Jucatorii din afara normelor

Intrebare::

Cu respect profesore !
Am intalnit cativa antrenori de baschet care sustineau ca si-ar dori sa aiba in echipa doar jucatori de caracter. Toate bune, dar ce faci daca dai de un jucator de mare valoare, dar care sta mai rau cu caracterul ? Si mai ai si mare nevoie de el, sa zicem ca recupereaza exceptional. Cum a fost Dennis Rodman la Chicago Bulls, cred ca este un exemplu foarte bun.

Cu respect,
Un profesor mai mic

Onorabile colega Profesore (Marimea conteaza)

Problema care te intereseaza este delicata si nu ne prea place sa vorbim despre ea. Nici stiinta specifica nu s-a exprimat in acest domeniu. Nu sunt lucrari serioase care analizeaza si lumineaza mintile, calauzind in munca de fiecare zi a echipelor sau a sporturilor individuale (se pare ca in sporturile individuale cazurile fiind mai frecvente).


Colega, mai intai sa incerci sa tii in frau -- deci inhamati -- oamenii de creatie, jucatorii de baschet care sunt creatori inspirati si cu talente in a gasi solutii in conditii neprevazute de stress in inpact agresiv. Jucatorii trebuie sa se simta liberi de a se exprima independent in cadrul echipei, fiecare aducand contributia sa specifica, originala in acest complex de stiluri si imaginatie intr-un acord perfect.

Deci arunca hamurile si da frau liber jucatorilor !
Rezultatele libertatii de creatie, valoroasa si personala, aduc calitate, frumusete si spectacol. Acesta este mirajul si atractia jocului si astfel echipa devine valoroasa, apreciata de spectatori si de presa.


Crearea de conditii de joc fantezist, puternic atat in aparare (cat de maiestuos este un capac ca lupta aeriana) si in atac, totul bazat pe libertatea de creatie si de talent a jucatorilor, antrenorilor, mediului inconjurator, slujind victoriile si spectatorii.

Viata este o facultate care te pune tot timpul in fata necunoscutului si noi nu vrem sa intelegem ca trebuie sa cunoastem si sa invatam, sa ne apropiem cu inima deschisa si sa privim drept in ochi tot ce ne inconjoara si sa recunoastem ca nu stim totul. Tot timpul trebuie sa invatam ca sa putem supavetui si sa colaboram si sa recunoastem ca sunt oameni de diferite culturi, culori sau religii si noi ca sa putem crea impreuna trebuie sa ne cunoastem.
Suntem o parte infima din acest Univers.

O parte din problema este a colectivului de conducere si a antrenorilor care sunt convinsi ca filozofia principiile si regulile de viata si conduita civilizatia lumii lor este cea mai buna, cea mai reusita, vazand si cantarind prin prizma EGOULUI propriu, care este de obicei unflat peste masura. Daca vrem sa cunoastem, sa intelegem si sa respectam alte culturi si alte filozofii, sa ne apropiem si de oameni care au o comportare noncoformista, de conceptile noastre. Vom putea astfel colabora cu succes si cu acesti jucatori care sunt diferiti, dar au calitati si resurse care nu se intalnesc la jucatorii conformisti. Daca acesti jucatori nu ar fi fost dotati cu aceste calitati deosebite, nu ar fi prezentat interes si n-ar fi facut parte din echipa. Deci, comportare deosebita, dar calitati si resurse speciale in a solutiona situatii pe teren si in special in momente dificile in care jucatorii obisnuiti nu au intodeauna solutii.

Cunoscand si intelegand acesti jucatori si avand convingerea profesionala la contributia la succesul echipei, vom cauta calea impreuna cu toata echipa pentru a primi in mijlocul nostru cu inima dechisa si cu desteptaciune incadrarea si colaborarea profesionala, sociala si prietenia necesara in viata unei echipe.

Acesta trebuie sa fie programul de pregatire al echipei, formand o unitate din comportari si filozofii de viata diferite. Jocul echipei trebuie sa fie bazat pe colaborare, ajutor reciproc si dizertatii individuale exceptionale care sa aduca echipa la cele mai inalte nivele. Este o greseala fatala sa ii limitam, sa incercam sa-i castram (figurativ, evident), sau sa-i punem in carantina de epurare a sclipirilor si interpretarilor specifice a acestor jucatori, care sunt ,desigur, poate mai greu de inteles.
Noi trebuie sa gasim modul sa traim impreuna, sa ne cunoastem reciproc, sa ne sprijinim sa ne antrenam cu seriozitate si dragoste. Fara reprosuri si fara ranchina, vom ajunge o echipa adevarata, care da posibilitatea fiecarui jucator sa se exprime, slujind victoria echipei.
Deci nu frauri, nu hamuri, nu carantina si priviri ironice si ganduri zeflemiste. Imi aduc aminte cum erau numiti jucatorii de culoare in cercurile baschetului, cred ca stiti la ce ma refer. Despre aceste atitudini, despre aceasta atmosfera nu ne place sa vorbim. Chiar in familiile noastre sunt oameni cu atitudini si comportari diferite de normele noastre, nu dupa capul nostru. Dar ei sunt facuti din acelasi plamadeala, chiar daca au AND-ul usor diferit.
Ei sunt noi si noi suntem ei.

Numai asa se poate intelege si trece peste aceasta prapastie psihologica si modus vivendi care va aduce la eliberarea de aceasta comportare decadenta. Vazand liber si neinhamat in lumea intunericului, voi primi cu ganduri bune si inima deschisa pe acei care sunt diferiti si compusi si din alte obicieuri si culturi.

