Intoarcerea la radacini

Intrebare:

Buna ziua Domnule Davidescu,

Incep prin a va spune ca sunt un suporter al acestui sport minunat care se numeste BASCHET si de ceva timp sunt mahnit ca majoritatea celor ce iubesc acest sport sunt nemultumiti de ceea ce se intampla si anume:

            - La nivel juvenil toate echipele sufera datorita neimplicarii suficiente a FRB si nimeni nu are curajul sa ridice aceasta problema datorita, probabil, repercusiunilor la care, cred, ca ar putea fi supusi.

- Majoritatea suporterilor, echipelor din div. A fie masculin sau feminin, pun sub semnul intrebarii corectitudinea arbitrilor de baschet subliniind ca acestia sunt "indrumati", in luarea deciziilor din dreptunghi, de anumite persoane cu functii de conducere in cadrul FRB aducandu-se in discutie nume precum :C. Tocala, M Vulc, A. Vermesean (cred ca lista ar putea continua), aceleasi acuzatii fiind aduse si de catre o parte a echipelor din primul esalon
- Am fost placut surprins ( spun PLACUT pentru ca aveam o imagine nu tocmai placuta legata de acestia) de protestul arbitrilor de baschet care solicita in primul rand, DREPTUL de a-si ALEGE presedintele care sa ii reprezinte.
Desi Romania priveste, inainte, catre democratie, ca o tara europeana, se pare ca FRB inca trage cu coada ochiului la vremurile care caracterizau comunismul, dictatura etc.
In incheiere as dori sa va "provoc" cu urmatoarea intrebare:
Daca maine ati fi ales Presedinte al Federatie Romane de Baschet, ce credeti ca ar trebui facut ca baschetul sa nu se "transforme" in fotbal (vorbind de imagine negativa)

Cu stima,
Claudiu

Stimate D-le Claudiu,

Cred ca e mai destept sa raspund la intrebarea provocativa –Sa fii presedinte F R B (virtual) acum, dupa ce m-am intors din Romania.
Domnule Claudiu, este un post de mare responsabilitate, de respect si de onoare, in care trebuie sa fii luminat si calauzit de perspectiva visului miilor de oameni si in special al copiilor care iubesc si traiesc baschetul. Sa stii ca nu este mai mare dezamagire si durere decat aceea de a sfasia visele. Aceasta situatie duce la neincredere si la antipatie.

Gandindu-ma ca as putea virtual sa domnesc in tara baschetului Romanesc, ma cuprinde o emotie cumplita, care imi umple sufletul si ma face sa ma gandesc la copilaria si tineretea mea in bariera Vergului unde am crescut si am invatat meseria de baschet.
Pe terenul dela I.O.R., in sala de mese dela cantina uzinelor Malaxa 23 august faceam antrenamente cu celebra echipa Metalul 23 August, multipla campioana nationala. Noi, jucatorii si antrenorii, curatam sala de mese dupa cina muncitorilor si o tranformam in FORUM de antrenament.
Sau terenul din “Groapa de la Drept”, tinand loc de Universitatile Oxford si Harward in acelasi timp.
In cele din urma am avut cinstea sa ma antrenez si sa joc in celebra sala Floreasca, leaganul baschetului bucurestean.

Domnul Claudiu, acestea sunt universitatile mele, sub bagheta magica a maestrului Puiu Popescu, Dumnezeu sa-l ierte. Aici sunt radacinile mele care mi-au dat vlaga si stiinta sa ajung in topul baschetului: 2 titluri de campion European, antrenorul echipelor nationale de tineret, juniori si cadeti clasate pe locuri fruntase in Europa. Ca profesor am condus una din cele mai renumite scoli de antrenori.
Sa creez si sa conduc ACADEMIA de baschet proiect de dezvoltare a tinerilor jucatori recunoscut in toata lumea si patronat de NBA. Am publicat carti care au loc de cinste in biblioteca FBI de la Barcelona. Am deschis drumuri si metode noi in arta antrenamentului. Am deosebita satisfactie ca sunt citit, ascultat cu respect si apreciat.

Pentru toate acestea sunt recunoscator scolii de baschet romanesti.
Antrenorilor care m-au format, JOS PALARIA! Puiu Popescu, Grigore Avachian, Zsiga Ferencz, din nou va multumesc. In amintirea lor sa pastram o clipa de reculegere.
Deasemeni multumesc prietenilor mei, jucatorilor cu care am crescut: Milica Raducanu, Bebe Ionescu, Viorel Teleguta Stoica (Stangaciu Balon, asa il strigam), celebrii Cezar Niculescu, Vulescu, Sadeanu. Nu voi uita niciodata acest basm de aur din viata mea.

