaria mea ... Si eu am fost diferit, din alte motive si m-am luptat sa inving conceptii retrograde si sa cresc copil fericit si mandru de ce realizez. Marele examen l-am trecut cand am reusit sa marc cos de pe canal care era in mijlocul terenului de basket din curtea de la Matei Basarab unde am invatat. Stateam fata in fata, cu oarecare tristete. Mai puternic a fost simtamantul de darzenie, dorinta de a invata, de a munci ca sa fii dintre cei mai buni. Aceasta este calea adevarata in toate incercarile vietii.
Mi-au ramas in inima ochii mari si melancolici, cu o lacrima, perla a bucuriei a invingatorului.

Povestea Anne-Mariei Parau, fata cu suflet si caracter de aur, care a invins viata as vrea sa fie un exemplu si indrumare pentru alti copii.
Felul in care a vorbit cu sfintenie despre antrenorul care a invatat-o baschet, Prof-Costantin Wmisch trebuie sa serveasca de model pentru toti jucatorii de baschet si pentru toti sefii. Dati onoarea care se cuvine meseriasilor pasionati, care creeaza generatia de maine. D-le Profesor, pacat ca nu ati fost de fata sa vedeti recunostinta unei jucatoare de mare clasa.

Anne Marie este poate cea mai inspirata jucatoare din cate am vazut in dezvoltarea contraatacului si a atacului de tranzitie. Primeste pasul din recuperare si-n acelasi timp vede si hotaraste carei jucatoare sa-i paseze, care este varful de lance si va putea cel mai bine sa desfasoare fulgerator prin surprindere apararea. In cazul ca nu se termina cu cos, mingea se intoarce la ea si va gasi jucatorul in miscare spre cos sau va astepta al doilea val (spunem la jucatorul care va putea cel mai bine deci jucatorul cu finisul cel mai bun –deci va alege jucatorul. Anne are in sange ritmul jocului si orientarea tactica cand trebuie jucat repede sau pozitional. Controlul mingiii este satisfacator, dar mai are de imbunatatit unele elemente. Unul din secretele reusitei unui PG este sa te inpui si sa castigi increderea celorlalti jucatori. Sa fii ascultat sa conduci cu maximum de colaborare strategia de echipa. Sa primesti mingea inapoi, sa comunici noul exercitiu si intreaga echipa sa se aranjeze pe teren pe pozitiile necesare executiei si colaborarii pentru exercitiul anuntat de PG.

Ramle este un oras istoric inmiresmat de farmecul Orientului, unde traiesc in pace si-n armonie Musulmani, Crestini si Evrei. Se pare ca in orasele cu trecut istoric, se dezvolta baschetul feminin. Ramle, ca si Targoviste, orase cu trecut istoric au oameni care au simtul estetic, iubesc frumosul.
Ce minunata dezvoltare tinereasca si moderna a acestor orase! Daca odata erau centre istorice importante, acum sunt centrele frumosului – Baschet feminin de calitate – Elitur Ramle este o echipa fruntasa in baschetul European. Un alt element similar, si-n Ramle Bossul echipei este primarul, ca si la Targoviste.
Asa cum am inceput acest articol, te legi de oameni, de orase. Pentru mine, Ramle este a doua casa. Acum 30 de ani (de fapt ca si Sibiul) am inceput sa ma ocup de dezvoltarea baschetului acolo. Am condus sectia de tineret, am fost director tehnic al clubului, am antrenat echipa feminina in campionat si-n cupele europene. Actualmente, antrenorul si directorul tehnic sunt absolventi ai scolii de antrenori unde am fost director. Sunt legat de Ramle de o veche prietenie.
Am auzit ca Anne a ajuns in echipa, pentru a progresa si a participa in Cupa Europei. Dupa o perioada, am citit in ziare ca Anne Marie va parasi echipa. Am stat de vorba cu antrenorul, domnul Raby si cu domnul Nissim, Director tehnic. Am vrut sa stiu ce s-a intamplat. In primul rand, acesti specialisti au apreciat-o foarte mult ca jucatoare si ca persoana, ea avand toate calitatile si valoarea pentru Europa. La inceput a demonstrat potential de mare anvengura, contribuind esential la ridicarea nivelului echipei si jucand in primii 5. Nu s-au putut exprima ce s-a intamplat, dar incet-incet si-a pierdut siguranta si astfel minutele jucate au scazut. La o echipa de mare performanta trebuie continuu sa fii la maximum de forma. Nu este timp de experiente si poate nu destula rabdare. Ei recunosc ca nu au reusit sa trateze aceasta cadere si sa o reintoarca la forma de la inceputul campionatului. Se pare ca au fost si probleme financiare, echipa nu a platit la timp. Ei si-au afirmat regretul ca Anne-Marie nu s-a acomodat.
In cariera de jucator profesionist trebuie sa te cunosti bine, sa stii ce se petrece cu tine si sa gasesti caile sa te adaptezi din mers. Sa gasesti in interiorul tau, cu putere si obiectivitate, mecanismul, metoda si mijloacele (fizice si mentale) sa treci cat mai repede si fara daune peste orice problema.
Sa te ridici de jos, sa te scuturi si sa continui cu forte noi si cu mult optimism.

The Show Must Go On !

Monika despre Monika

            "Eu am inceput baschetul in 1982 cu profesorii Wunsch Konstantin si Aniko Simandan. De fapt eu inainte de baschet am practicat gimnastica vreo 4 ani ... dar a fost mult mai greu si deci am ramas pana la urma la baschet. Nu-mi pare rau deloc, daca ar fi sa mai aleg odata in viata, as face la fel !
            Pana in 1997 am jucat in Arad, unde am fost de mai multe ori campioana cu junioarele si de 2 ori campioana cu senioarele. In sezonul 1997-98 am plecat in Ungaria (la Miscolc) unde am jucat 6 ani. Mi-a placut foarte mult acolo, de aceea am si ramas atata ... am avut si alte oferte dar n-am vrut sa plec.
            Pana la urma am facut-o in 2004, am plecat in Spania (Las Palmas), un loc superb unde am avut parte de toate... si ma refer aici: de baschet in primul rand, a fost campionatul mai puternic decat in Ungaria, asa ca am mai invatat cate ceva (in viata tot timpul avem de invatat cate ceva), niciodata nu e prea tarziu! De locuri superbe, de oameni draguti.
            In 2005-06 m-am intors in tara, la Targoviste, ca sa stau cu familia."

Monika Broszovski-Boriga.

