INIMA BASKETULUI ... SPECTACOLUL
BASKETBALL, MY LIFE. PARCHETUL ESTE SCENA.
Trimite-mi un Email

Căutati pe blogul Davidescu

Se afișează postările cu eticheta America. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta America. Afișați toate postările

miercuri, 11 martie 2009

Sa ajungi la College, realitate sau vis...


Vlad Moldoveanu si profesorul Lonciu Davidescu.
Fairfax, Virginia, Ianuarie 2009.

 MOTTO:
Sa ajungi la college in America realitate sau vis……


Fairfax este un orasel tipic American cu multa verdeata si oameni grabiti care isi gasesc o clipa de liniste la lunch unde isi mananca cu fastul specific de politete si zambet (cateodate fortate si dupa protocol), inbalsamat de Ketchup si de sos tartar. Dupa ce termina, strang meticulos tacamul de carton si-l arunca la cosul de gunoi care este de obicei vopsit in rosu. Totul se petrece serios si ceremonial.
Dinnerul este cu totul altceva, aici privirile sunt relaxate si mai omenesti. Se vine cu prieteni, cu familia si de obicei se aniverseaza ceva, poate o onomastica, poate ca fiul sau fica au fost primiti la un COLLEGE cu nume bun la basket si la invatatura. Este o mare bucurie pentru o familie a caror copii sunt primiti la un astfel de college. Asta inseamna bursa, camin si alte avantaje si sigur o cariera in baschet in caz de succes viitor cu status si multi bani. Insusi faptul ca va juca si va invata la un astfel de College este o mare onoare pentru intreaga familie. La intalnirile cu rudele si cu prietenii la serviciu, parintii sunt felicitati si oarecum respectati.


Familiile care cresc viitori jucatori de baschet au o agenda cu totul speciala si sigur nu simpla. La un astfel de dinner l-am invitat pe Vlad Moldoveanu, un tanar din Bucuresti care este in State sa invete carte si sa se pregateasca pentru o cariera de profesionist in baschet.
Aici in Fairfax este College George University, care are o buna traditie si performante in basket. In acest College, Vlad a inceput drumul spre perfectionare, spre profesionism. Desigur la acest college cu nivel ridicat, pentru Vlad era clar ca il asteapta multa munca si motivatie pentru a se incadra, a reusi sa se acomodeze si sa se introduca in spiritul si atmosfera echipei. Din discutiile purtate cu antrenori a inteles ca este pe drumul cel bun. La inceput se parea ca totul se desfasoara satisfacator din ambele parti atat pentru Vlad cat si aprecierea antrenorilor.
Dupa al 7-lea joc, Vlad incepe sa simta ca se petrece ceva rau. In primele jocuri, minutele jucate si aportul adus il satisface. Incetul cu incetul insa, pozitia sa in echipa coboara atat in minutele jucate cat si in atentia antrenorilor si participarea in partile de tactica de echipa din antrenamente. In ultimele meciuri nu a mai jucat deloc.
Este fara indoiala, o situatie stresanta si nesigura, greu de trecut si presarata cu examene de maturitate si de confruntare.

In discutiile purtate cu Vlad, i-am spus in primul rand ca nu trebuie sa se descurajeze si ca este dator sa continue munca cu mai mult elan, sa arate antrenorilor si coechipierilor ca el este decis sa continue, sa nu se duca la vale, prezenta lui la antrenamente sa fie dominanta.
In acelasi timp, sa programeze o intalnire cu antrenorul secund, asa incat discutia sa fie mai putin stresanta si mai comoda decat cu antrenorul principal. Sa caute sa primeasca ajutor, sa ceara sfaturi, ce trebuie sa faca sa revina la pozitia pe care o avea si ce greseli are de corectat. Aceasta discutie trebuie sa fie constructiva si in limitele politetii obisnuite in echipele de College. Dela aceasta discutie Vlad a iesit incurajat si mult mai linistit. Dar lucrurile nu s-au indreptat. Aceeasi atmosfera la antrenamente; jucatorii simt dupa rolul lor la antrenamente care sunt sansele de a juca si cat se bazeaza antrenorul pe el. Incepe sa se nasca ideia sa caute un alt Colegiu in care va putea sa fie de folos si sa poata progresa. Aceste framantari pot aduce la hotarari nefericite si distrugerea intregii cariere. Daca trebuie sa pleci pentru ca ai cazut intr-o pasa proasta si daca la noua echipa este din nou prost, atunci te muti din nou. Poate este mai bine sa muncesti mai mult si sa incerci sa treci acest hop. In sezonul viitor, un jucator de pe postul tau termina scoala si atunci ai mai multe posibilitati. Este stiut cat de greu este sa te acomodezi social si profesional. Si in cazul lui Vlad, daca trece la alta echipa (legea de transfer), un sezon nu va juca, deci in sezonul viitor incepe sa joace mult mai tarziu.
Inainte de a lua hotararea de a parasi echipa, i-am propus lui Vlad sa discute ca antrenorul principal. Cand a iesit dela intalnire, hotararea a cazut: va trece la un College, unde va fi mai folositor si unde va putea sa progreseze. O parte din hotarare e de ordinul sufletului si a inimii; nu poti sa traiesti acolo unde simti ca nu esti dorit si apreciat.