Domnule Claudiu, exista in toate domeniile de activitate de creatie LEGEA FUNDAMENTALA a traditiei si filozofiei scolii, care este baza si esenta continuitatii realizarilor unei natiuni si a individului. Fara acest fundament, fara acest fluid, nu exista dezvoltare sau progres. Cei ce nu inteleg aceasta valtoare se invart in jurul cozii ipocriziei.
E de neinteles tendinta "fitosilor" la moda, care nu cunosc si nu continua scoala cea buna a baschetului romanesc. Ca niste provinciali scapatati, se dezic total de ea si asta nu e bine.
Am convingerea certa ca am pierdut continuitatea si ne-am batut joc de piramida stiintei si traditia baschetului romanesc. Cum spuneam intr-o lucrare de-a mea: “Cine nu are trecut, nu are viitor.”
Radacinile trecutul baschetului romanesc nu stau in conglomeratul de antrenori si jucatori, care sunt niste celebri necunoscuti care ocupa astazi scena si dau spectacole de mana a 3-a. Este simplu de inteles ca cine isi respecta meseria nu vine in Romania pentru salarii derizorii si nu adauga la palmares ca au activat in Romania. Trebuie sa intelegem ca baschetul de top este platit astazi cu milioane de dolari.
Alta este situatia la baschetul feminin.
Trebuie sa ne intoarcem la radacini, sa studiem ce e scris in cartile lui Puiu Popescu, filozofia lui Vasile Popescu, arta de a conduce jocul de pe banca a lui Avachian sau pragmatismul lui Grigore Costescu, Costi Herold si a lui Ferencz Bacsi. Numai atunci vom vedea cine suntem, ce comoara stiintifica si practica ne sta sub ochi si nu vrem sau nu stim sa o vedem.

Eu am luat examenele teoretice pentu cea mai inalta calificare de antrenor in fata comisiei internationale pledand tema “Planificarii pregatirii individuale a jucatorului, colaborarea si sarcinile de echipa in functie de adversar de-a lungul sezonului.” Acest subiect subtil si modern l-am invatat acum 50 de ani la nea Puiu Popescu.
Jucatori ca Milica Raducanu, Dr Novacek, Florin Cocos, Andrei Folbert, Mimi Niculescu, Misu Nedef, Fodor si mai actual Ghita Muresan, fac cinste si au fost in fruntea baschetului. Acesti jucatori ar valora astazi pe piata jucatorilor milioane de dolari.
Avem datoria sa fim constienti si responsabili pentru viitorul baschetului, sa oprim fuga dupa spectacole de mana a 3-a cu artisti inprumutati.

Statutul nostru in cadru FIBA a fost mai mult decat onorific; arbitrii, observatorii, comisarii erau dintre cei mai apreciati si din cei mai buni in Europa, facand parte din cadrele care au condus finale Europene. Jucatorii romani au fost selectionati in selectionatele europene. Participarea tehnicienilor in diferitele comisii si congrese au fost recunoscute. Arbitrii romani Cornel Negulescu, dr. Chiriac, dr. Mihai Aldea, Armasescu arbitrau finale in competitii europene sau mondiale. Imi aduc aminte de Cornel Negulescu care a arbitrat Maccabi Tel Aviv in cateva meciuri importante, intre care si unul cu Real Madrid, dar se facea ca nu ma cunoaste. Mari arbitri internationali.
Talentul si calitatile baschetului romanesc nu au disparut si nu s-au inecat in Dambovita. Acasa la noi este viitorul, dand speranta si oportunitati milioanelor de iubitori ai baschetului si obligatia de onoare a tineretului si copiilor nostri.