Povestea Monikai este o impletire armonioasa intre baschet si romantism. In anul 2004, intre o aruncare de 3 puncte si un assist l-a cunoscut pe Gabi Boriga.

S-au casatorit si au un fiu Alexandar, care precis va fi baschetbalist. Monika si Gabi au o viata fericita si in familia lor graviteaza in jurul baschetului.
Am convingerea ca dupa meciuri, discutiile si contrazicerile continua tarziu in noapte. Nu stiu de ce parte este Alexandar.

Gabi Boriga este Primarul Targovistii si este sufletul si inima echipei. Monika joaca basket din 1982, deci 27 de ani. Cine poate sa spuna cate meciuri a jucat, cate aruncari la cos (poate 1000 000 ?), cate nopti nu a dormit dupa infrangeri sau dupa jocuri in care nu a jucat bine, sau cand nu a putut sa adoarma dupa mari victorii.
Monika are o cariera demna de invidiat. A jucat in echipe de top in Europa si continua sa fie o jucatoare de clasa. Dar nu-l uita pe Profesorul Constantin, care a indrumat-o in primii pasi in baschet. Din mana domnului Profesor au iesit, asa cum spune cantecul:

"Doua viori, canta in noapte ca doua surori."

Alexandar Boriga, viitor baschetbalist, incadrat de mai putin cunoscutii sai parinti, Monika si Gabriel Boriga.

Ele sunt in orchestra din Targoviste, care se pregateste pentru pentru a "concerta" in Europa (Cupa Campionilor).

Ce o face pe Monika sa fie o jucatoare de anvengura, de mare calitate ?
Sunt jucatori care cand intra pe teren sunt respectati de adversar, de arbitri, de spectatori; ei radiaza stima.
Am intrebat un arbitru international cu experienta:
- Cum este sa arbitrezi astfel de jucatori ?
Raspunsul a fost clar:
- Nu intentionat si fara sa ma gandesc, este deosebit.
Eu il intreb iar:
- Cu indulgenta?
- Sigur ca nu, ci prin prisma perfectiunii pe care o presteaza pe teren. Se vede in privirile spectatorilor pentru acesti jucatori un sentiment de simpatie si apreciere. Pentru jucatorii adversi sau coechipieri, o mare satisfactie sa fii impreuna pe teren. Se aude dupa jocuri eu am fost aparatorul lui …

Monika face parte din aceasta galerie de jucatori, care are acest dar. Pentru sezonul viitor, dezvolta jocul cu pivotii. Sa perfectioneze patrunderea si pas afara pentru aruncare de 3 puncte. In aparare sa participe mai activ la flotari si la schimbari agresive. Trebuie sa realizeze 3-4 interceptii pe meci. Sa coordoneze apararea verbal in actiunile dificile si de supriza. Trebuie sa invete sa se protejeze, sa dozeze efortul. O asteapta 60-70 de meciuri in sezonul viitor. Sa fie umarul pe care sa se sprijine echipa in momentele grele, sa ia sub ocrotirea sa noile jucatoare, sa le ajute sa se adapteze cu mediul si cu echipa si sa aiba grija de jucatoarele tinere.
Dar in special in aceasta vara sa se odihneasca, sa se ocupe de ea, sa fie mai mult timp cu familia. Foarte important sa primiti cu caldura noile jucatoare si sa deveniti o familie omogena si luptatoare.

Eu va urez o vacanta placuta si relaxanta !
Vreau sa inchei aceste randuri cu o vorba care am invatat-o de la tatal meu, Dumnezeu sa-l ierte:
"Sa fii om intre oameni ..."

Prof- Davidescu
P.S. Fetelor, sa va pasez o poanta: Orna, antrenoarea echipei Ramat-Hasharo, a dat in judecata federatia si ministerul educatiei pentru descriminare; conditiile baschetului masculin erau mai bune decat cel feminin. Tribunalul a hotarat ca trebuiesc egalate conditiile.
Ce spuneti, nu e cu schepsis ?

Proiectul Bistrita

Intrebare::

Buna dimineata Domnule Davidescu,
Sunt Simona Birtas, presedinte a clubului de baschet "Vulturii". Inca nu am avut placerea sa va cunosc, dar citesc cu mare placere
articolele dumneavoastra de pe HalfCourt, si de aici poate am si
impresia ca va cunosc putin.

Imi place cum vorbiti despre baschetul romanesc si sustin ideile
dumneavostra de imbunatatire, si de aceea va si contactez...

Avem cca 80 de copii inscrisi la Bistrita la baschet, (in numai 2
saptamani - fara reclama :), pe care am dori sa ii invatam baschet intr-un sistem bine pus la punct. Si aici am avea nevoie de expertiza dumneavoastra.

Am fi onorati daca v-ati implica in proiectul nostru de implementare a baschetului la juniori, si nu numai, intr-un judet unde nu a mai existat baschet.

Daca sunteti interesati de o colaborare cu noi, atunci putem vorbi mai multe detalii, sau chiar sa ne intalnim si sa punem "tara la cale".

Va multumesc pentru timpul acordat si va doresc un weekend cat se poate de placut!

Simona Birtas
Presedinte ACB Vulturii

Stimata Doamna,

Am primit e-mailul Dumneavoastra intr-o dimineata innourata, trista si sper ca nu de doliu al basketului competitional.
S-a ajuns la un pas de prapastie, asa cum a spus Ghita Muresan: "Baschetul romanesc se afla intr-o groapa adanca."
Ce se intampla in Final Four a adus basketul in care factori tehnici si profesionali, nu mai reprezinta valorile echipelor, ci alti factori, alte principii, alte forte si interese domnesc astazi pe terenuri. Aceasta situatie, aceasta conceptie va aduce la distrugerea si scoaterea baschetului din mediul lui natural. Din societatea oamenilor normativi, a studentilor, a elevilor si de generatiile care urmeaza ale acestor clase sociale.
Eu ca bunic, nu as dori sa vad nepotii mei ca se afle pe aceasta arena, nici ca jucatori nici ca spectatori.

Ce exemplu, ce indrumare se arata copiilor care vor sa devina jucatori de baschet ? Dumnezeu sa ne ajute sa ne lumineze mintile si sa indreptam toate eforturile, toata atentia si preocuparea, toate resursele materiale, toate conditiile si oamenii cei mai priceputi sa opreasca cutremurul prin care trece baschetul.
Traim un moment in care daca aceasta situatie va continua, baschetul va fi dezradacinat din mediul in care a trait, mediul elevilor, studentilor si oamenilor cu preocupari constructive.
ATENTIE ! Trebuie facut tot ce este omenesc posibil sa se pastreze componenta demna si traditionala care a adus Nume de onoare si slava baschetului.