Acum trebuie facut totul pentru ca noua echipa sa asigure conditiile si optiunile pe care vechea echipa nu le-a oferit. Este foarte important sa discuti cu familia si sa primesti binecuvantarea. Sa discuti si sa primesti sfaturi de la fostii tai antrenori, care te cunosc si stiu cum este construit sufletul tau, caracterul si principiile tale de a vedea viata. In judecata aceastei grele hotarari, eu cred ca in unele situatii este nimerit sa schimbi echipa, luand in cosideratie riscul sa-ti lipesti numele de “neserios” care nu poate sa infrunte greutati (ramai cu imaginea de usuratec si atunci cand vor dori sa te ia la o alta echipa, se vor gandi de 2 ori). Lui Vlad I se pare ca transferul este irevocabil. El simte ca a terminat aceasta perioada si ca trebuie sa inceapa ceva nou. Este o situatie dificila, presanta, timpul trece si subliniez din nou este “Nodul Gordian” in cariera sa. Au fost 2 optiuni: sa ramai peste toate greutatile si inpotriva tragerii de inima, sau sa pleci spre necunoscut.

Dupa toate framantarile si sfaturile si studiind optiunile, Vlad a plecat la American College din Wasinghton D.C.

Vreau sa prezint aceasta situatie si framantari si celorlalti tineri care se gandesc sa vina in State.
Este nespus de greu sa fii la mii de kilometri de casa de parinti intre straini sa nu fii sustinut si incurajat, sa nu poti sprijini capul pe umerii lui Mami si sa te alinte cu niste bucate ca la mama acasa. Regimul de viata, programul sunt foarte presante, fiecare din jucatori vrea sa reuseasca. Orarul zilnic este spartan: Desteptarea, la ora 6:00 am; cateodata este antrenament matinal de la 7 la 8.
La ora 9 incep cursurile pana la ora 3-4 pm. Cateodata mai sunt cursuri si dupa masa. Sunt antrenamente seara de 2 ore si jumatate. Deplasarile la jocuri sunt de cele mai multe ori lungi si obositoare. La ora 10-11 pm trebuie sa fii in pat ca sa te odihnesti pentru o noua zi de carte si de antrenamente. Tot timpul trebuie sa fi punctual, sa te remarci ca un tip pozitiv si sa faci totul 100%. Asta este singurul drum spre reusita. Cand gresesti primesti a doua sansa, dar aceasta este si ultima ta sansa.
Deci cine se gandeste sa plece in State sa invete si sa joace basket trebuie sa se pregateasca mental si sa invete conditiile si filozofia vietii in State si-n College

Din experienta mea este deosebit de important ca tanarul baschetbalist sa fie constient, sa stie ca nu va avea o viata usoara, ca nu va avea cel putin la inceput cu cine sa schimbe o vorba, ca felul lui de comportare este diferit si poate curios pentru noii lui colegi. Totul se desfasoara dupa alte obiceiuri si legi. Alte ore de masa, alte maniere de comportare. Relatiile cu antrenorii si coechipierii sunt bazate pe norme mai oficiale, mai respectuoase.
Este obligatoriu ca parintii si antrenorul care l-a pregatit pana acum sa se informeze si sa judece daca respectivul college este potrivit ca sa-l primeasca cat mai favorabil si acomodarea sa nu fie traumatica.
Daca se poate, sa se viziteze Collegeul repectiv, sa se discute cu antrenorii, sa vada care sunt formele de ajutor pentru perfectionarea in engleza. Toate aceste intalniri trebuie facute cu mult tact si cu politetea cuvenita.
Eu am cautat sa gasesc o familie vorbitoare de limba tanarului, daca se poate cu copii de varsta lui, ca sa-l adopte in timpul studiilor. In putinul timp liber sa aiba unde sa se duca, sa fie inconjurat de atmosfera de familie sa manance din bucatele “ca de la mama”. Sa aiba cu cine vorbi, sa se sfatuiasca, sa-si verse necazurile. Sa faca un mic chef in familie, cu pizza si coca cola. Acest sprijin cald de familie este energia care, in momente grele, iti da puterea de a infrange greutatile si a continua cu noi si noi sperante.

Primele luni sunt dominante in incadrarea in noua societate Din statisticile cunoscute, 40% din strainii care vin la College, reusesc sa termine. Spun aceste lucruri pentru acei care se gandesc la acest pas. Sa stiti ca diploma si perspectiva de a fi un baschetbalist de viitor nu este pentru alintati si pentru cei care nu sunt independenti si foarte motivati. Trebuie sa stie bine la ce vin. Nu este usor sa te adaptezi la noul stil de viata si la filozofia Americana, the life style (cuvinte magice). Cine reuseste, face un pas urias ca intelectual si ca jucator de baschet, fiind produsul cele mai inalte scoli.

Intalnirea cu Vlad a avut loc intr-un restaurant Italian din Fairfax. Restaurantul este asezat intr-o piateta post-moderna, care a fost construita cu dorinta de a reda atmosfera din micile orase de provincie din Virginia. Am ajuns inaintea lui Vlad. Noi adica eu si cu nepotul meu Tom, in varsta de 2 ani, pe care doresc sa-l introduc in baschet business. Am ocupat o masa strategica langa fereastra. Dupa putina asteptare apare Vlad: un tanar bine construit pentru baschet. Asa cum spunem noi antrenorii, este de tip TRESTIE: Inalt, suplu si bine legat. Cu un zambet timid se apropie de masa intinde mana si se prezinta dupa formalitatile in vigoare. Il invit sa ia loc. Noi ne cunosteam din discutiile telefonice si emailurile in care am discutat si am cugetat impreuna asupra unor probleme si hotarari sau asa, de vorba de claca.