Vreau sa dau un exemplu care ne va invata sa cunoastem si sa actionam in viata noastra de educatori de antrenori. Un bun prieten de-al nostru era foarte mandru de fiul lui, un mare violonist. Am fost invitat la un concert in care fiul lui era solist. Pentru mine era o adevarata sarbatoare, se canta Debussi. Imbracat la 3 ace, am trecut sa-l iau pe fericitul tata. Sala era plina si dirijor era celebrul Zubin Metah. Violonistul nostru implinise 17 ani si a sustinut concertul cu brio. S-a bucurat de bissuri repetate si la sfarsit tot publicul s-a ridicat in picioare sa ovationeze. Dupa concert am mers impreuna cu fericitul parinte sa sarbatorim cu un sprit si cu o saramura de crap. Dupa ce ne-am asezat si am ciocnit paharele, amicul meu, impresionat cu lacrimi in ochi incepe sa povesteasca viata fiului si a familiei. Acest talentat violonist nu s-a nascut ca un copil obisnuit, comportarea a facut ca parintii sa se adreseze doctorilor si specialistilor ca sa afle ca fiul lor este autist (boala grea). Ca sa cresti un astel de copil trebuie sa te daruiesti si sa fii tot timpul prezent in tratament si-n educatia care se desfasoara in alt ritm si este bazata pe procedee atat fizice cat si intelectuale specifice acestor copii. 13 ani de grija si dragoste parinteasca au facut ca acest mare talent sa rabufneasca si sa aduca fericirea in primul rand acestui tanar violonist si familiei si de ce nu intregii societati. Deci intelegerea, dragostea face sa castigam adevaratii oameni. L-am imbratisat pe amicul meu si l-am intrebat dece nu a spus de ce nu ne-a spus povestea asta mai devreme.
A ridicat capul si cu o privire blanda si neimpacata mi-a spus: “Mi-a fost rusine”

In lumea baschetului se inmultesc acei care sunt tunsi la zero si care au tatuaje sau isi oxigeneaza parul. Lucrezi cu echipe in care sunt lesbiene sau homoxexuali. Toate acestea pana nu de mult erau in afara normelor. Astazi toate acestea sunt acceptate si legitime. Deci, dragi colegi, va rog sa schimbati discul, sa vedeti pe acei deosebiti de vederile de linia noastra care au alte comportari sau reactii deosebite, sa nu fie pusi in frau sau inhamati dupa nasul nostru, ci sa muncim impreuna sa colaboram sa ne apreciem reciproc, pentru progres in folosul oamenilor, in cazul nostru in succesul echipei. Echipa este un micro-cosmos in care convietuiesc oameni de culori diferite, de culturi diferite, de comportari diferite, de reactii diferite. Se vorbesc limbi diferite, insa limba in salile de baschet oriunde in lume este engleza. Acest micro-cosmos trebuie sa gasesca modul in care sa se inteleaga constructiv in indeplinirea obiectivelor si principalele metode de antrenament si joc care sunt bine definite si obligatorii. Aceste obiective cristalizeaza concentrand jucatori la auto incadrare in normele si conduita echipei.


Agentul m-a sunat si imi spune ca are pentru mine o provocare. Are un jucator care a jucat cativa ani in NBA, jucator deosebit, de mare valoare, care a fost suspendat pentru un an si care si-a indeplinit pedeapsa. A fost suspendat pentru ca a lovit brutal un coechipier. Imi propune sa-l cunosc acum, joaca intr-o tara nordica. L-am rugat sa-mi trimita informatii despre cariera sa, extrase din mass media, ce spun oamenii de meserie si casete din colegiu si NBA. Am studiat materialul si am inteles ca este un jucator de 203 cm, dotat cu o detenta-explozie, care nu are nevoie de elan si de pe loc se inalta in impact cu apararea si ajunge primul la minge. Are o capacitate superioara de recuperare, in special in atac, este extrem de agresiv si inspira spaima in jurul lui. Aceasta aduce la conflicte cu adversarii si viata grea din partea arbitrajului. Jucatorul are un caracter vulcanic, cu “fitil foarte scurt”, explodand fulgerator si pe neasteptate.
Infruntarea cu aceasta experienta cooptarea in echipa sunt problematice si prezinta mari riscuri in conduita si relatiile cu coechipierii, cu conducerea si cu fanii. In primul rand eu trebuie sa-mi schimb “discul”, sa caut pentru acest jucator alta atitudine speciala si diferita de atitudinea obisnuita. Este incomod si dificil pentru Egoul fiecarui antrenor. Trebuie sa fii constient ca timpul si atentia in discutii, in antrenamente individuale, au in special ca scop cunoasterea reciproca si crearea unei intelegeri respect si aprecieri. Este determinant ca antrenor sa inveti cum sa comunici, ca partas la succesul acestui proces de acomodare de incadrare. Trebuie colaborat cu toti componentii conducerii echipei, trebuie sa existe acceptarea tuturor de a colabora in cooptarea acestui valoros si special jucator. Din cele aflate si vazute am convingerea certa pe teren, in momente dificile de stress, acest jucator va gasi solutii originale si de maxima eficacitate, pe care jucatorii normativi nu au resursele calitatile sa le execute.

Pe jucatorul de care vorbim, povestea vietii care l-a calit.
Dupa ce am ajuns sa conving conducerea si am stabilit “logisticile” pentru a coopta acest jucator, am concretizat complexul executiv, “asimilarea” acestui jucator. Cea mai dificila problema este constiinta inteligenta si contributia jucatorilor in aceasta actiune. Trebuie sa pui pe fata cine este acest jucator, ce probleme prezinta si ce avantaje aduce echipei. Si in primul rand daca este posibila incadrarea lui in viata echipei. Eu am discutat cu 3 jucatori de baza a echipei din punct de vedere social si valoric si cu liderii. Le-am explicat ca sunt pe cale sa hotaresc sa aduc un jucator cu o istorie problematica si vreau sa aud parerea lor. Acest jucator este jucatorul care va aduce solutii eficace in situatii grele. Dorim si suntem capabili sa ne adaptam si sa colaboram cu mintea si cu inima in realizarea acestei provocari ? Dupa o discutie de cateva ore agitate si profunde, comentand cu profesionism si omenie ce poate fi pentru echipa racolarea acestui jucator daca vom reusi sa ajungem cu el la alte sfere decat pana acum, am reusit sa inchegam un Modus Vivendi
1) Contractul sa fie incheiat pe o perioada limitata si conditionata.
2) De explicat in amanunt regulamentul de disciplina (care este foarte sever si amenzi financiare). Una din clauze, -- participarea la antrenamente si jocuri sa se faca cu daruire si din toata inima respectand coechiperii -- fiind un factor constructiv in procesul de reusita.
3) Incadrarea in sanul echipei trebuie facuta liniar, dupa traditia obisnuita
4) Toti factorii trebuie sa dovedeasca inteligenta in procesul de catalizare
5) Aceasta actiune se va desfasura obisnuit, fara presiuni. Dar va trebui sa se vada ca deschidem o usa jucatorului sa intre in viata echipei, sa-l incurajam sa-si gaseasca amici si prieteni, sa nu sa simta singur.
6) Conducerea va avea grija sa-i asigure tot ce ii este necesar pentru acomodare si o viata comoda.
7) In afara de discutii individuale si in cadrul echipei, am hotarat sa-l invit la mine acasa la o masa in cadrul familiei mele.

