Stimate Domnule Iordan, intrebarea este interesanta si de actualitate politica, in transformarile prin care a trecut si trece vechea Iugoslavie. Comunismul pentru baschetul iugoslav in acea perioada a ajuns la cel mai inalt nivel, atat ca joc de echipa cat si ca jucatori, fiind in fruntea baschetului international. Jucatori ca Drazen Petrovic, Drazen Dalipagic, Toni Kukoc, Vlade Divac si altii au devenit stele si in NBA.
Toni Kukoc, un jucator care putea juca pe toate cele 5 pozitii, a jucat alaturi de Michael Jordan La Chicago Bulls.
A cucerit Euroliga cu Jugoplastika Split si a castigat titlul de cel mai bun jucator european de 3 ori.
Stilul, filozofia si jucatorii au creat o noua viziune un nou stil care a capatat numele de baschet iugoslav. In acea perioada se vorbea cu mult respect despre scoala de baschet iugoslava. Acest stil, acesta scoala au creat nu numai jucatori care aratau altfel decat ce vazusem pana atunci, dar au dat o perioda tonul in formarea jucatorilor. Si asa cum tinerii talentati pleaca acum in SUA sa devina jucatori moderni in tema, asa plecau atunci in Iugoslavia. Echipele iugoslave au fost campioane si in fruntea baschetului international. Scoala iugoslava a crescut si o generatie de antrenori renumiti(Aleksandar Nikolic, Ranko Zeravica, Mirko Novosel, Kresimir Cosic si Dusan Ivkovic) care au antrenat echipe de frunte ale baschetului european. In acea perioada in Iugoslavia aveau loc tabere si cantonamente pentru tinerii talentati din toata Europa si cursuri pentru antrenori. Pe acele timpuri, antrenorii care doreau sa studieze si doreau sa primeasca confirmare profesionala internationala, trebuiau sa aiba si diploma iugoslava.
Dupa caderea regimului comunist si impartirea Iugoslaviei in mai multe state, tot acest complex, acest sistem, aceasta institutie a baschetului iugoslav s-a daramat si a pierdut din prestanta. Aceasta a adus la limitarea performantelor din toate aspectele. Baschetul din noile state provenite din vechea Iugoslavie nu mai reprezinta un centru important si atractiv in baschet.
Dusan Ivkovic, antrenorul anului in 2007, a antrenat in Iugoslavia, Grecia si Rusia, castigand, alturi de nationala Iugoslaviei un titlu mondial in 1990 si 3 titluri europene, in 1989, 1991 si 1995. A castigat si o Euroliga, la timona echipei Olimpiacos BC in 1997
Practic, astazi nu se mai poate vorbi despre baschetul iugoslav, deoarece aceasta tara nu mai exista. Nu putem sti cum va evolua baschetul in noua situatie politica si economica. Jucatorii de legenda din vechea Iugoslavie nu mai sunt dominanti in echipele fruntase din Europa. In cele 4 echipe care au ajuns la Final Four European a fost limitat. Jucatorii dominanti in finala au fost americani si –curios-- au aparut jucatori din America Latina si din alte tari.
In Romania din cauza nivelului de salarizare modesta a jucatorilor si de ne-participarea la competiitile de nivel din Europa, nu pot ajunge jucatori de valoare de prima clasa de salarizare. Numarul mare de jucatori din fosta Iugoslavie este ridicat si se datoreste motivelor subliniate mai sus. Iar numarul mare de straini de valoare mediocra nu aduce baschetului romanesc si jucatorilor romani calea spre progres si realizarea unei conceptii pruductive de a stabiliza metode si principii profesionale. Actuala perioada care este determinanta in evolutia baschetului romanesc in felul in care va influenta si cristaliza conceptii si sistemul de pregatire, de competitie, de finantare si care este posibilitatea de afirmare a jucatorilor tineri in Romania. O orientare care nu are ca baza cresterea si dezvoltarea valorilor locale, atat ca jucatori cat si ca antrenori, va aduce la distrugerea baschetului in general in Romania. In multe tari din Europa se aplica Legea Ruseasca, in care este obligatoriu ca tot timpul pe teren sa fie 2 jucatori de origina nationala sau cu cetatanie respectiva. Aceasta a adus la o imbunatatire categorica a jucatorilor locali, fapt care s-a vazut atat in cresterea valorii echipelor nationale si cresterea simpatiei pentru echipele din campionatul national, prin atasarea spectatorilor de jucatorii locali. Am auzit un fan al baschetului spunand ca “pana invat numele jucatorilor straini, el a si plecat si vine altul nou, pana invat numele pleaca si asta”.