Este prima oara cand il vad pe Vlad un flacau bine educat, modest si la locul lui. Comanda a fost spaghete in sos Bolognez, cu parmezan si pizza Napolitana. In timpul dinnerului am discutat despre toate: cum se antreneaza, cum merge invatatura, cum sta cu examenele dar in special si pe larg despre transferul la alt College. Si in special ca nu va putea juca de la inceputul sezonului viitor, legea de transfer intrand in functie si un sezon nu ai voie sa joci. Imi spunea ca in aceast perioada cand nu joaca este o buna ocazie sa se ocupe de dezvoltarea fizica si de imbunatatirea tehnicii si tacticii individuale specifica posturilor 3-4. Deasemeni, sa invete stilul si ritmul de joc al noii echipe, antrenamente de atletism si de haltere si participarea la antrenamentele echipei pentru acomodare si de a invata sistemul, schemele tehnica +tactica de echipa. Mare importanta are colaborarea si insusirea stilului de joc al coechipierilor.
Un mare secret al jucatorilor destepti este sa simta ce doresc antrenorii de la el si sa devina omul lor de incredere. Tinand seama de acest regim de antrenamente si efort, este obligatoriu examinarea periodica de catre Doctorul echipei si o serie de analize care sa prezinte starea sanatatii si potentialul de-a participa la aceste eforturi. Regimul de odihna si recuperare, felul de alimentatie sunt fundamentul acestor antrenamente.
Am mai discutat despre dilema de a parasi si de a trece la Washington. Dar toate aceste framantari au trecut si acum privirea lui Vlad este catre viitor. Am mai discutat despre ce domeniu va studia si cum va imparti cariera intelectuala cu baschetul.
Noii colegi sunt amabili si-l ajuta sa se obisnuiasca in echipa si-n scoala. O mare problema este ca in noul sezon va incepe sa joace deabia dupa jocul al 7-lea. Aceasta poate sa-l aduca in fata unei situatii favorabile sau foarte grele: daca jucatorul pe postul lui Vlad cam schiopateaza pentru Vlad este mai usor. Aceasta perioada cand nu joaca, trebuie sa invete ce trebuie sa faca mai bine decat ceilalti jucatori pe postul lui si sa apara ca o noua optiune, mai dinamica si mai inteligenta, colaborand mai eficace atat in atac cat si-n aparare. Asta este situatia favorabila. Se poate ca pe postul lui jucatorii sa fie in maximum de forma si asa el trebuie sa aduca ceva nou care sa-i dea justificarea de a juca. Acesta se poate realiza in special in aparare, aceasta atrage atentia antrenorilor: mai multe recuperari, sa ajute in aparare, sa puna capace. Aceasta atitudine si harnicie il va confirma in gandurile antrenorului.


Profesorul Davidescu, impreuna cu tanarul sau colaborator Tom, la o pizza cu Vlad Moldoveanu.
Fairfax, Virginia, Ianuarie 2009.

S-a facut destul de tarziu, mai ales pentru tanarul meu colaborator Tom Davidescu. Pentru dansul, intalnirea -- desi foarte interesanta din punct de vedere psihologic -- a fost cam lunga si la varsta lui, trebuia sa fie de mult in pat.

A fost o intalnire placuta, familiara, cateva ore petrecute in limba Romana, ca acasa.
Tinerii jucatori care se gandesc sa vina in State, ar fi bine sa discute cu Vlad inainte. Asta ar fi de mare ajutor. Vlad va raspunde cu bucurie intrebarilor oricui.

Eu va urez mult succes. Merita sa incercati !
Dar sa stiti ca Nea Sam acum este cam stramtorat si cainii nu se plimba cu colaci in coada.

Prof-Davidescu

luni, 23 februarie 2009

Vizita in tara iluziilor



Motto::

Criza Financiara == Baschet intinerit si National

De cate ori sunt in America ma uimeste fulgerul transformarilor si neprevazutul in viata Americanilor Numai in urma cu cateva luni se parea ca aici in USA este raiul pe pamant si ca aici este deschis drumul spre fericire si belsug. In afara de alegerea lui Obama, care este o mare speranta pentru toata omenirea.
Totul se darama, atmosfera, spiritul si speranta sunt la pamant. Lumea care intra in criza economica va zdruncina ordinea pe intregul glob. Poate noi nu ne dam seama ce se petrece in lume si care va fi influenta asupra baschetului global si in special in Europa. Si daca baschetul Romanesc este pregatit sa supravietuiasca in actuala criza economica. Am discutat cu unul din cei mai mari agenti din New York City despre aceasta problema.

In aceasta recenta vizita in Statele Unite, am facut un interviu cu Daniel Ursache, aparut deja in Halfcourt. Sper ca l-ati citit, se pare ca a avut un rasunet care da sperante ca oamenii sunt mai buni decat credeam si la nevoie stiu sa incurajeze emotionant. Vreau sa subliniez cateva din spusele cititorilor Halfcourt: “un luptator poate pierde o lupta dar niciodata razboiul”, “Te salut cu admiratie –nu te da la vale”, “tu esti alergator de cale lunga. Nu parasi Halfcourt noi suntem cu tine”.
Am convingerea certa ca aceste parghii sufletesti ii vor da lui Daniel putere si mult noroc si va face sa supravietuiasca acea farama de speranta numita HalfCourt.
Fac apel la toti pentru care Halfcourt este important sa traiasca. Va incurajez sa colaborati, sa scrieti ceva care este important in jurul vostru si care sa intereseze si pe altii. In momentul de fata situl sufera de lipsa de colaboratori. Este un moment in care trebuie sa ne mobilizam, sa dam dovada de constiinta si de dragoste de baschet. Pregatiti condeiele, va astept sa fim partasi la aceasta actiune de inima.

Am fost in Virginia, la Fairfax, unde a invatat Vlad Moldoveanu, o speranta a baschetului romanesc. Am intalnit un tanar simpatic si serios, plin de dorinta de a reusi la invatatura si in baschet.