Depre cei 3 ani petrecuti impreuna, despre urcusuri si coborasuri, despre situatii care au ajuns la marginea prapastiei sau despre minutele de glorie voi scrie in articolul viitor. Acolo am sa povestesc munca de zi de zi si de calea pe care a parcurs-o acest jucator care a ajuns unul din cei mai atragatori pivoti in Europa din acele timpuri.
Deasemeni, vreau sa scriu depre cum se lucreaza cu copii neconformisti.


Sotia mea a avut un obicei de mama pentru jucatori. Ea stia ce prajitura iubeste fiecare jucator si dupa un joc in care era -- dupa parerea ei -- cel mai bun, ii pregatea prajitura preferata si-l invita la noi acasa sa-si primeasca “deliciu de dar”.
Eu asteptam ca pe jaratic ca Linica sa hotarasca ca omul nostru este alesul. El avea preferinte pentru placinte. Imi spune sa-l invit ca stie ea ce prajitura ii place.
El stia de aceasta traditie, a fost tare incantat si teribil de mandru de invitatie.

Cand a venit era imbracat elegant. A luat loc cu mult bun simt si era emotionat cand a primit prajitura. A lacramat si a sarutat mana doamnei Linica. Si-a cerut scuze si a inceput sa-si povesteasca viata de copil intr-un cartier marginas din Boston, intr-o familie cu mari greutati. Tatal si-a parasit familia cand el avea 10 ani. Toata ziua se invartea intre tineri mai mari decat el, care il sictireau si-l umileau, punandul sa-i serveasca si sa le faca mendrele. Ne-a povestit cum trebuia sa se fofileze si sa infrunte aceasta mlastina sociala ca sa supravietuiasca. M-a impresionat in special o intamplare. Era fugarit de haita de gealati care voiau sa-i fure ghetele de baschet pe care le primise de la un unchi care era jucator de baschet de pariuri pe terenul din cartier. Fugea ca sa se salveze; era o fuga intre viata si moarte, cand urmaritorii s-au apropiat, a luat o piatra si l-a lovit in picior pe unul din haita, care il fugareau. Ei s-au oprit pentru o clipa, iar el a sarit de la 2 metri inaltime initr-o curte si astfel s-a salvat. A ramas cu ghetele, care mai tarziu l-au adus la baschet. Dupa ce s-a linistit, a multumit usurat si a spus ca astazi este o zi care ii va aduce un viitor mai bun si poate va ajunge sa aiba familia lui si, in sfarsit, va avea liniste si nu va mai fi hartuit.

Cosul de $1.000.000

Mai tarziu am gasit explicatia unui cos marcat de el care a ramas in istoria baschetului Isrelian. Cosul de $1.000.000
In jocul care victoria ne aducea in finala campionatului Europei, mai erau 7 secunde de joc si francezii conduceau cu 1 punct. Mingea era la PG nostru, care era si un excelent aruncator de “libere” (80%) , el depaseste 2 aparatori, trece de mijlocul terenului si arunca la cos.
Vad si acum cum mingea atinge cosul si salta usor. Ca un fulger, o mana uriasa neagra apare si indeasa mingea in cos un vole naprasnic. O saritura din capul “baii de 3 secunde”, zburand deasupra tuturor pana la minge, marcand cosul care ne-a adus mai tarziu in finala. Aceeasi situatie suprema, ca aceea cand a trebuit sa-si salveze viata si ghetele. Aceleasi resurse, aceeasi maxima incordare l-au facut sa traiasca din nou acele clipe si acea experienta i-a dat capacitatea si resursele care -- se pare -- in acele clipe cand a sarit s-au reinoit in mintea lui. Toate concentrate in exceptionala realizare fizica, sufleteasca si intelectuala.
Eu cred ca astfel de actiuni si performante se pot realiza numai daca ai in “magazia sculelor” o astfel de experienta si astfel de talente.
Cos de $1.000.000 . Cec Achitat.

Sunt antrenori depasiti, sunt jucatori problematici.
Poate este timpul sa ne spovedim.

Cu respect,
Prof-Davidescu

PS Colega, semnezi "Un profesor mai mic". Deci marimea conteaza

O zi buna pentru baschet

Exista o categorie de oameni de care se vorbeste doar cand mor. Ce om era cutare, ce calitati avea el. Si daca avea si daca nu avea, pentru ca “despre morti, numai de bine”.

Dar mai exista o alta categorie de oameni, care au sansa sa fie respectati si onorati inca din timpul vietii. Ralph Klein este unul dintre ei.

Ralph a fost un antrenor de renume european, castigand titlul european cu Macabi Tel Aviv in 1977 si de doua ori locul 2 la Campionatele Europene. A antrenat de asemeni nationala Germaniei Federale, intre 1983 si 1985.

Nascut in Germania in 1931, intr-o familie de evrei maghiari, Ralph Klein a supravietuit razboiului si lagarelor de concentrare, gratie unui diplomat suedez, Raoul Wallemberg. A emigrat in Israel in 1951, dupa care s-a bucurat de o cariera care a coincis cu majoritatea succeselor baschetului israelian.

De ce vorbim pe un site romanesc despre Ralph Klein ? Pentru ca este unul dintre cei mai titrati antrenori de baschet din Europa postbelica si pentru ca Ralph imi este un prieten apropiat de ani si ani.

Ralph Klein a primit cea mai inalta distinctie sportiva, “Israel Prize” in 2006, pentru ca un an mai tarziu sa fie diagnosticat cu cancer de colon. A renascut insa din propria cenusa, simtindu-se asa de bine, incat dupa o perioada a inceput sa antreneze din nou, la 77 de ani.

Dar pentru ca, uneori, boala nu iarta, prietenii si fostii elevi au decis sa il sarbatoreasca cat este inca in viata. S-au strans peste 1500 de persoane. Au venit multe celebritati, de la Micki Berkowitz la Juan Antonio Corbalan.