Structura, sistemul competitional, legislatia, principiile in care se desfasoara campionatul sunt miezul acestei situatii.
Nu profesionismul si cresterea noii generatii sunt fundamentul desfasurarii competitionale, ci victoria cu orice pret sta la baza acestei situatiei care o traim astazi. Astfel de evenimente s-au petrecut si pe alte meleaguri, dar au fost rezolvate prin masuri drastice si prin programe de purificare care au dat rezultate.
E-mailul dumneavoastra da speranta, este poate ghiocelul care anunta venirea primaverii de care baschetul are atata nevoie.
Stimata Doamna, eu nu sunt acum la Bucuresti ca v-as vizita cu multa dragoste sa va cunosc si sa colaboram.

Doamna Simona, cat de magnific este sa fii vultur si nu hiena in lumea vietuitoarelor.
Orice colaborare pe care o doriti si pot fi Vultur cu voi ma onoreaza si o voi face din toata inima. Te rog scrie-mi ce te intereseaza, vom vorbi la telefon si cu ce pot fi de folos, sunt gata oricand, pana voi sosi la Bucuresti.

Poate a venit timpul sa ne asociem, sa lucram impreuna toti acei care muncesc si activeaza in realizarea si progresul baschetului adevarat. Noi cei care avem ce spune si avem energia sa realizam asta. Profesori de educatie fizica, antrenori, activisti, parinti simpatizanti si toti iubitorii de baschet.
Sa facem un club cu numele SOARELE DIN COS Lego sa fie un cos de basket in care este un soare mare si luminos Half Court care ne-a petit cunostinta, ne va da si locul de comunicare si colaborare.
Doamna Simona, in clubul nostru va fi embrionul care va renaste baschetul.

Daca ai vreo idee de nume mai bun pentru club, spune cum vezi aceasta speranta. Sa adunam fortele care vor face ceva pentru alt fel de baschet.

Doamna Simona, pe baricadele acestei sperante vom ridica alte steaguri, alta imagine, alte embleme.

COSULETE PE CAMPII, ACADEMIA SCOLII DE ANTRENORI.
Cu aceste steaguri si cu multe altele pe care le vom fauri impreuna, mergem sa faurim sperantele noastre. Multumim lui HalfCourt pentru colaborare.
Astept sa ne cunoastem si sa fim membri de onoare in clubul SOARELE DIN COS.

Cu stima,
Prof-Davidescu

Intoarcerea la radacini

Intrebare:

Buna ziua Domnule Davidescu,

Incep prin a va spune ca sunt un suporter al acestui sport minunat care se numeste BASCHET si de ceva timp sunt mahnit ca majoritatea celor ce iubesc acest sport sunt nemultumiti de ceea ce se intampla si anume:

            - La nivel juvenil toate echipele sufera datorita neimplicarii suficiente a FRB si nimeni nu are curajul sa ridice aceasta problema datorita, probabil, repercusiunilor la care, cred, ca ar putea fi supusi.

- Majoritatea suporterilor, echipelor din div. A fie masculin sau feminin, pun sub semnul intrebarii corectitudinea arbitrilor de baschet subliniind ca acestia sunt "indrumati", in luarea deciziilor din dreptunghi, de anumite persoane cu functii de conducere in cadrul FRB aducandu-se in discutie nume precum :C. Tocala, M Vulc, A. Vermesean (cred ca lista ar putea continua), aceleasi acuzatii fiind aduse si de catre o parte a echipelor din primul esalon
- Am fost placut surprins ( spun PLACUT pentru ca aveam o imagine nu tocmai placuta legata de acestia) de protestul arbitrilor de baschet care solicita in primul rand, DREPTUL de a-si ALEGE presedintele care sa ii reprezinte.
Desi Romania priveste, inainte, catre democratie, ca o tara europeana, se pare ca FRB inca trage cu coada ochiului la vremurile care caracterizau comunismul, dictatura etc.
In incheiere as dori sa va "provoc" cu urmatoarea intrebare:
Daca maine ati fi ales Presedinte al Federatie Romane de Baschet, ce credeti ca ar trebui facut ca baschetul sa nu se "transforme" in fotbal (vorbind de imagine negativa)

Cu stima,
Claudiu

Stimate D-le Claudiu,

Cred ca e mai destept sa raspund la intrebarea provocativa –Sa fii presedinte F R B (virtual) acum, dupa ce m-am intors din Romania.
Domnule Claudiu, este un post de mare responsabilitate, de respect si de onoare, in care trebuie sa fii luminat si calauzit de perspectiva visului miilor de oameni si in special al copiilor care iubesc si traiesc baschetul. Sa stii ca nu este mai mare dezamagire si durere decat aceea de a sfasia visele. Aceasta situatie duce la neincredere si la antipatie.

Gandindu-ma ca as putea virtual sa domnesc in tara baschetului Romanesc, ma cuprinde o emotie cumplita, care imi umple sufletul si ma face sa ma gandesc la copilaria si tineretea mea in bariera Vergului unde am crescut si am invatat meseria de baschet.
Pe terenul dela I.O.R., in sala de mese dela cantina uzinelor Malaxa 23 august faceam antrenamente cu celebra echipa Metalul 23 August, multipla campioana nationala. Noi, jucatorii si antrenorii, curatam sala de mese dupa cina muncitorilor si o tranformam in FORUM de antrenament.
Sau terenul din “Groapa de la Drept”, tinand loc de Universitatile Oxford si Harward in acelasi timp.
In cele din urma am avut cinstea sa ma antrenez si sa joc in celebra sala Floreasca, leaganul baschetului bucurestean.

Domnul Claudiu, acestea sunt universitatile mele, sub bagheta magica a maestrului Puiu Popescu, Dumnezeu sa-l ierte. Aici sunt radacinile mele care mi-au dat vlaga si stiinta sa ajung in topul baschetului: 2 titluri de campion European, antrenorul echipelor nationale de tineret, juniori si cadeti clasate pe locuri fruntase in Europa. Ca profesor am condus una din cele mai renumite scoli de antrenori.
Sa creez si sa conduc ACADEMIA de baschet proiect de dezvoltare a tinerilor jucatori recunoscut in toata lumea si patronat de NBA. Am publicat carti care au loc de cinste in biblioteca FBI de la Barcelona. Am deschis drumuri si metode noi in arta antrenamentului. Am deosebita satisfactie ca sunt citit, ascultat cu respect si apreciat.