Am intalnit specialisti care se intereseaza de proiectul care il dezvoltam in colaborare cu Federatia Romana de basket, ”COSULETE PE CAMPII, HAI SA LE ADUNAM COPII”. Acest proiect se ocupa de pregatirea copiilor de varsta gradinitei pentru mini-basket. Proiectul se bucura de interesul general si Americanii au fost interesati sa cunoasca teoria stiintifica si punerea in practica a acestui proiect care in Romania este destul de avansat. Am regretat si m-am simtit neserios deoarece am promis ca voi aduce la sceste consfatuiri si un CD, pe care Federatia urma sa mi-l trimita. Dupa mai multe discutii si promisiuni, acest CD documentar nu a sosit si astfel nu am putut sa il prezint la un nivel profesional ridicat acest proiect, care este o colaborare cu federatia romana de baschet. Pacat …

La vizita care am facut-o in New York la agentia din Manhattan, m-am revazut cu un vechi amic care m-a ajutat in gasirea jucatorilor la echipele care le-am antrenat. Este de o importanta dominanta ca Antrenorul sa aiba o relatie onorabila si profesionala legata de amicitie cu Agentul, care iti procura jucatorii. O astfel de relatie va aduce la gasirea jucatorilor si negocierea onorabila a tranzactiei, fara trucuri si smecherii.
Am ajuns la un nivel de incredere asa de ridicat cu agentul de care vorbesc, incat cateodata imi spunea ca jucatorul X nu este potrivit pentru echipa mea, chiar daca eu l-am dorit. Odata, cand m-a sfatuit sa nu iau un jucator, mi-am amintit de cand eram copil am fost cu tata in piata de peste din Bacau. Tata a vrut sa cumpere niste crapi de la Nea Petrica de la care cumpara peste de o viata. Nea Petrica i-a facut semn din cap ca nu sunt crapii pentru el.

Cum functioneaza una din cele mai renumite agentii de jucatori.

Birourile sunt situate in New York City, in Manhatan. Arhitectura este spre clasic si seamana cu birourile de avocatura din Londra din anii 1950 cu toata atmosfera sobra si distanta. Aceasta infatisare te introduce in lumea afacerilor serioase si respectabile, bazate pe onoare si siguranta. Toate acestea vor sa te anunte ca sport business este pentru oamenii de cuvant, care doresc sa incheie afaceri solide si de durata.
In aceste birouri, in camere separate sunt departamente conduse de avocati specializati in
1) N B A jucatorii, market, contracte, reprezentare juridica
2) Relatii EUROLIGA Tranzactii de jucatori contracte relatii comerciale, Prezentari si negocieri cu sponsorii
3) Relatii si prezentari de jucatori pentru echipele cu bugete mai reduse din toata lumea (Agentia intretine relatii cu peste 100 de cluburi si federatii)
4) Organizare de cupe si sprijinirea financiara (Sponsorii +organizare)
5) Banca de date; Fiecare jucator reprezentat de agentie are un fisier statistic, tehnic si de comportare la fiecare joc aparitii in presa scrisa si electronica casete Legatura continua cu jucatorul si conducerea
6) Compartimentul Media si retingul Agentiei verificare permanenta a pozitiei si a statutul in opinia lumii basketului
7) Contabilitate, administratie, sistematizarea si prelucrarea in concluzii elocvente si convingatoare pe intelesul tuturor

Aceasta fabrica din industria baschetului a fost realizata in 30 de ani de munca, cu talent si multa dragoste pentru baschet si pentru jucatori. Fara "tunuri", fara smecherii. Totul transparent, cu cartile pe fata.

Dupa cateva ore petrecute in birourile agentiei am intrat in biroul Bossului si l-am invitat sa luam masa la celebrul Catzs restaurant de 109 de ani in Dillency unde mancam acum 25 de ani cand eram mai tineri si mai saraci
La Catzs este acelasi meniu fix: supa de gaina cu galuste si pastrama de vita care are acelasi gust si arata la fel. In restaurant nu s-a schimbat nimic, aceleasi mese, aceleasi obiceiuri. Numai propietarii sunt a 5-a generatie, care din totdeauna sunt in restaurant si vin la fiecare masa sa vada daca esti multumit. Acesta este o legenda vie a New Yorkului care va trai impreuna cu statuia Libertatii.
Poti sa cumperi mancarea la tejghea si sa stai la masa sau pentru cei mai avuti stai la masa si esti servit de chelner. Acum 25 de ani cumparam la tejghea, acum avem bani sa stam la masa.


Am vorbit de toate: de nepoti, de sanatate, de cunostinte. O parte sunt in lumea celor drepti, amintiri, nostalgie. Ne trezim la realitate cu supa fierbinte, cu pastama si bere.

Deodata amicul meu ridica capul din aburii supei si spune cu un ton de amaraciune ca situatia economica este dezastroasa si ca simte in bussines nesiguranta si ca o buna parte din clientela nu va putea plati si trebuie sa se gandeasca cum sa reduca activitatea si sa reduca personalul. O parte din incasari, in special din Europa, sunt nesigure. Sunt cluburi in stare de faliment. Trebuie sa se pregateasca, sa invete sa se adapteze noii situatii. Multe cluburi si federatii vor reduce simtitor cheltuielile. Investitiile in materiale si noi sali se vor reduce total. Dar aceasta situatie este o ocazie in care politica trebuie sa fie reducerea jucatorilor straini, punerea accentului pe cresterea jucatorilor tineri ca politica de baza a federatiilor si a cluburilor in fiecare tara si-n special in Europa.
Trebuie alcatuite planuri de situatie majora, in care cluburile sa reduca bugetul si sa prezinte garantii la federatii ca sumele exista si ca bugetul este echilibrat.
Sa se reduca la minimum numarul de jucatori straini. Stabilirea unui plafon de salarizare, organizarea campionatului economic, cu deplasari ieftine, reducerea baremurilor la arbitri, limitarea preturilor la folosirea salilor.
Ganditi-va cum va arata compionatul daca nu se vor lua aceste masuri: 4-5 echipe isi vor inceta activitatea din lipsa de finantare. In aceste conditii intregul sistem competitional se va distruge.