Unul dintre cei mai respectati antrenori din istoria baschetului, cel care a fost supranumit “dr G”, spunea in timpul festivitatii: “Dupa o lunga activitate, incununata de succese, toata lumea vrea sa fie in preajma ta, sa se fotografieze cu tine si sa spuna ca este si el partas la glorie. Tu, antrenor sau jucator, ramai singur. Si-ti traiesti ultimile clipe cu amintirile. Dar astazi este o zi fericita. Nu poate fi altfel cand atatia oameni vin sa-ti dovedeasca dragostea. Domnul sa va ocroteasca !”

Eu am pregatit pentru acest eveniment fotomontajul de mai jos, care ilustreaza colaborarea noastra. Suntem pe banca impreuna, conducand un joc din Cupa Campionilor, iar la picioarele noastre sunt cei 250.000 de oameni care ne-au intampinat dupa victoria contra Rusilor.

Toata ceremonia de inmanare a fotografiei a fost transmisa la televiziune, pentru amatorii de basket fiind un eveniment memorabil.
Cand i-am inmanat fotografia, am fost intrebat daca este o zi trista sau vesela pentru mine. Am raspuns ca este zi buna pentru baschet.

Cu respect Prof-Davidescu

A good day for basketball

There is a certain category of people that you only hear about after their death. What kind of person he was, what qualities he possessed. Even if he didn’t have any qualities, you would still hear about them, since dead are always praised.

But there is also another category: the people that get the chance to be honored and respected while they are still among us. Ralph Klein is one of them.

Ralph was a coach of European prestige, winning the European title with Maccabi Tel Aviv in 1977 and being the first runner up, twice, at the European Championship. He also coached the national team of West Germany between 1983 and 1985.

Born in Germany in 1931, in a family of Hungarian Jews, Ralph Klein survived the war and the concentration camps, thanks to a Swedish diplomat, Raoul Wallemberg. He emigrated in Israel in 1951, after enjoying a career that concurred with most Israeli basketball successes.

So why speak about Ralph Klein on a Romanian site? Because he’s one of Europe’s most titled post-war coaches, and because Ralph has been a dear friend of mine for years.

Ralph Klein received the highest distinction in sports, the “Israel Prize” in 2006, and a year later was diagnosed with colon cancer. But he managed to resurrect from his own ash, feeling so well, that after some time, he started coaching again, at 77 years young.

But, because sometimes illness makes no favors, his friends and former students decided to celebrate him while he is still alive. Over 1500 people gathered. A lot of celebrities showed up, from Micki Berkowitz to Juan Antonio Corbalan.

One of basketball’s most respected coaches, the one they used to call “dr. G”, said during the festivity: ”After a long period of activity, paved with accomplishments, everyone wants to be around you, to get a picture of you, and to say they’re also part of the glory. You, as a coach, or player, end up alone. And you live your final moments in the company of your memories. But today is a joyful day. It can’t be otherwise, since so many people show up to express their love for you. May God bless you all !”

I’ve prepared for this event the collage below, which illustrates our collaboration. We find ourselves on the bench, coaching a game from the Champions Cup, while at our feet you can see the 250,000 people that cheered for us after winning against the Russians.

The entire ceremony of presenting him the photograph was broadcasted on TV and it was a memorable event for all basketball fans.
When I handed him the photo, I was asked whether it is a sad or a happy day for me.

All I could think of was “It’s a good day for basketball”

Respectfully,

Prof-Davidescu

Cele 12 porunci ale capitanului.

Domnule Davidescu,

Vad ca multe echipe de baschet au un capitan sau chiar doi.
Cind sint mai multe personalitati (vezi nationala SUA), am vazut ca antrenorul a decis ca echipa sa aiba 3 capitani.
Ce inseamna capitanul de echipa in conceptia dumneavoastra ? Este cel mai bun jucator neaparat ? Este suficient doar caracterul ca sa fii capitan ?
Cine decide cine este capitanul de echipa ? Antrenorul sau jucatorii ? De ce calitati are acesta nevoie ?

Capitania Portului Constanta

Catre Capitania portului Constanta,


Am citit cu interes cererea Dumneavoastra, ne rugati sa documentam si sa caracterizam prototipul capitanului.
Nu am inteles la ce va referiti:

-la Capitanul unei barci de pescari sau
- la Capitanul unui port avion
Tariful pentru astfel de lucrari este:
1. 160 kg calcan proaspat ( greutatea minima 2 kg)
2. 250 kg guvizi (marimea minimum 15 cm)
3. Marfa livrata la societatea noastra

Pentru lucrarea “Capitanul echipei de baschet” tariful este:
1. Onoare si seriozitate ce trebuie acordat subiectului
2. Apreciere si multumiri echipei HalfCourt

Dar pentru ca eu nu ma pricep la nave, voi scrie despre Capitanul echipei de baschet.
Sa vedem diferitele forme si nivele ale CAPITANULUI.
1. CAPITAN la echipe de copii
2. CAPITAN la cadeti
3. CAPITAN la juniori
4. CAPITAN la tineret
5. CAPITAN cu scop social ( nu de performanta)
6. CAPITAN la echipa de performanta
7. CAPITAN la echipa profesionista
8. CAPITAN la echipe de FETE

La toate aceste echipe functia de capitan este bazata pe scopul activitatii care determina conduita si sfera Capitanului.
De exemplu, la o echipa care participa in liga a 2-a si nu are ca scop calificarea, capitanul echipei are rol si activitate diferite de Capitanul unei echipe care lupta sa se califice, sa promoveze. Aceste sarcini si complexe vor incadra si crea calitatile si sarcinile in sfera de activitate a Capitanului este de inteles ca activitatea si importanta Capitanului de echipa cu un buget de $ 5 milioane este cardinala si de mare importanta.
In afara Capitanului unei echipe care are ca scop prietenia si relaxarea, vom intalni si alti tipuri de Capitani, cu preocupari diferite. Aceasta incadrare a activitatii va crea si defini tipul, calitatile si prototipul Capitanului dupa necesitatile si filozofia de echipa. Conducerea echipei creeaza baza materiala si determina atmosfera in echipa, aceasta fiind baza dezvoltarii pozitiva a Capitanului.