Pentru toate acestea sunt recunoscator scolii de baschet romanesti.
Antrenorilor care m-au format, JOS PALARIA! Puiu Popescu, Grigore Avachian, Zsiga Ferencz, din nou va multumesc. In amintirea lor sa pastram o clipa de reculegere.
Deasemeni multumesc prietenilor mei, jucatorilor cu care am crescut: Milica Raducanu, Bebe Ionescu, Viorel Teleguta Stoica (Stangaciu Balon, asa il strigam), celebrii Cezar Niculescu, Vulescu, Sadeanu. Nu voi uita niciodata acest basm de aur din viata mea.

Domnule Claudiu, exista in toate domeniile de activitate de creatie LEGEA FUNDAMENTALA a traditiei si filozofiei scolii, care este baza si esenta continuitatii realizarilor unei natiuni si a individului. Fara acest fundament, fara acest fluid, nu exista dezvoltare sau progres. Cei ce nu inteleg aceasta valtoare se invart in jurul cozii ipocriziei.
E de neinteles tendinta "fitosilor" la moda, care nu cunosc si nu continua scoala cea buna a baschetului romanesc. Ca niste provinciali scapatati, se dezic total de ea si asta nu e bine.
Am convingerea certa ca am pierdut continuitatea si ne-am batut joc de piramida stiintei si traditia baschetului romanesc. Cum spuneam intr-o lucrare de-a mea: “Cine nu are trecut, nu are viitor.”
Radacinile trecutul baschetului romanesc nu stau in conglomeratul de antrenori si jucatori, care sunt niste celebri necunoscuti care ocupa astazi scena si dau spectacole de mana a 3-a. Este simplu de inteles ca cine isi respecta meseria nu vine in Romania pentru salarii derizorii si nu adauga la palmares ca au activat in Romania. Trebuie sa intelegem ca baschetul de top este platit astazi cu milioane de dolari.
Alta este situatia la baschetul feminin.
Trebuie sa ne intoarcem la radacini, sa studiem ce e scris in cartile lui Puiu Popescu, filozofia lui Vasile Popescu, arta de a conduce jocul de pe banca a lui Avachian sau pragmatismul lui Grigore Costescu, Costi Herold si a lui Ferencz Bacsi. Numai atunci vom vedea cine suntem, ce comoara stiintifica si practica ne sta sub ochi si nu vrem sau nu stim sa o vedem.

Eu am luat examenele teoretice pentu cea mai inalta calificare de antrenor in fata comisiei internationale pledand tema “Planificarii pregatirii individuale a jucatorului, colaborarea si sarcinile de echipa in functie de adversar de-a lungul sezonului.” Acest subiect subtil si modern l-am invatat acum 50 de ani la nea Puiu Popescu.
Jucatori ca Milica Raducanu, Dr Novacek, Florin Cocos, Andrei Folbert, Mimi Niculescu, Misu Nedef, Fodor si mai actual Ghita Muresan, fac cinste si au fost in fruntea baschetului. Acesti jucatori ar valora astazi pe piata jucatorilor milioane de dolari.
Avem datoria sa fim constienti si responsabili pentru viitorul baschetului, sa oprim fuga dupa spectacole de mana a 3-a cu artisti inprumutati.

Statutul nostru in cadru FIBA a fost mai mult decat onorific; arbitrii, observatorii, comisarii erau dintre cei mai apreciati si din cei mai buni in Europa, facand parte din cadrele care au condus finale Europene. Jucatorii romani au fost selectionati in selectionatele europene. Participarea tehnicienilor in diferitele comisii si congrese au fost recunoscute. Arbitrii romani Cornel Negulescu, dr. Chiriac, dr. Mihai Aldea, Armasescu arbitrau finale in competitii europene sau mondiale. Imi aduc aminte de Cornel Negulescu care a arbitrat Maccabi Tel Aviv in cateva meciuri importante, intre care si unul cu Real Madrid, dar se facea ca nu ma cunoaste. Mari arbitri internationali.
Talentul si calitatile baschetului romanesc nu au disparut si nu s-au inecat in Dambovita. Acasa la noi este viitorul, dand speranta si oportunitati milioanelor de iubitori ai baschetului si obligatia de onoare a tineretului si copiilor nostri.

Acum un an am crezut ca o lucrare de baza, pregatita de specialisti, va da directii si principii de motorizare si modernizare a baschetului romanesc. Ca se vor studia situatia baschetului in Romania de azi si vor ajunge la concluzii bazate pe studiul stiintific si analiza, folosindu-se de programe si metode aplicate in tarile cu baschet dezvoltat.
M-am adresat urmatorilor specialisti care m-au ajutat la pregatirea unui plan documentat si practic de relansare: Dr in Economie politica Aurelian Davidescu, Avocat specialist in contracte Matei Sovarel si
Lonciu Davidescu, specializat in baschet.
Dupa o munca indelungata, bazata pe studii, consultari si lunga corespondenta cu foruri de specialitate si documentare din materiale teoretice, am trecut la editarea acestui plan care trebuia invatat si trecut in practica de catre oamenii de specialitate din federatii. Lucrarea ne-a luat mult timp si mari eforturi pentru a studia si a procura materialele necesare si sume respectabile de bani, pusi din buzunarele noastre.
Acum cateva luni, domnul avocat Sovarel a prezentat si a sustinut aceasta lucrare forurilor din federatie. Pana acum nu am primit nici un raspuns nimic referitor la continutul si care sunt concluziile Federatiei Romane de Baschet. Asteptam un raspuns si o oarecare colaborare …
Eu speram ca acest plan, acest program, bazat pe studiu si documente si experienta cu aplicatii practice imediate sa devina “Noua Constitutie” a baschetului. Programul apare in 6 episoade pe HalfCourt (1, 2, 3, 4, 5, 6).
Sunt cateva puncte din programa care nu sufera amanare:
- Pregatirea antrenorilor si a conducerii tehnice-administrative, dupa principii actuale practice simple si amicale.
- Schimbarea sistemului competitional, creiind conditii pentru jucatorii romani si pentru tineret, prin impartirea eficace, valorica si geografica, cu accentul pe participarea jucatorilor tineri.
- Reinnoirea campionatelor intre licee, pe plan local, national si international (a fost un mare succes).
- Aplicarea Legii Rusesti: 2 jucatori Romani pe teren pentru a asigura noua generatie si echipele nationale.
- Infiintarea Academiei de Baschet, metoda care a dat rezultate exeptionale in pregatirea tinerilor jucatori.
- Propagarea proiectului “Cosulete pe campii”.
- Prioritate si conditii speciale baschetului feminin pentru echipele nationale.
- Atragerea si colaborarea cu persoane marcante de origina romana din lumea baschetului.
- Indrumarea conducatorilor si a sponsorilor intr-o vedere progresiva si de viitor care sa aduca baschetul romanesc la locul care l-a avut si nu bazata pe patriotism local