Este timpul ca si Federatia Romana sa se preocupe de acesta situatie grava care ne asteapta, pregatind planurile necesare.
Aceasta "dieta financiara" poate fi binecuvantata daca se vor indrepta eforturile pentru cresterea noilor generatii. In aceasta situatie, se vor elabora legi in care cluburile vor fi obligate sa aiba in echipe un numar marit de tineri. Este timpul de a da prioritate “Campionatului Liceelor”.


Catz, Manhattan, ianuarie 2009.

Federatiile constiente de aceasta situatie vor iesi din aceasta criza cu un baschet tanar, viguros si national.

Intre timp am terminat si supa si pastrama.
Mai nepoate, dar ce te face sa devii proroc si sa uiti de paralute ? Ca din ce ma inveti ce e de facut si cum sa trecem criza, nu prea ies dolarei

Fratilor ascultati bine.
Despre intalnirea cu Vlad Moldoveanu, data viitoare.

Prof-Davidescu

PS Va invit la Catz

luni, 12 mai 2008

Iugoslavii sau americanii, o falsa problema.



Domnule Davidescu,
Probabil ati antrenat de-a lungul timpului atat jucatori americani cat si jucatori din fosta Iugoslavie. Desi sunt doua natiuni care au baschetul in sange totusi stilul lor este diferit. Americanii parca sunt mai orientati catre jocul unu la unu, in forta si sunt parca mai indisciplinati tactic. Sarbii dimpotriva, se potrivesc mai bine unui joc in echipa, au fundamentele baschetului si desi nu sunt spectaculosi sunt eficienti. Credeti ca e posibil sa imbini cu succes cele doua stiluri de joc in aceeasi echipa? Intreb pentru ca spre exemplu, cu mici exceptii, echipele din campionatul Romaniei prefera sa aiba in echipa fie jucatori sarbi (Rapid, Timisoara) fie americani (Sibiu sau Targu Mures).

Mihai Iordan



Stimate Domnule Iordan, intrebarea este interesanta si de actualitate politica, in transformarile prin care a trecut si trece vechea Iugoslavie. Comunismul pentru baschetul iugoslav in acea perioada a ajuns la cel mai inalt nivel, atat ca joc de echipa cat si ca jucatori, fiind in fruntea baschetului international. Jucatori ca Drazen Petrovic, Drazen Dalipagic, Toni Kukoc, Vlade Divac si altii au devenit stele si in NBA.


 Toni Kukoc, un jucator care putea juca pe toate cele 5 pozitii, a jucat alaturi de Michael Jordan La Chicago Bulls.
A cucerit Euroliga cu Jugoplastika Split si a castigat titlul de cel mai bun jucator european de 3 ori.


Stilul, filozofia si jucatorii au creat o noua viziune un nou stil care a capatat numele de baschet iugoslav. In acea perioada se vorbea cu mult respect despre scoala de baschet iugoslava. Acest stil, acesta scoala au creat nu numai jucatori care aratau altfel decat ce vazusem pana atunci, dar au dat o perioda tonul in formarea jucatorilor. Si asa cum tinerii talentati pleaca acum in SUA sa devina jucatori moderni in tema, asa plecau atunci in Iugoslavia. Echipele iugoslave au fost campioane si in fruntea baschetului international. Scoala iugoslava a crescut si o generatie de antrenori renumiti(Aleksandar Nikolic, Ranko Zeravica, Mirko Novosel, Kresimir Cosic si Dusan Ivkovic) care au antrenat echipe de frunte ale baschetului european. In acea perioada in Iugoslavia aveau loc tabere si cantonamente pentru tinerii talentati din toata Europa si cursuri pentru antrenori. Pe acele timpuri, antrenorii care doreau sa studieze si doreau sa primeasca confirmare profesionala internationala, trebuiau sa aiba si diploma iugoslava.


Dupa caderea regimului comunist si impartirea Iugoslaviei in mai multe state, tot acest complex, acest sistem, aceasta institutie a baschetului iugoslav s-a daramat si a pierdut din prestanta. Aceasta a adus la limitarea performantelor din toate aspectele. Baschetul din noile state provenite din vechea Iugoslavie nu mai reprezinta un centru important si atractiv in baschet.


Dusan Ivkovic, antrenorul anului in 2007, a antrenat in Iugoslavia, Grecia si Rusia, castigand, alturi de nationala Iugoslaviei un titlu mondial in 1990 si 3 titluri europene, in 1989, 1991 si 1995. A castigat si o Euroliga, la timona echipei Olimpiacos BC in 1997

Practic, astazi nu se mai poate vorbi despre baschetul iugoslav, deoarece aceasta tara nu mai exista. Nu putem sti cum va evolua baschetul in noua situatie politica si economica. Jucatorii de legenda din vechea Iugoslavie nu mai sunt dominanti in echipele fruntase din Europa. In cele 4 echipe care au ajuns la Final Four European a fost limitat. Jucatorii dominanti in finala au fost americani si –curios-- au aparut jucatori din America Latina si din alte tari.