Sa vedem cine este si care este evolutia Capitanului.
Din cercetarile facute pe 10 capitani de echipe profesioniste am constatat urmatoarele:
1. 2 au fost capitani si la echipa de juniori
2. 1 a fost capitan si la alta echipa
3. 3 au continuat si cand echipa a promovat
4. 2 au devenit capitani cand s-a schimbat antrenorul
5. 2 sunt capitani proaspeti
6. 5 sunt titulari
7. 4 sunt in primii 8
8. 1 in primii 12

De remarcat si alte 2 consideratii interesante ale cercetarilor.
Varsta medie a Capitanului este de 27 de ani. Am costatat ca jucatorii-scoreri si pivotii dominanti nu au dorinta sa fie Capitani.

La toate nivelele in echipele enumerate, Capitanul reprezinta alt produs care trebuie sa slujeasca si sa realizeze scopurile si compozitia social-economica a celulei formate din cercul de sustinatori, spectatori, conducerea clubului si echipa tehnica administrativa. Toate aceste componente isi trag seva existentei din comunitatea din care face parte, incadrandu-se in idealurile si specificul comunitatii si ale mediului social.

Insusirile si caracteristicile de care vorbim sunt aratate in randurile urmatoare.
Hai sa le numim "Cele 12 porunci ale capitanului" :

1. Comportare normative. Incadrarea si respectarea regulilor de viata.
2. Apreciere sociala.
3. Caracter stabil.
4. Calitatea si experienta de a asculta si a intelege.
5. Talentul de a fi catalizator.
6. Fermitate si cinste intre jucatori, antrenor si conducere.
7. Fara interese personale.
8. Potential si pozitie de mobilizare si motivarea echipei.
9. Sa stie sa imbine interesele individuale in scopul principal: succesul echipei.
10. Sa aiba platforma si statutul, sa poata dezbate si seziza problemele jucatorilor, antrenorului si a conducerii.
11. Sa prezinte echipa clar si cu maiestrie in fata presei scrise si electronice.
12. Sa ramana prieten adevarat ...

Aceste insusiri sunt un complex ideal in functie de scopul echipei. Capitanul va avea nevoie de ele mai mult sau mai putin.

Capitanul nu trebuie sa fie omul antrenorului si nici servitorul jucatorilor.
El trebuie sa fie Capitanul, care va aduce echipa la succes (performanta sau alte scopuri la care echipa tinde). Alegerea Capitanului este o problema de evolutie si creste si se dezvolta in inima tuturor din echipa.
Alegerea buna este atunci cand se produce natural si cu ganduri sincere si constructive.
Sunt mai multe forme de a alege Capitanul prin consultatii intre jucatori si conducere sau prin auto propunere. Se voteaza dupa ce s-a hotarat - sa spunem - 3 candidati. Multe echipe (poate prea multe?) au capitanul ales de antrenor.
Fiecare metoda are specificul si caracterul sau si este nimerita specificului echipei. In cariera mea am colaborat cu diferiti CAPITANI de echipa. Pot spune ca un CAPITAN bun de echipa este un factor important in comportarea echipei si performanta.

Unul dintre cei mai buni jucatori pe care am avut onoarea sa ii antrenez a fost Tal Brody, care a fost capitanul echipei Macabi Tel Aviv.

In afara de faptul ca era un jucator foarte bun, Tal Brody avea multe dintre cele 12 calitati pe care trebuie sa le aiba un capitan. In poza alaturata il vedeti ramanand un prieten adevarat (numarul 12) cu antrenorul care a facut tot posibilul ca marea echipa Macabi Tel Aviv sa castige Cupa Europei in 1977 si in 1981.
Dupa victoria din semifinala cu CSKA Moscova, disputat la Virton (Belgia), pentru ca rusii nu au vrut sa joace in Israel, Tal Brody a rostit cateva cuvinte memorabile, care au intrat in istoria afectiva a tanarului stat Israel : "We are on the map". Ceea ce noi, cei din tagma baschetului am tradus in limba baschetului "Baschetul ne-a pus pe harta". O fraza simpla si scurta, care este si azi rostita si adaptata in conjuncturi de orice fel.

Nu pot sa inchei aceasta lucrare fara sa-mi amintesc si sa povestesc despre o intamplare uimitoare legata de Capitanul de echipa.
In urma cu ani echipa de juniori a Israelului la calificare in campionatului European turneul avea loc in Grecia participa 1) Grecia 2)Belgia 3) Israel 4)Olanda. Primele 2 se calificau in finala europeana. Primul joc cu Olanda l-am pierdut la 3 puncte. Aceasta infrangere neasteptata ne micsora serios sansele de calificare. In seara de dupa infrangere, capitanul echipei, un pui de roman pe nume Croitoru, vine la noi in camera unde era conducerea si motiveaza ca are ceva de spus. Direct mi se adreseaza mie si cere permisiunea sa discute despre joc. Singuri jucatorii, fara conducere si dupa discutie ne va povesti ce s-a discutat. Ne-am uitat unii la altii si am spus ca suntem de acord.
Dupa 2 ore se intoarce Capitanul Croitoru spunand ca au hotarat sa faca singuri antrenamentul inaintea jocului cu Belgia. Eram in camera toata conducerea, l-am rugat sa vina dupa raspuns dupa o ora. Cand am ramas singuri in camera era o atmosfera incarcata. Mi-au trecut prin cap tot feluri de ganduri, sa fie revolta sau lipsa de incredere in mine ?
Dupa ce am cantarit situatia, am hotarat sa am incredere in jucatori, am decis sa vad in initiativa si atitudinea lor un act de maturitate, de mobilizare in stare majora si de responsabilitate barbateasca.
Am decis sa discut cu conducerea si cu tehnicenii. Le-am spus :
“Domnilor, initiativa jucatorilor este goarna care proclama mobilizarea generala si constiinta situatiei in care suntem, recunoscand responsabilitatea infrangerii si dorinta de reabilitate. Eu iau asupra mea responsabilitatea acestei hotarari de a da jucatorilor libertatea de a se mobiliza si astfel sa fie direct responsabili.”