D-le Claudiu, mai am o dragoste de 30 de ani. Baile Herculane, care ma tin tanar si-n forma prin apele minerale si ionii care sunt in atmosfera, prin izvorul la care iti speli ochii si-ti limpezeste privirea, cu apele care te vindeca de crampe la stomac. Si sigur, cele 7 izvoare fermecate. Toate acestea sunt o oaza pentru sanatate si propovaduirea omului.
Herculane este o perla a naturii, pe care Dumnezeu a binecuvantat-o. Imparateasa Austriei SISI, prin fantezia si simtul frumosului, a contribuit la constructia Bailor Herculane, un unicat in toata lumea.
Acest colt de rai a fost ruinat si dezonorat de oameni lacomi si lipsiti de suflet si de onoare; astazi totul este o ruina jefuita. Eu continui sa ma duc la tratamente si la refrisare. Raufacatorii nu au reusit sa scada din puterea de vindecare si de incarcare a bateriilor a acestei oaze de sanatate.
Uneori, cand sunt trist si nostalgic, nu stiu dece ma gandesc la Herculane si la baschet, aceste 2 iubiri ale mele de o viata.
Domnule Claudiu la ultima vizita la Herculane am facut cateva poze pe care am notat gandurile mele le trimet sa le vezi si dumneata. Si poate te vei induiosa.




Nu stiu daca am raspuns satisfacator intrebarii provocatoare a dumitale.

Ii provoc pe toti cei care citesc randurile mele si iubesc baschetul sa scrie ce ati face voi daca ati fi numiti maine presedinte FRB.
Cu cat mai multi veti contribui la aceasta provocare, cu atat vom afla mai multe ganduri si pareri folositoare pe care le vedeti in jurul si in anturajul dumneavoastra.
Astept raspunsul dumneavoastra, nu ramaneti in umbra !

Cu respect,
Prof-Davidescu

Sa ajungi la College, realitate sau vis...

Vlad Moldoveanu si profesorul Lonciu Davidescu.

Fairfax, Virginia, Ianuarie 2009.

 MOTTO:
Sa ajungi la college in America realitate sau vis……

Fairfax este un orasel tipic American cu multa verdeata si oameni grabiti care isi gasesc o clipa de liniste la lunch unde isi mananca cu fastul specific de politete si zambet (cateodate fortate si dupa protocol), inbalsamat de Ketchup si de sos tartar. Dupa ce termina, strang meticulos tacamul de carton si-l arunca la cosul de gunoi care este de obicei vopsit in rosu. Totul se petrece serios si ceremonial.
Dinnerul este cu totul altceva, aici privirile sunt relaxate si mai omenesti. Se vine cu prieteni, cu familia si de obicei se aniverseaza ceva, poate o onomastica, poate ca fiul sau fica au fost primiti la un COLLEGE cu nume bun la basket si la invatatura. Este o mare bucurie pentru o familie a caror copii sunt primiti la un astfel de college. Asta inseamna bursa, camin si alte avantaje si sigur o cariera in baschet in caz de succes viitor cu status si multi bani. Insusi faptul ca va juca si va invata la un astfel de College este o mare onoare pentru intreaga familie. La intalnirile cu rudele si cu prietenii la serviciu, parintii sunt felicitati si oarecum respectati.


Familiile care cresc viitori jucatori de baschet au o agenda cu totul speciala si sigur nu simpla. La un astfel de dinner l-am invitat pe Vlad Moldoveanu, un tanar din Bucuresti care este in State sa invete carte si sa se pregateasca pentru o cariera de profesionist in baschet.
Aici in Fairfax este College George University, care are o buna traditie si performante in basket. In acest College, Vlad a inceput drumul spre perfectionare, spre profesionism. Desigur la acest college cu nivel ridicat, pentru Vlad era clar ca il asteapta multa munca si motivatie pentru a se incadra, a reusi sa se acomodeze si sa se introduca in spiritul si atmosfera echipei. Din discutiile purtate cu antrenori a inteles ca este pe drumul cel bun. La inceput se parea ca totul se desfasoara satisfacator din ambele parti atat pentru Vlad cat si aprecierea antrenorilor.
Dupa al 7-lea joc, Vlad incepe sa simta ca se petrece ceva rau. In primele jocuri, minutele jucate si aportul adus il satisface. Incetul cu incetul insa, pozitia sa in echipa coboara atat in minutele jucate cat si in atentia antrenorilor si participarea in partile de tactica de echipa din antrenamente. In ultimele meciuri nu a mai jucat deloc.
Este fara indoiala, o situatie stresanta si nesigura, greu de trecut si presarata cu examene de maturitate si de confruntare.

In discutiile purtate cu Vlad, i-am spus in primul rand ca nu trebuie sa se descurajeze si ca este dator sa continue munca cu mai mult elan, sa arate antrenorilor si coechipierilor ca el este decis sa continue, sa nu se duca la vale, prezenta lui la antrenamente sa fie dominanta.
In acelasi timp, sa programeze o intalnire cu antrenorul secund, asa incat discutia sa fie mai putin stresanta si mai comoda decat cu antrenorul principal. Sa caute sa primeasca ajutor, sa ceara sfaturi, ce trebuie sa faca sa revina la pozitia pe care o avea si ce greseli are de corectat. Aceasta discutie trebuie sa fie constructiva si in limitele politetii obisnuite in echipele de College. Dela aceasta discutie Vlad a iesit incurajat si mult mai linistit. Dar lucrurile nu s-au indreptat. Aceeasi atmosfera la antrenamente; jucatorii simt dupa rolul lor la antrenamente care sunt sansele de a juca si cat se bazeaza antrenorul pe el. Incepe sa se nasca ideia sa caute un alt Colegiu in care va putea sa fie de folos si sa poata progresa. Aceste framantari pot aduce la hotarari nefericite si distrugerea intregii cariere. Daca trebuie sa pleci pentru ca ai cazut intr-o pasa proasta si daca la noua echipa este din nou prost, atunci te muti din nou. Poate este mai bine sa muncesti mai mult si sa incerci sa treci acest hop. In sezonul viitor, un jucator de pe postul tau termina scoala si atunci ai mai multe posibilitati. Este stiut cat de greu este sa te acomodezi social si profesional. Si in cazul lui Vlad, daca trece la alta echipa (legea de transfer), un sezon nu va juca, deci in sezonul viitor incepe sa joace mult mai tarziu.
Inainte de a lua hotararea de a parasi echipa, i-am propus lui Vlad sa discute ca antrenorul principal. Cand a iesit dela intalnire, hotararea a cazut: va trece la un College, unde va fi mai folositor si unde va putea sa progreseze. O parte din hotarare e de ordinul sufletului si a inimii; nu poti sa traiesti acolo unde simti ca nu esti dorit si apreciat.