In concluzie nu poate exista baschet care este bazat numai pe jucatori straini si-n special cand nivelul lor este scazut. Deci daca vreti sa va bucurati de baschet adevarat, creati un sistem care sa duca la rezultate bazate pe forte romanesti. Acest lucru este verificat in tarile care au reusit in baschet. De exemplu tari care au avut baschet de valoare(cu multi straini) ca Belgia, Olanda sau Franta, care au fost forte in Europa, au decazut pentru ca au facut aceleasi greseli.
Drazen Dalipagic, unul dintre cei mai prolifici jucatori ai marii echipe a Iugoslaviei. A jucat 243 de meciuri la nationala, intre 1970 si 1983. A castigat campionatul mondial in 1978 si a fost campion olimpic cu echipa Iugoslaviei in 1980.
Ca antrenor, am lucrat mai mult cu americani si mai putin cu jucatori de provenienta iugoslava. Am cunoscut baschetul iugoslav ca adversar, in cantonamente, la simpozioane petrecute inpreuna cu echipe, jucatori si antrenori iugoslavi si in special in centrele de dezvoltare a noilor generatii de jucatori si antrenori.
Baschetul iugoslav in acea perioada a creat o filozofie, o scoala originala, bazata pe calitatile fizice si intelectuale specifice natiunii, bazata pe inteligenta flexibila si de adaptare a situatiilor schimbatoare in decursul jocului cu darzenia si mandria specifica iugoslavilor din punct de vedere fizic care pe timpul acela a capatat semnificativul nume de “talie Macaroni” care insemna un tip inalt, longilin, cu membre foarte lungi, cu elasticitate si viteza de actiune deosebite. Aceste calitati si o baza serioasa teoretica a creat stilul iugoslav care era ceva nou care nu semana nici cu baschetul rusesc si nici cu baschetul american. Semnificafia dominanta, tehnica individuala destul de independenta, citirea situatiei de pe teren si gasirea solutiei mai intai individuala si apoi cu colaborarea echipei.
Diferenta principiala intre jucatorii americani negri si iugoslavi este forta si viteza de actiune in impactul cu apararea. Poate si sclipirea actiunilor individuale ale americanilor. Scoala iugoslava din acele timpuri a scos jucatori care s-au incadrat perfect in echipele din NBA. Astazi baschetul iugoslav se afla la o rascruce de drumuri si situatie este neclara, iar pesimistii nu-i vad un viitor roz.
Baschetul Romanesc actual astazi se preocupa exagerat de mult de cancanuri, scandaluri si de evenimente care nu au legatura cu viitorul si constructia sistemului care va trebui sa fie baza profesionala a baschetului. Este ingrijorator ca majoritatea antrenorilor nu sunt localnici. Aceasta va aduce in foarte scurt timp la stagnarea gandirii si actiunii de constructie. Antrenori straini sunt interesati de rezultatele imediate ca sa le asigure un nou contract. Iubitorii de baschet care sunt preocupati de viitorul baschetului romanesc trebuie sa fie ingrijorati.
Deci draga Domnule Mihai, nu este important daca jucatorii sunt iugoslavi sau americani. Important este cum ne folosim de ei. Sper ca in curand vom avea in prima liga un numar mare de antrenori locali si ca noile generatii de jucatori dominanti for fi din Cluj, Targu Mures, Ploiesti sau din Bucuresti.