Acum un an am crezut ca o lucrare de baza, pregatita de specialisti, va da directii si principii de motorizare si modernizare a baschetului romanesc. Ca se vor studia situatia baschetului in Romania de azi si vor ajunge la concluzii bazate pe studiul stiintific si analiza, folosindu-se de programe si metode aplicate in tarile cu baschet dezvoltat.
M-am adresat urmatorilor specialisti care m-au ajutat la pregatirea unui plan documentat si practic de relansare: Dr in Economie politica Aurelian Davidescu, Avocat specialist in contracte Matei Sovarel si
Lonciu Davidescu, specializat in baschet.
Dupa o munca indelungata, bazata pe studii, consultari si lunga corespondenta cu foruri de specialitate si documentare din materiale teoretice, am trecut la editarea acestui plan care trebuia invatat si trecut in practica de catre oamenii de specialitate din federatii. Lucrarea ne-a luat mult timp si mari eforturi pentru a studia si a procura materialele necesare si sume respectabile de bani, pusi din buzunarele noastre.
Acum cateva luni, domnul avocat Sovarel a prezentat si a sustinut aceasta lucrare forurilor din federatie. Pana acum nu am primit nici un raspuns nimic referitor la continutul si care sunt concluziile Federatiei Romane de Baschet. Asteptam un raspuns si o oarecare colaborare …
Eu speram ca acest plan, acest program, bazat pe studiu si documente si experienta cu aplicatii practice imediate sa devina “Noua Constitutie” a baschetului. Programul apare in 6 episoade pe HalfCourt (1, 2, 3, 4, 5, 6).
Sunt cateva puncte din programa care nu sufera amanare:
- Pregatirea antrenorilor si a conducerii tehnice-administrative, dupa principii actuale practice simple si amicale.
- Schimbarea sistemului competitional, creiind conditii pentru jucatorii romani si pentru tineret, prin impartirea eficace, valorica si geografica, cu accentul pe participarea jucatorilor tineri.
- Reinnoirea campionatelor intre licee, pe plan local, national si international (a fost un mare succes).
- Aplicarea Legii Rusesti: 2 jucatori Romani pe teren pentru a asigura noua generatie si echipele nationale.
- Infiintarea Academiei de Baschet, metoda care a dat rezultate exeptionale in pregatirea tinerilor jucatori.
- Propagarea proiectului “Cosulete pe campii”.
- Prioritate si conditii speciale baschetului feminin pentru echipele nationale.
- Atragerea si colaborarea cu persoane marcante de origina romana din lumea baschetului.
- Indrumarea conducatorilor si a sponsorilor intr-o vedere progresiva si de viitor care sa aduca baschetul romanesc la locul care l-a avut si nu bazata pe patriotism local


D-le Claudiu, mai am o dragoste de 30 de ani. Baile Herculane, care ma tin tanar si-n forma prin apele minerale si ionii care sunt in atmosfera, prin izvorul la care iti speli ochii si-ti limpezeste privirea, cu apele care te vindeca de crampe la stomac. Si sigur, cele 7 izvoare fermecate. Toate acestea sunt o oaza pentru sanatate si propovaduirea omului.
Herculane este o perla a naturii, pe care Dumnezeu a binecuvantat-o. Imparateasa Austriei SISI, prin fantezia si simtul frumosului, a contribuit la constructia Bailor Herculane, un unicat in toata lumea.
Acest colt de rai a fost ruinat si dezonorat de oameni lacomi si lipsiti de suflet si de onoare; astazi totul este o ruina jefuita. Eu continui sa ma duc la tratamente si la refrisare. Raufacatorii nu au reusit sa scada din puterea de vindecare si de incarcare a bateriilor a acestei oaze de sanatate.
Uneori, cand sunt trist si nostalgic, nu stiu dece ma gandesc la Herculane si la baschet, aceste 2 iubiri ale mele de o viata.
Domnule Claudiu la ultima vizita la Herculane am facut cateva poze pe care am notat gandurile mele le trimet sa le vezi si dumneata. Si poate te vei induiosa.




Nu stiu daca am raspuns satisfacator intrebarii provocatoare a dumitale.

Ii provoc pe toti cei care citesc randurile mele si iubesc baschetul sa scrie ce ati face voi daca ati fi numiti maine presedinte FRB.
Cu cat mai multi veti contribui la aceasta provocare, cu atat vom afla mai multe ganduri si pareri folositoare pe care le vedeti in jurul si in anturajul dumneavoastra.
Astept raspunsul dumneavoastra, nu ramaneti in umbra !

Cu respect,
Prof-Davidescu

O clipa de reculegere - Trofeul Nicolae Martin

Nea Martine, scriu aceste randuri cu emotie si onoare ca pot sa ma consider unul din baschet care te-a cunoscut, te-a inteles si te-a apreciat.