Acum trebuie facut totul pentru ca noua echipa sa asigure conditiile si optiunile pe care vechea echipa nu le-a oferit. Este foarte important sa discuti cu familia si sa primesti binecuvantarea. Sa discuti si sa primesti sfaturi de la fostii tai antrenori, care te cunosc si stiu cum este construit sufletul tau, caracterul si principiile tale de a vedea viata. In judecata aceastei grele hotarari, eu cred ca in unele situatii este nimerit sa schimbi echipa, luand in cosideratie riscul sa-ti lipesti numele de “neserios” care nu poate sa infrunte greutati (ramai cu imaginea de usuratec si atunci cand vor dori sa te ia la o alta echipa, se vor gandi de 2 ori). Lui Vlad I se pare ca transferul este irevocabil. El simte ca a terminat aceasta perioada si ca trebuie sa inceapa ceva nou. Este o situatie dificila, presanta, timpul trece si subliniez din nou este “Nodul Gordian” in cariera sa. Au fost 2 optiuni: sa ramai peste toate greutatile si inpotriva tragerii de inima, sau sa pleci spre necunoscut.

Dupa toate framantarile si sfaturile si studiind optiunile, Vlad a plecat la American College din Wasinghton D.C.

Vreau sa prezint aceasta situatie si framantari si celorlalti tineri care se gandesc sa vina in State.
Este nespus de greu sa fii la mii de kilometri de casa de parinti intre straini sa nu fii sustinut si incurajat, sa nu poti sprijini capul pe umerii lui Mami si sa te alinte cu niste bucate ca la mama acasa. Regimul de viata, programul sunt foarte presante, fiecare din jucatori vrea sa reuseasca. Orarul zilnic este spartan: Desteptarea, la ora 6:00 am; cateodata este antrenament matinal de la 7 la 8.
La ora 9 incep cursurile pana la ora 3-4 pm. Cateodata mai sunt cursuri si dupa masa. Sunt antrenamente seara de 2 ore si jumatate. Deplasarile la jocuri sunt de cele mai multe ori lungi si obositoare. La ora 10-11 pm trebuie sa fii in pat ca sa te odihnesti pentru o noua zi de carte si de antrenamente. Tot timpul trebuie sa fi punctual, sa te remarci ca un tip pozitiv si sa faci totul 100%. Asta este singurul drum spre reusita. Cand gresesti primesti a doua sansa, dar aceasta este si ultima ta sansa.
Deci cine se gandeste sa plece in State sa invete si sa joace basket trebuie sa se pregateasca mental si sa invete conditiile si filozofia vietii in State si-n College

Din experienta mea este deosebit de important ca tanarul baschetbalist sa fie constient, sa stie ca nu va avea o viata usoara, ca nu va avea cel putin la inceput cu cine sa schimbe o vorba, ca felul lui de comportare este diferit si poate curios pentru noii lui colegi. Totul se desfasoara dupa alte obiceiuri si legi. Alte ore de masa, alte maniere de comportare. Relatiile cu antrenorii si coechipierii sunt bazate pe norme mai oficiale, mai respectuoase.
Este obligatoriu ca parintii si antrenorul care l-a pregatit pana acum sa se informeze si sa judece daca respectivul college este potrivit ca sa-l primeasca cat mai favorabil si acomodarea sa nu fie traumatica.
Daca se poate, sa se viziteze Collegeul repectiv, sa se discute cu antrenorii, sa vada care sunt formele de ajutor pentru perfectionarea in engleza. Toate aceste intalniri trebuie facute cu mult tact si cu politetea cuvenita.
Eu am cautat sa gasesc o familie vorbitoare de limba tanarului, daca se poate cu copii de varsta lui, ca sa-l adopte in timpul studiilor. In putinul timp liber sa aiba unde sa se duca, sa fie inconjurat de atmosfera de familie sa manance din bucatele “ca de la mama”. Sa aiba cu cine vorbi, sa se sfatuiasca, sa-si verse necazurile. Sa faca un mic chef in familie, cu pizza si coca cola. Acest sprijin cald de familie este energia care, in momente grele, iti da puterea de a infrange greutatile si a continua cu noi si noi sperante.

Primele luni sunt dominante in incadrarea in noua societate Din statisticile cunoscute, 40% din strainii care vin la College, reusesc sa termine. Spun aceste lucruri pentru acei care se gandesc la acest pas. Sa stiti ca diploma si perspectiva de a fi un baschetbalist de viitor nu este pentru alintati si pentru cei care nu sunt independenti si foarte motivati. Trebuie sa stie bine la ce vin. Nu este usor sa te adaptezi la noul stil de viata si la filozofia Americana, the life style (cuvinte magice). Cine reuseste, face un pas urias ca intelectual si ca jucator de baschet, fiind produsul cele mai inalte scoli.

Intalnirea cu Vlad a avut loc intr-un restaurant Italian din Fairfax. Restaurantul este asezat intr-o piateta post-moderna, care a fost construita cu dorinta de a reda atmosfera din micile orase de provincie din Virginia. Am ajuns inaintea lui Vlad. Noi adica eu si cu nepotul meu Tom, in varsta de 2 ani, pe care doresc sa-l introduc in baschet business. Am ocupat o masa strategica langa fereastra. Dupa putina asteptare apare Vlad: un tanar bine construit pentru baschet. Asa cum spunem noi antrenorii, este de tip TRESTIE: Inalt, suplu si bine legat. Cu un zambet timid se apropie de masa intinde mana si se prezinta dupa formalitatile in vigoare. Il invit sa ia loc. Noi ne cunosteam din discutiile telefonice si emailurile in care am discutat si am cugetat impreuna asupra unor probleme si hotarari sau asa, de vorba de claca.