Stimate domnule Galateanu, sunt spectatori care gasesc satisfactie si sunt incantati de fazele spectaculoase si de victoria echipei favorite. In cazul in care echipa favorita pierde, se comporta mai linistit sau mai scandalos la adresa antrenorului a unor jucatori si in special impotriva arbitrilor care intotdeauna sunt principalii vinovati. Aceasta este situatia majoritatii spectatorilor.
Dar exista si o alta categorie de amatori de basket care cauta sa invete, sa inteleaga ce se petrece cu adevarat pe teren si in capul antrenorului. Ce l-a facut sa ia anumite hotarari, ce se intampla in inima jucatorilor, care este complexul pe BANCA…..disputei si a sperantelor si cum se simte jucatorul care nu a jucat macar un minut.
Profesorul Davidescu, un leu in cusca pe banca echipei Macabi Tel Aviv.
Intrebarea ta te aduce in randul amatorilor de basket care doresc sa inteleaga mai profund ce se petrece pe teren, la antrenamente, in formarea echipei, in procesul de pregatire si a hotararilor strategice, tehnice si tactice si cum s-a ajuns la rotatia jucatorilor.
Domnule Mihai, interesandu-te de aceste probleme, iti vei imbogati orizontul, vei aprofunda baschetul, care este o imbinare intre arta si stiinta. Satisfactia si bucuria intelectuala ca spectator si iubitor al baschetului vor fi mai ample.
Cand scriu aceste randuri, imi aduc aminte cand eram copil la noi in casa din bariera Vergului. Duminica dimineata ascultam muzica clasica la gramofonul cu manivela. Mai tarziu am ajuns sa fiu spectator devotat al festilvalului Enescu. Dar aceasta dragoste si intelegere a muzicii clasice a inceput acolo in bariera Vergului. Si tot acolo am inceput fantastica aventura cu baschetul.
Intr-o calatorie cu autobuzul de la New York la Washington, s-a asezat langa mine un domn cu parul carunt, inbracat intr-un costum sobru. In timpul calatoriei am inceput sa discutam din una in alta. M-am prezentat si am spus ca sunt antrenor de baschet ; s-a prezentat si el, era judecator. Cum a auzit ca sunt din lumea baschetului, a spus ca a invatat la un colegiu cu traditie in baschet. In facultate nu a invatat numai dreptul, ci si dragostea de baschet. Aceasta l-a obligat sa-si aprofundeze cunostintele in baschet, pentru a se putea numara printre adevaratii fani ai baschetului. In urma conversatiei – foarte placuta pentru amandoi - mi-am dat seama ca partenerul meu poseda un bagaj amplu de cunostinte si o filozofie bogata in concluzii legate de baschetul american si influenta universala. Am invatat din aceasta discutie care este specificul si importanta baschetului in colegii si in NBA. Acesta este nivelul si profilul spectatorilor din colegii, care este inima si sufletul baschetului american. Timpul a trecut asa de repede ca nici nu mi-am dat seama cand am ajuns la Wasington. Ne-am despartit ca prieteni, iubitori ai baschetului din New York sau din Bucuresti.
Ma intrebi daca l-am cunoscut pe Coach d’Antoni. Mike a fost un personaj important in baschetul european in acele timpuri. Am avut onoarea de a ma intalni cu el pe timpul cand lucram la Macabi Tel Aviv, iar el era jucator si mai apoi antrenor in Italia. D’Antoni a avut o evolutie deosebita ca antrenor si in NBA, incepand ca antrenor secund si cu timpul ajungand antrenor principal, lucru mai rar. Filozofia lui este originala, in special in formarea lotului de jucatori si in domeniul strategiei si a tacticii de echipa, lucru care il deosebeste de antrenorii din NBA. Se spune ca este influentat de nuante europene in relatiile cu jucatorii.