In Romania din cauza nivelului de salarizare modesta a jucatorilor si de ne-participarea la competiitile de nivel din Europa, nu pot ajunge jucatori de valoare de prima clasa de salarizare. Numarul mare de jucatori din fosta Iugoslavie este ridicat si se datoreste motivelor subliniate mai sus. Iar numarul mare de straini de valoare mediocra nu aduce baschetului romanesc si jucatorilor romani calea spre progres si realizarea unei conceptii pruductive de a stabiliza metode si principii profesionale. Actuala perioada care este determinanta in evolutia baschetului romanesc in felul in care va influenta si cristaliza conceptii si sistemul de pregatire, de competitie, de finantare si care este posibilitatea de afirmare a jucatorilor tineri in Romania. O orientare care nu are ca baza cresterea si dezvoltarea valorilor locale, atat ca jucatori cat si ca antrenori, va aduce la distrugerea baschetului in general in Romania. In multe tari din Europa se aplica Legea Ruseasca, in care este obligatoriu ca tot timpul pe teren sa fie 2 jucatori de origina nationala sau cu cetatanie respectiva. Aceasta a adus la o imbunatatire categorica a jucatorilor locali, fapt care s-a vazut atat in cresterea valorii echipelor nationale si cresterea simpatiei pentru echipele din campionatul national, prin atasarea spectatorilor de jucatorii locali. Am auzit un fan al baschetului spunand ca “pana invat numele jucatorilor straini, el a si plecat si vine altul nou, pana invat numele pleaca si asta”.
In concluzie nu poate exista baschet care este bazat numai pe jucatori straini si-n special cand nivelul lor este scazut. Deci daca vreti sa va bucurati de baschet adevarat, creati un sistem care sa duca la rezultate bazate pe forte romanesti. Acest lucru este verificat in tarile care au reusit in baschet. De exemplu tari care au avut baschet de valoare(cu multi straini) ca Belgia, Olanda sau Franta, care au fost forte in Europa, au decazut pentru ca au facut aceleasi greseli.


Drazen Dalipagic, unul dintre cei mai prolifici jucatori ai marii echipe a Iugoslaviei. A jucat 243 de meciuri la nationala, intre 1970 si 1983. A castigat campionatul mondial in 1978 si a fost campion olimpic cu echipa Iugoslaviei in 1980.

Ca antrenor, am lucrat mai mult cu americani si mai putin cu jucatori de provenienta iugoslava. Am cunoscut baschetul iugoslav ca adversar, in cantonamente, la simpozioane petrecute inpreuna cu echipe, jucatori si antrenori iugoslavi si in special in centrele de dezvoltare a noilor generatii de jucatori si antrenori.

Baschetul iugoslav in acea perioada a creat o filozofie, o scoala originala, bazata pe calitatile fizice si intelectuale specifice natiunii, bazata pe inteligenta flexibila si de adaptare a situatiilor schimbatoare in decursul jocului cu darzenia si mandria specifica iugoslavilor din punct de vedere fizic care pe timpul acela a capatat semnificativul nume de “talie Macaroni” care insemna un tip inalt, longilin, cu membre foarte lungi, cu elasticitate si viteza de actiune deosebite. Aceste calitati si o baza serioasa teoretica a creat stilul iugoslav care era ceva nou care nu semana nici cu baschetul rusesc si nici cu baschetul american. Semnificafia dominanta, tehnica individuala destul de independenta, citirea situatiei de pe teren si gasirea solutiei mai intai individuala si apoi cu colaborarea echipei.
Diferenta principiala intre jucatorii americani negri si iugoslavi este forta si viteza de actiune in impactul cu apararea. Poate si sclipirea actiunilor individuale ale americanilor. Scoala iugoslava din acele timpuri a scos jucatori care s-au incadrat perfect in echipele din NBA. Astazi baschetul iugoslav se afla la o rascruce de drumuri si situatie este neclara, iar pesimistii nu-i vad un viitor roz.

Baschetul Romanesc actual astazi se preocupa exagerat de mult de cancanuri, scandaluri si de evenimente care nu au legatura cu viitorul si constructia sistemului care va trebui sa fie baza profesionala a baschetului. Este ingrijorator ca majoritatea antrenorilor nu sunt localnici. Aceasta va aduce in foarte scurt timp la stagnarea gandirii si actiunii de constructie. Antrenori straini sunt interesati de rezultatele imediate ca sa le asigure un nou contract. Iubitorii de baschet care sunt preocupati de viitorul baschetului romanesc trebuie sa fie ingrijorati.
Deci draga Domnule Mihai, nu este important daca jucatorii sunt iugoslavi sau americani. Important este cum ne folosim de ei. Sper ca in curand vom avea in prima liga un numar mare de antrenori locali si ca noile generatii de jucatori dominanti for fi din Cluj, Targu Mures, Ploiesti sau din Bucuresti.

Cu stima,
Prof-Davidescu

vineri, 18 mai 2007

Scrisoare deschisa catre un prieten


In martie-aprilie 2007, profesorul Davidescu a fost invitat in Statele Unite, ocazie cu care l-a vizitat si pe colegul nostru, Daniel Ursache, caruia ii adreseaza aceasta scrisoare deschisa.
Despre relatia speciala a profesorului Davidescu cu Red Auerbach, despre Steve Nash si Nowitzki si multe altele, cititi aceasta scrisoare.



Profesorul Lonciu Davidescu, Presedinte de onoare la HalfCourt:
In martie-aprilie 2007, profesorul Davidescu a fost invitat in Statele Unite pentru niste prelegeri, ocazie cu care l-a vizitat si pe colegul nostru,
Daniel Ursache,caruia ii adreseaza aceasta scrisoare deschisa.

Cu aceasta ocazie, HalfCourt.info a conferit profesorului antrenor Lonciu Davidescu o diploma si functia de Presedinte de Onoare al sitului HalfCourt.info.

Emotionat, profesorul Davidescu a acceptat distinctia.