Este prima oara cand il vad pe Vlad un flacau bine educat, modest si la locul lui. Comanda a fost spaghete in sos Bolognez, cu parmezan si pizza Napolitana. In timpul dinnerului am discutat despre toate: cum se antreneaza, cum merge invatatura, cum sta cu examenele dar in special si pe larg despre transferul la alt College. Si in special ca nu va putea juca de la inceputul sezonului viitor, legea de transfer intrand in functie si un sezon nu ai voie sa joci. Imi spunea ca in aceast perioada cand nu joaca este o buna ocazie sa se ocupe de dezvoltarea fizica si de imbunatatirea tehnicii si tacticii individuale specifica posturilor 3-4. Deasemeni, sa invete stilul si ritmul de joc al noii echipe, antrenamente de atletism si de haltere si participarea la antrenamentele echipei pentru acomodare si de a invata sistemul, schemele tehnica +tactica de echipa. Mare importanta are colaborarea si insusirea stilului de joc al coechipierilor.
Un mare secret al jucatorilor destepti este sa simta ce doresc antrenorii de la el si sa devina omul lor de incredere. Tinand seama de acest regim de antrenamente si efort, este obligatoriu examinarea periodica de catre Doctorul echipei si o serie de analize care sa prezinte starea sanatatii si potentialul de-a participa la aceste eforturi. Regimul de odihna si recuperare, felul de alimentatie sunt fundamentul acestor antrenamente.
Am mai discutat despre dilema de a parasi si de a trece la Washington. Dar toate aceste framantari au trecut si acum privirea lui Vlad este catre viitor. Am mai discutat despre ce domeniu va studia si cum va imparti cariera intelectuala cu baschetul.
Noii colegi sunt amabili si-l ajuta sa se obisnuiasca in echipa si-n scoala. O mare problema este ca in noul sezon va incepe sa joace deabia dupa jocul al 7-lea. Aceasta poate sa-l aduca in fata unei situatii favorabile sau foarte grele: daca jucatorul pe postul lui Vlad cam schiopateaza pentru Vlad este mai usor. Aceasta perioada cand nu joaca, trebuie sa invete ce trebuie sa faca mai bine decat ceilalti jucatori pe postul lui si sa apara ca o noua optiune, mai dinamica si mai inteligenta, colaborand mai eficace atat in atac cat si-n aparare. Asta este situatia favorabila. Se poate ca pe postul lui jucatorii sa fie in maximum de forma si asa el trebuie sa aduca ceva nou care sa-i dea justificarea de a juca. Acesta se poate realiza in special in aparare, aceasta atrage atentia antrenorilor: mai multe recuperari, sa ajute in aparare, sa puna capace. Aceasta atitudine si harnicie il va confirma in gandurile antrenorului.

Profesorul Davidescu, impreuna cu tanarul sau colaborator Tom, la o pizza cu Vlad Moldoveanu.

Fairfax, Virginia, Ianuarie 2009.

S-a facut destul de tarziu, mai ales pentru tanarul meu colaborator Tom Davidescu. Pentru dansul, intalnirea -- desi foarte interesanta din punct de vedere psihologic -- a fost cam lunga si la varsta lui, trebuia sa fie de mult in pat.

A fost o intalnire placuta, familiara, cateva ore petrecute in limba Romana, ca acasa.
Tinerii jucatori care se gandesc sa vina in State, ar fi bine sa discute cu Vlad inainte. Asta ar fi de mare ajutor. Vlad va raspunde cu bucurie intrebarilor oricui.

Eu va urez mult succes. Merita sa incercati !
Dar sa stiti ca Nea Sam acum este cam stramtorat si cainii nu se plimba cu colaci in coada.

Prof-Davidescu

Vizita in tara iluziilor

Motto::

Criza Financiara == Baschet intinerit si National

De cate ori sunt in America ma uimeste fulgerul transformarilor si neprevazutul in viata Americanilor Numai in urma cu cateva luni se parea ca aici in USA este raiul pe pamant si ca aici este deschis drumul spre fericire si belsug. In afara de alegerea lui Obama, care este o mare speranta pentru toata omenirea.
Totul se darama, atmosfera, spiritul si speranta sunt la pamant. Lumea care intra in criza economica va zdruncina ordinea pe intregul glob. Poate noi nu ne dam seama ce se petrece in lume si care va fi influenta asupra baschetului global si in special in Europa. Si daca baschetul Romanesc este pregatit sa supravietuiasca in actuala criza economica. Am discutat cu unul din cei mai mari agenti din New York City despre aceasta problema.

In aceasta recenta vizita in Statele Unite, am facut un interviu cu Daniel Ursache, aparut deja in Halfcourt. Sper ca l-ati citit, se pare ca a avut un rasunet care da sperante ca oamenii sunt mai buni decat credeam si la nevoie stiu sa incurajeze emotionant. Vreau sa subliniez cateva din spusele cititorilor Halfcourt: “un luptator poate pierde o lupta dar niciodata razboiul”, “Te salut cu admiratie –nu te da la vale”, “tu esti alergator de cale lunga. Nu parasi Halfcourt noi suntem cu tine”.
Am convingerea certa ca aceste parghii sufletesti ii vor da lui Daniel putere si mult noroc si va face sa supravietuiasca acea farama de speranta numita HalfCourt.
Fac apel la toti pentru care Halfcourt este important sa traiasca. Va incurajez sa colaborati, sa scrieti ceva care este important in jurul vostru si care sa intereseze si pe altii. In momentul de fata situl sufera de lipsa de colaboratori. Este un moment in care trebuie sa ne mobilizam, sa dam dovada de constiinta si de dragoste de baschet. Pregatiti condeiele, va astept sa fim partasi la aceasta actiune de inima.

Am fost in Virginia, la Fairfax, unde a invatat Vlad Moldoveanu, o speranta a baschetului romanesc. Am intalnit un tanar simpatic si serios, plin de dorinta de a reusi la invatatura si in baschet.