Referitor la numarul de jucatori de care se foloseste intr-o echipa:
Din Tabela Comparativa de mai sus, care analizeaza 3 jocuri ale echipei Phoenix, se pot vedea unele indicatii.
Cand jocul este strans, se folosesc 8 jucatori ; scor 94-87.
Atunci cand meciul este mai usor, d’Antoni foloseste 12 jucatori, dand sanse si altor jucatori sa joace si consolidand unitatea lotului de jucatori ; scor 132-111.
In cazul unui meci pierdut, Mike d’Antoni transmite jucatorilor de baza responsabilitatea si prin conceptia lui nu inceteaza lupta. Jucatorii de baza fiind pe prima linie, el foloseste 9 jucatori ; scor 113-126.
In formarea lotului si participarea jucatorilor in jocuri stau o serii de principii:
1. AFINITATEA
O serie de cercetatori sociali considera ca insusire universala dorinta de a trai in preajma celor cu care te intelegi si cu care te simti in mediul tau. Adica cu cei cu care ai afinitati. Aceasta sta la baza gasirii de jucatori care se simt si cu ochii inchisi si stiu unde sa paseze partenerului specific si sa-l puna in situatie de aruncare. Sau sa apari in pozitie avantajoasa tocmai atunci cand partenerul tau este in dificultate de a pasa. Atunci cand intri fara minge sa primesti mingea in pozitie ideala sau antunci dand patrunzi cu mingea partenerul tau sa-ti elibereze calea.
Cat de neplacut este sa patrunzi si sa nu primesti mingea sau in aparitia centrului sa nu primeasca mingea in pozitia cand a “scapat” de aparator. In aceste situatii iti pierzi increderea in coechipieri, creand o atmosfera de frustrare.
Primind pasa la locul dorit ai satisfactia unei colaborari productive creind in echipa o atmosfera productiva. Este semnificativ gestul de recunostinta prin ridicarea mainii in semn de multumire atunci cand primesti o pasa (asist) care te aduce la marcarea cosului. Este semnificativa reactia pe care o au in special centrii dominanti atunci cand primesc o pasa nepotrivita de la un jucator care nu este obisnuit sa joace si aceiasi pas dela jucatorul cu care este obisnuit sa joace. Ca sa realizezi afinitatea in echipa, este de inteles ca nu este posibil ca in formarea cuplurilor de afinitate sa activeze mai multi jucatori care fiecare este de alt tip. Dupa acumularea necesara afinitatii in pasarea mingii sau in schimbul de oameni in aparare si in ajutorul necesar in blocarea centrului.
Afinitatea poate fi eficace intre cupluri de 2-3 jucatori. Orice modificare cere timp si succesul nu este asigurat. Sigur ca se poate juca si fara afinitati intre jucatori, dar echipa va fi mai saraca, mai putin eficace. Se spune ca o echipa care se bucura de afinitate este cu 20% mai buna si incasarile sale cresc simtitor.
2. Al saselea jucator
Pentru un spectator normal, primii 5 jucatori sunt cei care atrag atentia cel mai mult.
Pentru un antrenor, de foarte multe ori, al saselea jucator este atu-ul principal al antrenorului pentru a schimba desfasurarea jocului. El intra de pe banca dupa ce a discutat cu antrenorul si intelege ce e de facut ca sa amelioreze jocul. De cele mai multe ori, el intra in situatii dificile. Acesti jucatori stiu sa se ridice de pe banca si sa aduca schimbarea necesara. Ei sunt foarte importanti pentru antrenori, avand intelepciunea sa traduca practic indrumarea antrenorului in desfasurarea jocului, prin personalitatea si calitatile sale. El trebuie sa dovedeasca un inalt nivel profesional in descifrarea problemelor si in aducerea de solutii, insufletind, dand incredere si motivatie intregii echipe. Eu am avut un astfel de jucator pe care l-am pretuit si l-am iubit foarte mult. Pentru a nu fi ispitit de agenti si de alte echipe, unde poate ar fi fost titular, l-am platit la fel ca pe cel mai scump jucator din echipa. Acest al saselea jucator poate fi din orice pozitie de pe teren.