Eu am vazut in aceasta actiune momentul in care puiul de tigru devine fiara de prada care isi ia in proprile maini viata.
Meciul cu Belgia era programat pentru a doua zi la ora pranzului. Am plecat sa ma plimb ; cand m-am intors am gasit sub usa o scrisoare. Jucatorii imi scriau ca sinteza acestei initiative are ca scop intarirea sufleteasca si morala, maturizarea si un bacalaureat pentru ei. Ma roaga ca la sedinta de pregatire a planului de joc sa-l prezint eu, iar PepTalk-ul sa fie sustinut de jucatori.
Aceasta scrisoare mi-a adus mare bucurie si satisfactie. Ca antrenor, arta de a cunoaste sufletele si inima jucatorilor in momentele cruciale este un dar dumnezeiesc. Am batut pe Belgieni cu 21 de puncte pe Greci cu 11 si ne-am calificat in finala unde am terminat pe onorificul loc 4 in finala europeana.

Nu de mult l-am intalnit pe capitanul Croitoru. Astazi inginerul Croitoru este un nume international in fizica.

Multumiri capitanilor de echipa care m-au ispirat in cariera mea.

Prof-Davidescu

Pep Talk

Intrebare:

Domnule profesor Davidescu,

Am observat ca majoritatea echipelor isi motiveaza jucatorii inaintea
unui meci important. Ceea ce americanii cheama Pep Talk.
Este obligatoriu ca acest lucru sa fie facut de antrenor ? Ce le spune
jucatorilor cel care face pep talk-ul ? Stiu ca Iordanescu de la
nationala de fotbal, inaintea unui meci important, ii facea sa planga
vorbindu-le jucatorilor despre situatia poporului roman. Ce este recomandat si ce nu ?
Cum trebuie sa reactioneze jucatorii, desi stiu dinainte scopul pep talk-ului ?
Cum ati reusit dumneavoastra sa va motivati jucatorii la primul meci
important de dupa castigarea Cupei Europei ? Ce le-ati putut spune ?

Multumesc,
Ioan M, Targu Mures

Inainte de a raspunde, va sugeram sa ne trimiteti un e-mail  sau un comentariu referitor la cum credeti dumneavoastra, cititorii, ca ar trebui tradusa expresia Pep Talk in romaneste.

Nu vreau sa il traduc in romaneste cu limba de lemn si ma gandesc la ceva mai ilustrat, poate ca o rugaciune sau ca un strigat de lupta, Sfatul Luptei sau pe scurt Sfat.

Cine are o idee buna, o voi adopta cu placere.

Sugestiile pana la aceasta ora sunt urmatoarele:
- Sfatul Luptei (Lonciu Davidescu)
- Energy Speech (doamna Davidescu)
- Zicala Victoriei (un amic) si
- Speech Motivational (HalfCourt)

Domnule Ioan,
Aceasta intrebare simandicoasa trebuia sa vina din Targu-Mures, leagan al baschetului Romanesc.
In pregatirea echipelor pentru competitii si in special pentru joc un subiect principal este aducerea jucatorilor si a echipei la maximum de concentrare si motivatie in cadrul planului de joc, creind scanteia viictoriei.
Acest procedeu se numeste Pep Talk.

Aceasta procedura este un Sfat, o instruire sau o indrumare. Aceasta procedura este adresata sufletului si scopul ei principal este de a ii face pe jucatori sa intre in focul luptei, jocului (al razboiului).

Aceasta procedura isi are provenienta si radacinile din vremuri indepartate in istoria marilor conducatori de osti. Echipati de razboi, regii apareau calare in fata ostirii si ii imbarbatau, strigand chemarea la lupta si la victorie. Aceasta imagine grandioasa a ramas vesnic in memoria colectiva.
De fapt aceasta era ceea ce numim noi astazi Pep Talk – Sfatul de Lupta.

Un mare cuceritor, Alexandru Macedon, calare pe calul sau legendar Bucefal, reusea sa aduca ostirea la o stare de transa si de incredere totala in victorie. Aparitiile lui Alexandru au devenit simboluri clasice ale mobilizarii si sacrificiului.
Alexandru cel Mare se adresa ofiterilor din mijlocul soldatilor pe nume si ordona cu voce de otel. Aceasta crea o alianta frateasca intre rege, ofiteri si soldati, fiecare simtindu-se direct responsabil de rezultatele luptei.

Madonna, impreuna cu intreaga trupa a sa, se concentreaza intr-un ritual tip Pep talk inainte de inceputul spectacolelor sau repetitiilor.

Un alt tip de purgatoriu, de Sfat, a devenit un fel de litera de evanghelie in conduita si pregatirile echipei (ansamblului) cantaretei Madonna.

Inainte de repetitii si in special inainte de spectacole, intreaga echipa de muzicieni, cantareti si tehnicieni se adunau tinandu-se de mana, inchizand ochii intr-o liniste mormantala. Se concentrau trecand la o stare de hipnoza. Tot ansamblul declama crezul ca rugaciune. La sfarsitul ceremoniei fiecare repeta cu voce de suflet sarcinile pe care le avea de executat si partea fiecaruia in realizarea unui spectacol de succes.

In sport acest procedeu se practica de foarte mult timp si a evoluat in functie situatiile politice sau economice.

In baschet, aceasta completare a pregatirii s-a transformat de la motivatie pe baza nationala si locala la faza globala.
Inainte subiectele de discutie se bazau pe rivalitati istorice. De exemplu la meciurile Romania-Ungaria, antrenorii ambelor formatii, foloseau rivalitatea intre romani si maghiari ca motivatie.
A ramas clasica victoria echipei de hochei a Cehoslovaciei impotriva echipei URSS in 1969, imediat dupa invadarea Cehoslovaciei de catre Uniunea Sovietica. Lumea si acum vorbeste despre speech-ul antrenorului cehoslovac.

Dar astazi traim in epoca globalizarii. Sunt antrenori care antreneaza in alta tara decat cea de origina si conduc o echipa la care activeaza jucatori din mai multe tari.
In Romania chiar avem exemplele antrenorilor Petricevic, Jojic si Perisic din fosta Iugoslavie. Un prieten apropiat, David Blatt -antrenor israelian- este antrenorul echipei Benetton Treviso in Italia, detinatoarea cupei 2007 si este antrenor al echipei nationale a Rusiei.
Acest gen de antrenori vor ridica la momentul pep talk-ului probleme actuale legate de noile situatii.

Profesorul Davidescu a inmanat cupa celui mai bun baschetbalist din campionatul israelian.
Februarie 2007.