Am intalnit specialisti care se intereseaza de proiectul care il dezvoltam in colaborare cu Federatia Romana de basket, ”COSULETE PE CAMPII, HAI SA LE ADUNAM COPII”. Acest proiect se ocupa de pregatirea copiilor de varsta gradinitei pentru mini-basket. Proiectul se bucura de interesul general si Americanii au fost interesati sa cunoasca teoria stiintifica si punerea in practica a acestui proiect care in Romania este destul de avansat. Am regretat si m-am simtit neserios deoarece am promis ca voi aduce la sceste consfatuiri si un CD, pe care Federatia urma sa mi-l trimita. Dupa mai multe discutii si promisiuni, acest CD documentar nu a sosit si astfel nu am putut sa il prezint la un nivel profesional ridicat acest proiect, care este o colaborare cu federatia romana de baschet. Pacat …

La vizita care am facut-o in New York la agentia din Manhattan, m-am revazut cu un vechi amic care m-a ajutat in gasirea jucatorilor la echipele care le-am antrenat. Este de o importanta dominanta ca Antrenorul sa aiba o relatie onorabila si profesionala legata de amicitie cu Agentul, care iti procura jucatorii. O astfel de relatie va aduce la gasirea jucatorilor si negocierea onorabila a tranzactiei, fara trucuri si smecherii.
Am ajuns la un nivel de incredere asa de ridicat cu agentul de care vorbesc, incat cateodata imi spunea ca jucatorul X nu este potrivit pentru echipa mea, chiar daca eu l-am dorit. Odata, cand m-a sfatuit sa nu iau un jucator, mi-am amintit de cand eram copil am fost cu tata in piata de peste din Bacau. Tata a vrut sa cumpere niste crapi de la Nea Petrica de la care cumpara peste de o viata. Nea Petrica i-a facut semn din cap ca nu sunt crapii pentru el.

Cum functioneaza una din cele mai renumite agentii de jucatori.

Birourile sunt situate in New York City, in Manhatan. Arhitectura este spre clasic si seamana cu birourile de avocatura din Londra din anii 1950 cu toata atmosfera sobra si distanta. Aceasta infatisare te introduce in lumea afacerilor serioase si respectabile, bazate pe onoare si siguranta. Toate acestea vor sa te anunte ca sport business este pentru oamenii de cuvant, care doresc sa incheie afaceri solide si de durata.
In aceste birouri, in camere separate sunt departamente conduse de avocati specializati in
1) N B A jucatorii, market, contracte, reprezentare juridica
2) Relatii EUROLIGA Tranzactii de jucatori contracte relatii comerciale, Prezentari si negocieri cu sponsorii
3) Relatii si prezentari de jucatori pentru echipele cu bugete mai reduse din toata lumea (Agentia intretine relatii cu peste 100 de cluburi si federatii)
4) Organizare de cupe si sprijinirea financiara (Sponsorii +organizare)
5) Banca de date; Fiecare jucator reprezentat de agentie are un fisier statistic, tehnic si de comportare la fiecare joc aparitii in presa scrisa si electronica casete Legatura continua cu jucatorul si conducerea
6) Compartimentul Media si retingul Agentiei verificare permanenta a pozitiei si a statutul in opinia lumii basketului
7) Contabilitate, administratie, sistematizarea si prelucrarea in concluzii elocvente si convingatoare pe intelesul tuturor

Aceasta fabrica din industria baschetului a fost realizata in 30 de ani de munca, cu talent si multa dragoste pentru baschet si pentru jucatori. Fara "tunuri", fara smecherii. Totul transparent, cu cartile pe fata.

Dupa cateva ore petrecute in birourile agentiei am intrat in biroul Bossului si l-am invitat sa luam masa la celebrul Catzs restaurant de 109 de ani in Dillency unde mancam acum 25 de ani cand eram mai tineri si mai saraci
La Catzs este acelasi meniu fix: supa de gaina cu galuste si pastrama de vita care are acelasi gust si arata la fel. In restaurant nu s-a schimbat nimic, aceleasi mese, aceleasi obiceiuri. Numai propietarii sunt a 5-a generatie, care din totdeauna sunt in restaurant si vin la fiecare masa sa vada daca esti multumit. Acesta este o legenda vie a New Yorkului care va trai impreuna cu statuia Libertatii.
Poti sa cumperi mancarea la tejghea si sa stai la masa sau pentru cei mai avuti stai la masa si esti servit de chelner. Acum 25 de ani cumparam la tejghea, acum avem bani sa stam la masa.

Am vorbit de toate: de nepoti, de sanatate, de cunostinte. O parte sunt in lumea celor drepti, amintiri, nostalgie. Ne trezim la realitate cu supa fierbinte, cu pastama si bere.

Deodata amicul meu ridica capul din aburii supei si spune cu un ton de amaraciune ca situatia economica este dezastroasa si ca simte in bussines nesiguranta si ca o buna parte din clientela nu va putea plati si trebuie sa se gandeasca cum sa reduca activitatea si sa reduca personalul. O parte din incasari, in special din Europa, sunt nesigure. Sunt cluburi in stare de faliment. Trebuie sa se pregateasca, sa invete sa se adapteze noii situatii. Multe cluburi si federatii vor reduce simtitor cheltuielile. Investitiile in materiale si noi sali se vor reduce total. Dar aceasta situatie este o ocazie in care politica trebuie sa fie reducerea jucatorilor straini, punerea accentului pe cresterea jucatorilor tineri ca politica de baza a federatiilor si a cluburilor in fiecare tara si-n special in Europa.
Trebuie alcatuite planuri de situatie majora, in care cluburile sa reduca bugetul si sa prezinte garantii la federatii ca sumele exista si ca bugetul este echilibrat.
Sa se reduca la minimum numarul de jucatori straini. Stabilirea unui plafon de salarizare, organizarea campionatului economic, cu deplasari ieftine, reducerea baremurilor la arbitri, limitarea preturilor la folosirea salilor.
Ganditi-va cum va arata compionatul daca nu se vor lua aceste masuri: 4-5 echipe isi vor inceta activitatea din lipsa de finantare. In aceste conditii intregul sistem competitional se va distruge.

Este timpul ca si Federatia Romana sa se preocupe de acesta situatie grava care ne asteapta, pregatind planurile necesare.
Aceasta "dieta financiara" poate fi binecuvantata daca se vor indrepta eforturile pentru cresterea noilor generatii. In aceasta situatie, se vor elabora legi in care cluburile vor fi obligate sa aiba in echipe un numar marit de tineri. Este timpul de a da prioritate “Campionatului Liceelor”.

Catz, Manhattan, ianuarie 2009.

Federatiile constiente de aceasta situatie vor iesi din aceasta criza cu un baschet tanar, viguros si national.

Intre timp am terminat si supa si pastrama.
Mai nepoate, dar ce te face sa devii proroc si sa uiti de paralute ? Ca din ce ma inveti ce e de facut si cum sa trecem criza, nu prea ies dolarei

Fratilor ascultati bine.
Despre intalnirea cu Vlad Moldoveanu, data viitoare.

Prof-Davidescu

PS Va invit la Catz