Cred ca nu voi uita niciodata discutia care a-i purtat-o in compania calului de la trasura cu care ne-am plimbat in una din deplasarile de farmec si de bascalie pe care le-am facut cu Sibiul. Sunt sigur ca daca nu intervenea Gusan, nu ai fi continuat deplasarea.
Bai Martine, poate poti continua discutia cu amicul tau calul, acolo sus. Sunt sigur ca il vei gasi si va fi pentru amandoi misto sa va aduceti aminte de ale pamantului.
Ca timp aveti: tu nu mai antrenezi, iar el nu mai trage la trasura.

Bai Martine, am fost la Izvorul Muresului acum cativa ani la un curs de antrenori sa tin cateva antrenamente. Am demonstrat cu echipe de cadeti si juniori. La sfaritul antrenamentului ne-am strans si discutam. Printre altele i-am intrebat daca stiu de tine; cine ai fost, ce-ai facut ? Nu stiau nimic; le-am spus cateva vorbe si le-am dat $100 ca sa bea un suc si sa manance o prajitura si sa te pomeneasca. Mai tarziu am aflat ca le-au luat banii cativa dintre maturii care conduceau tabara. Pe atunci la ziarul Sportul lucra Bita Stanculescu. Ti-am scris o scrisoare deschisa si ma plangeam ca si banii de pomeni se sterpelesc.
Tu nu ai raspuns. Eu inca astept.

Activitatea mea ca antrenor si jucator la Sibiu a fost cea mai inalta scoala din cariera mea.
Cand te-am vizitat la Cluj cu Grigore si cu familiile, vazand pozitia ta, progresul profesional, aveam simtamantul ca ti-ai indeplinit visul.
Martine, mie mi se pare ceva curios cu baschetul romanesc, care a avut o galerie de antrenori de mare valoare cuprinzand si numele tau. Astazi, majoritatea antrenorilor sunt straini-celebri necunoscuti care nu au gasit de lucru in baschetul de varf. Ei blocheaza dezvoltarea antrenorilor romani. Poate de acolo de sus vei lumina mintile celor care hotarasc.

Bai Martine, ai grija de noi si de baschetul romanesc !
Cu respect si dor,

Nea Lonciu

P.S. Pun o poza de pe timpurile fericite de la Sibiu. Bai Nicolae, uita-te si tu ca sa te vezi tanar si chipes !

Impresii de drum, partea a 2-a

Partea cea mai frumoasa si bogata din calatorie au fost intalnirile cu prietenii de o viata, de amintirile comune pentru pasiunea si visul de aur pe care il traim, Baschetul.

Am fost invitati la cina. Gazdele, doamna Negulescu Lucia, dupa 31 de ani de cariera de succes fiiind profesoara de educatie fizica si domnul Cornel Negulescu, profesor la catedra de basket la ICF, unde a pregatit generatii de profesori cu specialitatea baschet. Cornel a scris si a conceput metode si sisteme de predare a baschetului si are peste 80 lucrari in acest domeniu.
Dar Cornel a fost unul din cei mai apreciati arbitri internationali din Europa, avand la activul lui 180 de meciuri, dintre care numeroase finale Europene si jocuri de o mare sensibilitate.
Am fost colegi acum 60 de ani la echipa Metalul 23 August si il aveam ca antrenor pe maestrul Puiu Popescu, Dumnezeu sa-l odihneasca.
Am avut deosebita placere sa fiu arbitrat de Cornel, atat in Cupa Europei cat si la finalele Europene de juniori si de tineret.
Ce basm frumos ! Doi copii, pui de romani, care au inceput sa joace baschet in Bariera Vergului, sa ajunga in topul european, Cornel ca arbitru si eu ca antrenor. Sa va divulg un secret: cred ca odata a fluierat un fault decisiv in favoarea mea, dar el nu a recunoscut-o niciodata.

Un alt prieten care a fost invitat a fost profesorul Darjan, poate cel mai invatat si productiv teoritician in baschet si-n special in baschetul american. Darjan a tradus si a prelucrat mai mult de 100 de lucrari, carti, referate si a fost farul teoretic in formarea tehnicenilor in baschet. Darjan mi-a facut o mare supriza, aducandu-mi un articol de ziar despre cursul dela stagiul de antrenori de la Izvorul Muresului de acum cativa ani buni, unde au participat 130 de antrenori. Iata articolul mai jos.

La acest stagiu au predat: Jakov Kosta (Serbia), Ionica Nicolau (Germania), Lonciu Davidescu (Israel). Darjan mi-a daruit manualul stagiului. La acest stagiu, eu am sustinut 2 antrenamente: Refacere psihologica si tehnica in conditii tensionate si Contratac dezvoltat lateral. Am sa public articolele.
La Negulesti la cina ne-am delectat cu o ciorbita de perisoare innacrita cu moare si o tocanita de mielut cu mamaliga, harbuz murat si toate udate cu palinca si cu vartos puteara ursului.