Draga Nea Ursache,
Uita asa am ajuns acasa dupa mai mult de o luna petrecute in America.
Mai nea Ursache, fata de data trecuta cand am fost in America, parca s-a schimbat firul vietii, parca ceva nu mai este tocmai in regula.
Parca omul pe strada este mai ingrijorat, parca regula si decursul lucrurilor sunt altfel.

Am plecat cu avionul din New Orleans la New Jersey ; calatoria a durat 8 ore, cand zborul este de 3 ore. Pai sa vezi, la plecare am plecat cu 2 ore intarziere si pana sa ajungi sa te urci in avion te dezbraca, te descalta si eu am avut in sac niste picaturi contra racelii. Pai sa vezi nea Ursache, m-au oprit, mi-au desfacut sacul si nu s-au lasat pana nu au scos picaturile contra tusei care m-a omorat tot timpul in America. Norocul meu a fost ca au vazut ca imi curgea nasul si mi-au lasat doctoria. Cand am ajuns am asteptat o ora intreaga pana sa ajunga bagajele. Pe o singura rola erau 9 zboruri. Dupa aceasta calatorie cu nazbatii m-am hotarat sa nu mai ma urc in avion si am continuat sa calatoresc cu autobuzele.


Profesorul Davidescu, Verizon Arena, Washington DC, martie 2007

Alta pozna care mi s-a intamplat la Boston. Am intrat cu nevasta si cu nepotica la un supermarket si-am cumparat o multime de bunatati. La urma am zis sa cumpar si o sticla de bere ca tare e buna berea care se numeste Samuel Adams. M-am dus cu nepotica sa luam berea preferata, am pus berea in caruciorul cu celelalte bunatati si nevasta se duce la casa sa plateasca. Deodata au aparut vreo 3 gealati care o iau la intrebari pe nevasta mea si-i cer pasaportul. Aici mi-a sarit mustarul si m-am adresat ca la mine in bariera Vergului, ca ce au cu nevasta mea si scot licenta de ziarist. Atunci s-a mai schimbat tonul si mi-au explicat ca nepoata nu are voie sa puna mana pe bauturi alcoolice. Am platit nota si dupa aceste explicatii ne-am despartit ca prieteni. Nu stiu de ce, dar mi-a trecut prin cap trista amintire a prohibitiei, balamucul din Irak si zapaceala cu Iranul, drama din Virginia ,cand Profesorul Liviu Librescu a devenit erou american.
Mai nea Ursache, toate aceste si alte necazuri care sunt acum pe capul americanilor imi amintesc de o zicala care spune: "Este foarte greu sa inveti intreaga biblie stand intr-un picior".
Americanii trebuie sa invete ce au de facut stand intr-un picior si sa treaca cu succes acest crucial examen in viata lor.
Iar baschetul parca s-a molipsit de aceste simptome si parca nu mai reuseste sa traiasca fara tot felul de trucuri ca sa atraga publicul.
Am vazut jocul Washington Wizards -New York Knicks, a fost si ceva baschet. Dar a fost si un concurs de sarutari unde apareau pe un ecran gigant, cei doi fericiti care se sarutau in diferite poze ; o comisie arbitreaza si da note si loc in clasament, castigatorii primesc premii. Un alt concurs televizat a fost desemnarea celui mai musculos din public. La aceste concursuri participa intreaga sala, entuziasmata pana la lacrimi.
Pe parchet a fost un joc de calitate slaba si in ultimile secunde antrenorul Washingtonului, Eddie Jones, a pierdut jocul facand greseli de antrenor incepator.


Profesor Antrenor Lonciu Davidescu, castigator al cupei Europei.

Faptul ca in NBA cei 2 jucatori care se intrec pentru cel mai bun jucatorl al anului sunt 2 jucatori straini ridica o alta intrebare.
Acesti 2 jucatori nu se apropie de marile stele ale trecutului pe posturile lor si care s-au intrecut ani in urma pentru titlul de MVP in NBA. Pe aceste posturi au fost jucatori cum au fost Karim Abdul-Jabbar, Wilt Chamberlain sau Arvydas Sabonis cel destept, iar pe postul de conducator de joc au fost stele ca Magic Johnson si Oscar Robinson.
Novitzki si Nash, cu tot respectul cuvenit, cei 2 jucatori care se intrec pentru MVP, nu au din sclipirea stelelor care au fost mandria NBA-ului.
Apararile adverse le fac viata destul de usoara acestor jucatori. Nu am vazut o pregatire speciala pentru a ingreuna jocul acestori jucatori-cheie, nu se practica aparari combinate sau aparari tactice de neutralizare acestori jucatori.
Totul este pentru spectacol. Pentru crearea eroului care hraneste presa si satisface publicul care vrea spectacol si stele pentru vise. Nu exista spectacol fara stele stralucitoare.
Acum inteleg de ce nu este macar de samanta niciun antrenor american in baschetul de frunte in Europa. Mai nea Ursache, acum se platesc bani grei antrenorilor europeni, se spune ca e vorba de milioane de dolari pe sezon. Echipele rusesti, grecesti sau italiene sigur ca ar angaja antrenori americani daca acestia ar prezenta o valoare pentru baschetul de stil European.

Dar baschetul in colegiile americane este o mare bucurie si este intr-o perioada de inflorire de iti merge la inima. Se joaca adevarat, aparare tactica in spirit de echipa, cu inteligenta si cu dorinta de descifrare a atacului adversarului. In atac se joaca disciplinat, cu spirit de echipa, se pregateste cu rabdare si destept atacul ca sa se ajunga la aruncare la cos in pozitia cea buna. Publicul care vine la meciurile colegiilor este publicul traditional: tineret, absolventi intelectuali si oameni care doresc baschet adevarat si destept.