In epoca contemporana, subiectele sunt mai mult de ordin tehnic, profesional, de onoarea echipei si de datoria fiecarui jucator de a pastra si a creste sprijinul spectatorilor. De asemeni, alt subiect este practicarea unui baschet atragator, pentru a realiza contracte avantajoase cu TV si mentinerea ratingului. In cazul echipelor profesioniste, fiecare jucator se gandeste la contractul lui.

Altele sunt subiectele de motivare la juniori si in college. Aici sunt de mare importanta indatoririle fata de prieteni, fata de parinti, de imaginea universitatii si de antrenor. O mare indatorire fata de orasul unde activeaza echipa sau o zona geografica mai redusa (de exemplu de cartier) sunt categorice pentru aceste varste. Toate aceste motive sunt semnificative si puternice pentru a deveni subiectul mobilizarii.

Sunt cateva norme in aplicarea acestui procedeu de sustinere a pregatirii:

!) Nu trebuie sa se exagereze cu gravitatea si intensitatea.
2) Si pentru jocurile care par usoare trebuie facut acest proces.
3) Echipa trebuie sa-si creeze ritual adaptat mentalitatii si a crezului specific.
4) Care trebuie sa fie –Sfatul Luptei- inainte de meciurile cheie.
5) O mare problema este cand se schimba antrenorul din punct de vedere a ritualului.

Este deosebita desfasurarea acestui procedeu in jucurile in deplasare si cand echipa este in cantonament Alta este situatia cand jucatorii vin de acasa direct la sala.
Cand echipa este impreuna sunt antrenori care inpart pep talkul in 2 parti.
Partea tactica, planul de joc individual si de echipa, reamintirea tacticii si sarcinilor personale se fac la hotel cu tabla, video si alte mijloace didactice. Aceste intruniri se desfasoara intr-o atmosfera de concentrare relaxata.
Nu trebuie sa dureze mai mult de 40-50 de minute si are loc 2-3 ore inaintea jocului.

Transportul la sala se face in comun cand se ajunge la sala jucatorii se echipeaza in vestiar. Nu este recomandat ca jucatorii sa ajunga echipati la sala.

Echiparea se face in comun. Toti jucatorii, echipa tehnica si antrenorii sunt de fata. Fiecare jucator are locul lui stabilit de la inceputul sezonului. De exemplu, jucatorul numarul 6 este langa jucatorul numarul 11. Jucatorii gasesc pe aceste locuri echipamentul necesar pentru joc. Echipamentul este impaturit frumos. Acesta ordine ii face pe jucatori sa fie mandri de culorile clubului si le da un sentiment de liniste si de siguranta.
Toate sunt la locul lor. Fizio-terapistii fac tratamentele necesare: bandajari, masage si ce mai este nevoie.

Dupa ce toti jucatorii au terminat toate pregatirile este liniste. O atmosfera speciala. O tensiune constructiva.
Este ceea ce se numeste febra startului.

In aceasta clipa speciala antrenorul incepe speechul.

Speechul trebuie sa fie concentrat, sincer si din inima si sa contina intonatii si coduri care au tangenta cu aspiratiile echipei si statutului de jucatori profesionisti. In final acest speech va transmite inboldul catre victorie.
Acum este timpul sa te adresezi si personal jucatorilor De exemplu, Tom jucatorul care tu il vei apara sa nu vada mingea in acest joc.
Acum toata echipa se ridica in picioare se prind de mana si urla crezul de lupta a echipei.

Antrenorul Davidescu foloseste adversitatile din timpul meciurilor pentru a-si motiva jucatorii.
In fotografie meciul din Cupa Intercontinentala, castigata de Maccabi Tel Aviv

Ma intrebi ce am spus jucatorilor mei cand au cucerit Cupa Europei.
In acele timpuri o serie de echipe din zona de influenta ruseasca refuzau sa vie sa joace in Israel si jocurile de acasa le jucam pe teren neutru.
Aceasta situatie era nedreapta si facea sa fie un motiv de indarjire si simteam datoria sa o razbunam.
Simteam o mare responsabilitate si onoare sa dam satisfactie milioanelor de spectatori care acasa ne urmareau la TV. In zilele si la orele cand jucam strazile erau pustii toata lumea urmarea jocul. Noi simteam pe umerii nostri aceasta mare indatorire. Un joc care nu il voi uita niciodata s-a disputat in Belgia in orasul Vierton. Acolo, pe teren neutru, desi trebuia sa jucam acasa, i-am invins pe rusi, campionii Europei.
Cand am ajuns acasa in Israel ne-au asteptat 250.000 de simpatizanti, care voiau sa-si manifeste recunostinta si dragostea.
In acel an am castigat Cupa campionilor Europei.
Acest complex psihologic, aceasta motivatie a avut un rol hotarator.

Tu, ca antrenor, trebuie sa descoperi care sunt coardele sensibile ale sufletului jucatorilor tai.

Asa sa ne ajute Dumnezeu !

Prof-Davidescu

Model 76

Nu o sa il gasiti in multe antologii romanesti de baschet. Desi ...
Este singurul antrenor roman care a cucerit Cupa Europei (fosta Cupa Campionilor Europeni) cu echipa Maccabi Tel Aviv, in anii 1977 si 1980.
Este cel care este invitat sa tina prelegeri antrenorilor peste tot in lume, in dese ocazii in Statele Unite, in mod deosebit de catre NBA.
Este cel care doreste, altruist si intotdeauna bine intentionat, sa impartaseasca tinerei generatii din experienta sa, uriasa.
Este cel care raspundea acum cativa ani pe situl www.basket.ro tuturor care il intrebau vrute si nevrute despre baschet, punand intotdeauna haz si o vorba de duh in raspunsurile care ii fermecau pe cititori.
Multi dintre ei au fost influentati de raspunsurile profesorului Davidescu, printre care foarte multi dintre noi, cei de la HalfCourt.

Modelul nostru de astazi are 76 de ani, de aici si titlul articolului.
In randurile care urmeaza, va facem cunostinta cu profesorul antrenor Lonciu Davidescu.

Lonciu Davidescu - Biografie




Foto: Colectia Prof Davidescu
Profesorul Lonciu Davidescu, acasa, in mijlocul trofeelor unei carierei de aur.