Ca de obicei discutia a fost in jurul basketului din trecut si din prezent.
Daniele, baschetul romanesc a fost binecuvantat in trecut de o galerie de antrenori de mare valoare la nivel international. Antrenori ca Puiu Popescu, Grigore Avachian, Constantin Herold, Vasile Popescu, Ferent J, Grigore Costescu prezentau stiinta si capacitatea de a aduce baschetul de atunci in partea superioara a clasamentului european.

In prezent, antrenorii produsi in Romania nu merg in pas cu evolutia baschetului si nu reprezinta solutia si factor de marketing in propagarea baschetului. Pregatirea si cunostintele nu rezolva necesitatile pietii de baschet. Nu se pregatesc antrenori care sa asigure etapele de productie, in special lipsesc specialisti in pregatirea copiilor, cadetilor si juniorilor. Sistemul actual nu asigura trecerea eficace dela o categorie de varsta la alta si nu are banca de date individuale in dezvoltarea si comportarea acestor tineri jucatori. La nivelul antrenorilor internationali, nu au fixat filozofia si comportarea competitionala pentru acest nivel.
Nu se simte activitatea organizatiilor (sindicatelor poate e un cuvant potrivit) de antrenori, care trebuie sa sustina si sa reprezinte interesele profesionale si sociale ale antrenorilor Pozitia sociala si remuneratia financiara este foarte joasa si organizatia trebuie sa se lupte pentru conditii mai bune. Nu exista forme de pregatire a antrenorilor care sa le dea posibilitatea sa se califice in diferitele domenii pe care le cere piata. De exemplu nu este o preocupare serioasa in pregatirea antrenorilor pentru copii si juniori.
In majoritatea statelor cu baschet dezvoltat, nu poti profesa daca nu esti calificat si recunoscut de organizatia nationala de antrenori. Mai mult, daca un antrenor strain vrea sa lucreze, trebuie sa primeasca avizul organizatiei nationale de antrenori.

In discutiile purtate cu Cornel si cu Darjan, am aflat ca sunt in Romania 16 Doctori in baschet. Deci 16 specialisti si-au luat doctoratul in jocul de baschet, au prezentat lucrari referate studii si manuale in domeniul baschetului.
Cred ca aceasta este unicat; nu cred ca mai exista inca o tara in lume in care sa fie 16 doctori in baschet. Nu pot sa-mi explic cum aceasta forta, aceasta comoara stiintifica nu este folosita de federatie !

Care sa fie cauza care a adus la stagnarea dezvoltarii antrenorilor dupa necesitatile pietii de baschet din Romania?
Foarte simplu. Lipsa metodei de pregatire, a mecanismului si a conditiilor tehnicienilor si antrenorilor care sa acopere necesitatile pregatirii la toate nivelele, facand din aceasta profesie un job atractiv.

Dar despre acest subiect, vom vorbi in cateva zile.

Prof-Davidescu

Ultimul spectacol la sala Floreasca

 

Sala Floreasca.
Photo: Colectia Davidescu

Scrisoare deschisa nr 2

Nene Ursache, cand m-am intors din America ti-am trimis o scrisoare cu impresii si sentimente dupa aceasta vizita.
Scriu acum scrisoarea numarul 2 dupa vizita pe care am facut-o in Romania, unde sunt legat cu radacini si ramuri dupa 30 de ani petrecuti pe alte meleaguri.
Ma leaga basmele, melodiile, miresmele, gusturile si in special baza carierei si filozofia vietii mele. Intotdeauna cand ma pregatesc sa plec in Romania ma coplesesc amintirile, imaginile care imi impodobesc viata, imi reamintesc romantele Ioanei Radu sau rugina vremii pe vocea de neuitat a Mariei Tanase.
Si de cate ori ma pregatesc sa iau drumul Bucurestilor, imi revin in memorie terenul din groapa de la Drept si mausoleul baschetului Romanesc, sala Floreasca. Toate acestea ma fac sa ma emotionez de cate ori plec in Romania.
Pentru mine mireasma si gustul rosiilor "inima de bou", rupte in 2 si mancate cu sare, reprezinta cel mai gustos si adevarat rod al pamantului. Branza cu smantana de la tanti Lenuta, ridichioarele lunguete roscate cu gust delicios sau branza de burduf in coaja de brad a lui nea Petre din Piata Matache nu le gaseai decat intr-un singur loc.
Toate aceste minuni ale vietii simple si fericite care era bazata pe relatii de amicitie umana au disparut ...