Red Auerbach si Lonciu Davidescu, ambii fumatori de trabuc, 2 personalitati ale baschetului international.

Sa-ti povestesc de o mare bucurie care am trait-o cand am fost la Boston, unde este un loc splendid care se numeste Harbor Market, o piata a mancarilor, unde poti sa gasesti tot ce-ti pofteste inima. Pentru mine a fost o mare problema sa aleg bucatele.
Dar o mare supriza mi-a amintit de zilele cand am avut onoarea sa-l am ca oaspete pe Arnold Red Auerbach, legendarul antrenor al echipei Boston Celtics. Coach Auerbach a mancat la mine acasa mancare romaneasca gatita de Linica, iubita mea sotie.
Exista in Boston o alee cu fostele vedete ale baschetului din renumitul oras.
Pe o banca, cu renumitul sau trabuc, este statuia lui Red Auerbach in marime naturala. Pe o placa de bronz scrie:
AUERBACH INSPIRATIONAL LEADER OF THE BOSTON CELTICS, 20 september 1985.
Parca o lacrima a facut sa-mi amintesc de vizita "gigantului" Auerbach in Israel, la Academia de baschet unde a tinut o serie de prelegeri. Pentru mine acest om reprezinta pioneratul baschetului american si deschizatorul unei filozofii noi, care a schimbat si a modernizat baschetul.


Profesorul Davidescu(primul din stanga), la o prelegere cu reprezentanti ai NBA-ului.
Al doilea din dreapta, langa Hubbie Brown, este legendarul Red Auerbach.

Legenda spune ca primarul Bostonului a scos o ordonanta potrivit careia coach Auerbach are permisiunea sa fumeze in localuri publice si-n special in arena de baschet Boston Celtics.
Am simtit nevoia sa ma asez pe banca langa dansul si eu cu-n trabuc sa pot capata dreptul sa cer de la nevasta mea, in urma hotararii primarului, sa-mi dea si mie permisiunea sa fumez in salon si nu in balcon ca pana acum.
Tot pe aceasta alee a faimosilor Celtics se afla o pancarda a lui Larry Bird, cu inscriptia respectiva si cu ghetele de basket.

Nea Ursache am fost pe la New Orleans dupa marea nenorocire Katrina ; acum orasul se reface si traieste din nou viata in ritmul de jazz specific orasului. Bourbon este o strada a tentatiilor. Zeci de baruri terase cu ansamble de jazz autentic, femei fardate si imbracate provocator si cat mai sumar. Dar ce a fost pentru mine fantastic pe strada si in baruri sunt "plasmele" (TV) uriase care transmiteau meciuri de baschet ale colegiilor. Sute de tineri cu pahare de bere erau entuziasmati si cantau din sute de gatlejuri - aromate cu bere - cantece de glorie pentru echipa favorita. Asta a fost poza care spune mai mult decat 1000 de vorbe si care imi intareste speranta ca traditia magica a baschetului american adevarat va continua.


Placheta in onoarea legendarului Larry Bird, cu ocazia alegerii sale in Hall of Fame al echipei Boston Celtics.

Si inca ceva care m-a facut sa-mi scot palaria. Eu am locuit la cumnata mea in New Jersey in Cliffside Park. In apropierea casei ei este un parc cu 12 terenuri de basket cu plasele la cosuri din lantug. Pe aceste terenuri se antreneaza zeci de echipe de copii organizate, cu antrenori si totdeauna parintii care sustin aceasta activitate. Totul decurge disciplinat si in ordine perfecta, iar antrenorii sunt voluntari. Pe aceste terenuri am invatat ceva nou.
Sunt o serie de jucatori care sunt Gambler Players ; acesti jucatori joaca 1x1 pe sume de bani. Regulile sunt: daca marcchezi, primesti mingea pentru un nou atac. In cazul de aruncare nereusita se urmareste mingea – aruncatorul poate recupera, aparatorul poate voleibala sau recupera. Se joaca in general pana la 20 de puncte, fiecare cos este un punct. Am stat de vorba cu ei. Sunt tineri care in general nu muncesc si reusesc sa castige pe zi cateva zeci de dolari. Nu se vad ca in viitor sa poata juca in vreo echipa in State. Foarte putini dintre ei ajung sa joace in Europa la echipe mici. Eu am vazut tragic aceasta poveste, dar pentru ei este stil de viata. Sunt foarte apreciati in cartierele unde locuiesc.
Tot asa cum baschetul American va fi vesnic liderul in toata lumea si poporul American va invinge greutatile ramanand bastionul progresului si-a bunastarii, a sperantei intregii omeniri.

Draga Nea Ursache ma bucura mult ca te-am cunoscut, esti un om viteaz si harnic in felul cum te lupti sa-ti cresti copii si sa fii om de onoare. Inpreuna cu Ursoaica faceti o echipa de succes care reusiti sa progresati profesional si sa dati si altora din lumina casei voastre.
Mai Ursache, situl tau face sa se adune inimile Romanilor iubitori de basket care traiesc in toate colturile globului care pe acest colt de scrisoare parca sunt din nou inpreuna la o vorbulita si la un pahar de bere virtual. Eu sunt convins ca toti aceia care isi baga nasul in sit vor fi mai destepti. Si astfel poate vom reusi sa contribuim si noi ca baschetul romanesc sa se intoarca la loc de cinste.
Nea Daniele, inca odata multumiri pentru felul care ne-ai primit, multumiri pentru daruri si-n special pentru caricatura facuta de Mircea si diploma, care sunt deja afisate in camera de trofee.

Mutumiri din inima Doamnei Ursache.

Prof-Davidescu