HalfCourt - Domnule Davidescu, de ce ati ales baschetul ca sport ? Ce v-a atras mai mult ?
Profesor Davidescu - Am copilarit in Bariera Vergului (Bucuresti). Eram o gasca de copii care cautam lucruri mai trasnite.
Am vazut la Lacul Tei ca se juca un joc curios pe un teren cu zgura rosie. Jucatorii fugeau si aruncau intr-un cerc cu plasa pescareasca. Ni s-a parut ceva misto si complet deosebit.
Ne-am intors acasa dela scaldat si aveam in cap ideea ca si noi vom juca baschet. Ne-am desteptat intre timp si am invatat cate ceva despre basket.
Mai tarziu am aflat ca la Lacul Tei, la un camin de copii activa YMCA, care cauta sa dezvolte baschetul.
Aici isi afla radacinile marele club Telefoane, dezvoltat si antrenat de marele sportiv si jucator de basket Costi Herold.
El a fost poate primul jucator roman de baschet cu dotari fizice morale si intelectuale necesare baschetului de performanta.
Pe terenul dela Lacul Tei au crescut cei mai faimosi Guards (fundasi) din galeria acestui post, Andrei Folbert si Costel Dinescu.
Gasca din Vergu avea o firma onorabila; ce se hotara, se executa.
Aveam in patrimoniul colectiv o masa de ping-pong care am dobandit-o in conditii care nu pot if publicate.Am studiat datele tehnice pentru construirea panoului .Am taiat masa dupa indicatii si am cerut ajutorul tatalui fratilor Teleguta (membri de baza ai gastii) care era administrator al spitalului din bariera Vergului. Dansul ne-a confectionat cosul si ne-a fixat panoul pe un perete in curtea spitalului.
Asa m-am indragostit de jocul de baschet.


Andrei Folbert, cativa ani inainte de a se prapadi.


In acele timpuri grele nu prea se gasea de mancare. Domnul administrator Teleguta ne "cinstea" cu o farfurie de ciorba si cu-n codru de paine. Din aceasta gasca de copii sugubeti mai tarziu s-a dezvoltat celebra echipa Metalul 23 August, creatia geniala a legendarului antrenor-profesor Popescu Alexandru.
Metalul 23 Augusta devenit multi-campioana nationala a anilor 50. Printre fondatorii de onoare ai clubului s-au numarat: Milica Raducanu, fratii Ionescu, Stoica, Marinescu, Davidescu si fratii Teleguta. Acesti jucatori au ajuns sa fie antrenori, arbitri si membri ai echipei nationale. Cred ca nu pot sa inchei aceasta istorioara fara sa exprim cinstea is respectul care-l port lui Nea Puiu (n.r. Alexandru Popescu), Gurul meu in baschet si-n viata.
Acesta este drumul meu.

HalfCourt - Cum ati reusit sa antrenati Macabi Tel Aviv ? Cum a fost panta recunoasterii ca mare antrenor in Israel ?
Profesor Davidescu - Am ajuns in Israel in anul 1962 si imediat am inceput sa antrenez si am intrat in invatamant.
Prima echipa care am antrenat-o era o echipa din a 2-a divizie, care se afla pe ultimul loc. Salariul meu echivala cu chiria unei camere unde locuiam.
Am reusit sa o scap de retrogadare. In aceeasi perioada, conferentiam la scoala de antrenori.
Dupa un antrenament de tehnica individuala in aparare, se apropie de masa mea un tip care se prezinta ca directorul echipei Hapoel Haifa, echipa fruntasa in prima divizie. Imi propune as antrenez echipa sa, spunandu-mi ca vechiul antrenor a demisionat chiar in acea dimineata.

A doua zi am plecat la Haifa. In tren ma gandeam ca ar fi o mare sansa sa sa fiu acceptat ca antrenor la acesta echipa. Si ca totul va depinde de mine in cariera de antrenor. O astfel de ocazie nu poate if ratata.
Ma gandeam ce am de facut ca totul sa fie nou, atractiv si sa capat increderea jucatorilor.
Am conceput planul de pregatire bazat pe filozofia mea de antrenor, cu accentul pe dezvoltrea si exprimarea jucatorilor dupa calitatile si motivatia fiecaruia in cadrul echipei.
Am semnat contractul in aceeasi zi cu un salariu de 20 ori mai mare decat cel ca profesor.
Am antrenat Hapoel Haifa 2 sezoane si am terminat pe locurile 2-3.
Meseria de Antrenor
Filozofia mea de Antrenor este bazata pe Imbinarea:
•Artei
•Creatiei si a
•Stiintei.
Eu definesc meseria de antrenor ca fiind:
Arta de a vedea Prezentul creind Viitorul, Constient si Stabil in momente de Criza, dand frau liber:
•Inspiratiei
•Talentului si
•Vointei Constructive in cadrul Echipei.


Acesta a fost Pasaportul meu de intrare la Maccabi Tel Aviv.

In acest an 1977 se termina de construit sala cu 10.000 de locuri in Tel Aviv. Oameni de initiativa isi dau seama de marea ocazie de a crea o posibilitate de afirmare internationala a Israelului in domeniul baschetului. Se mobilizeaza banii necesari (foarte multi $) si se porneste la demararea acestui proiect.
In primul rand s-a pornit la constructia echipei tehnice. Mi-au cerut sa creez un plan despre cum ar trebui sa arate acest proiect din punctul de vedere al antrenorilor. Au fost solicitati si alti antrenori pentru acelasi scop. Am pregatit aceste documente si comisia a ales 2 planuri: al meu si al lui Ralf Klain.
Dupa spusele marelui antrenor rus Gomulschi, in decursul acelor ani, Baschetul in Israel devenise o Religie.


250.000 de oameni asteapta sa vada echipa Maccabi Tel Aviv, campioana Europei, antrenata de profesorul Lonciu Davidescu (poza din avion).

Dupa ce am invins TSKA Moscova ne-au asteptat in Tel Aviv 250.000 de iubitori ai baschetului.

Perioada petrecuta la Maccabi nu a fost doar un mare succes ca antrenor, ci am invatat in special care este Adevarata Putere si Farmecul Baschetului in inimile oamenilor.

HalfCourt - Va multumim pentru amabilitatea dumneavoastra si ne revedem la rubrica “Voi intrebati, profesorul Davidescu raspunde”.
Profesor Davidescu - Si eu multumesc si vreau sa va spun ca sunt placut impresionat de calitatea de inalt nivel profesional a sitului HalfCourt.info.