Draga prietene, dupa ultima vizita, cred ca "globalizarea" mi-a luat aceste placeri, acest farmec al tineretii mele si au fost aruncate la lada de gunoi al modernizarii. Nu stiu ce insemna pentru altii disparitia rosiei "inima de bou", dar pentru mine este o mare deziluzie, o pierdere a echilibrului, a libertatii de a alege de nu a fi condus de "Big brothers".
Astazi rosiile din piata Obor sunt la fel ca rosiile din orice piata din Europa ...

Foarte multi tineri nu stiu ce au pierdut din specificul si caracterul pamantesc si uman, care sper eu ca va invinge totusi si va ramane broderia fermecatoare a traditiei si a graiului pamantului romanesc.

Cine isi uita povestile si leaganul copilariei, care pentru fiecare din noi este un monument al aducerii aminte, a bazei de dezvoltare intelectuala si sufleteasca, devenind radacinile din care savureaza inspiratia si forta de a progresa de ati indeplini idealurile ...
Cine se dezice de aceasta baza, de aceasta platforma ...
... Va fi suspendat fara radacini, fara sprijin si fara orizont.

Dece povestesc toate aceste lucruri ? Pentru ca pentru mine, sala Floreasca a fost examenul de maturitate. Visul meu ca jucator si apoi ca antrenor era sa ajung sa calc pe parchetul din Floreasca. Mi-am indeplinit visul de atunci si primii mei pasi in cariera mea de antrenor au inceputul in sala Floreasca.

Nene Daniele, nu stiu daca am sa gasesc cuvintele nimerite ca sa descriu ce inseamna Floreasca pentru toti cei din familia iubitorilor de baschet din Bucuresti. Din timpul nostru de acum 50 de ani si generatile care ne-au urmat.
Aici este baza mea de dezvoltare, cand am ajuns antrenor si am antrenat selectionata de juniori a Bucurestului, impreuna cu Nea Giurculescu sau cu Cetatea Bucur, prospata promovata in divizia A.
Sala Floreasca este Mausoleul nostru, este Ateneul Roman al baschetului romanesc. Toti cei care iubesc baschetul au un sentiment de tristete, de pierdere ca aceasta citadela a baschetului nu ne mai apartine, federatia de baschet cedand in nu stiu in ce conditii sala Floreasca federatiei de handbal.

Vasile Popa si Lonciu Davidescu, doua nume care au facut istorie in sala Floreasca.
Photo: Colectia Davidescu

Scriu aceste randuri dupa vizita pe care am facut-o impreuna cu familia Popa in sala Floreasca. Am intrat in vestiarul numarul 3. In acest vestiar nu s-a schimbat nimic, sunt aceleasi banci, aceleasi dusuri, totul este la fel ca acum 50 de ani. In acest vestiar eu am tinut ca antrenor primul meu peptalk.
Intrand in vestiarul numarul 3, am revazut aceleasi imagini de acum 50 de ani. Stateau pe banci si ascultau instructiunile mele in vestiarul numarul 3: Marian Spiridon, Raducanu Misu, Cezar Niculescu, Costel Neagu. Toate aceste amintiri au reinviat in mintea mea pentru cateva clipe.

Sala Floreasca trebuie sa fie sala de cinste si onoare, Hall of Fame, asa cum este onorat basketul in toata lumea Intr-o sala trebuie ca toti aceia care au fost fauritorii baschetului, fotografiile si biografiile lui Folbert Andrei, Milica Raducanu, Fodor, Mimi Niculescu, Nicu Nedef, Nogi, antrenori ca Herold Constantin, Popescu Puiu, Avachean,Vasile Popescu, Dan Niculescu si altii trebuie sa-si gaseasca locul de cinste.
Hall of Fame trebuie sa existe ; este o obligatie de onoare a iubitorilor de baschet si acesta trebuie sa fie in sala Floreasca.

Mare pacat ...
Haide sa facem Hall of Fame-ul baschetului romanesc virtual la noi pe HalfCourt, sa fie loc de cinste si onoare pentru acesti eroi.
Sa fim demni pentru aceste amintiri, pentru Eroii si Pionierii Baschetului Romanesc.

Cu respect,
Prof-Davidescu