3. CONSTIINCIOZITATE si RESPONSABILITATI
Antrenorul trebuie sa faca in asa fel incat cei 8 jucatori sa fie constienti de rolul lor in echipa. Ei sunt focarul responsabilitatii, a comportarii din punct de vedere al performantei, al atitudinii, relatiilor dintre jucatori si a imaginii echipei, constienti ca sunt in prima linie. Ei dau exemplu celorlalti jucatori, transmitandu-le si partea lor de responsabilitate.
4. IERARHIE SI ROTATIE
Din punct de vedere profesional, jucatorii trebuie sa inteleaga si sa se incadreze in rotatia si locul lor in echipa, indeplinind sarcinile si satisfacand doleantele echipei si ale antrenorului.
5. CONFIRMAREA SI POARTA DESCHISA
Cei 8 jucatori nu au primit locul in echipa pe viata; ei trebuie sa justifice tot timpul prin eficacitate si forma sportiva locul in echipa. Ceilalti jucatori trebuie sa simta tot timpul ca poarta le este deschisa sa progreseze la mai multe minute de joc si ca au sansa sa ajunga in primii 5. Acest sistem este foarte sanatos, creind o atmosfera de intrecere deschisa competitionala si duce la ridicarea eficacitatii fiecarui jucator, cresterea valorii echipei si dinamica umana.
6. CRESTEREA TALENTELOR si INLOCUIREA ACCIDENTATILOR
Un alt obiectiv in rotatia jucatorilor este atentia care trebuie acordata tinerilor talentati, pentru care trebuiesc create conditii ca sa intre in rotatie, chiar daca nu justifica inca minutele acordate. Scopul este de a dezvolta talente merituoase. Alt subiect important este gasirea jucatorului care inlocuiasca pe titularul accidentat.
7. ADANCIREA BANCII
Sunt jocuri in care jucatorii au probleme cu faulturile sau jocul este joc foarte dur si intens si este nevoie de mai multe forte. Ca antrenor trebuie sa stii sa imparti efortul si sa folosesti mai multi jucatori decat de obicei, echilibrand scorul cu oboseala. Aceste principii sunt in special pentru echipele profesioniste.
Alta este filozofia lotului de jucatori si rotatia pentru echipele de copii si de juniori sau la echipele de amuzament.
Nu pot sa inchei aceaste lucrare fara sa-mi amintesc de intalnirea care am avut-o acum cativa ani pe terasa restaurantului Universitatii, unde mi-am cheltuit o parte semnificativa din venituri. Stateam la masa cu cativa prieteni si beam o halba de bere cu guler de la gheata. Un domn se apropie si cere permisiunea de a lua loc. Dupa ce se aseaza, mi se adreseaza si imi spune ca a jucat baschet la Cetatea Bucur si eu i-am fost antrenor asta acum 35 de ani.
Mi-a marturisit ca nu ma va ierta niciodata ca nu I-am dat sa joace. Mi-a povestit ca de cate ori ma ridicam de pe banca si spuneam unui jucator sa intre, lui ii sarea inima ca poate va intra, dar privirea mea nu s-a oprit niciodata asupra lui. Dupa joc jucatorii se duceau la vestiar bucurosi sau tristi, insa el nu se simtea parte din echipa, nu facea dus dupa meciuri fiindca nu transpirase. Doar cateodata intra in vestiar cu ceilalti jucatori de rusine. Cu mahneala m-a intrebat dece nu am discutat cu el, de ce nu i-am spus cine este el, ce trebuie sa faca pentru a juca, de ce nu l-am ascultat niciodata. Ca nu m-am gandit macar un minut la sufletul lui, la drama pe care a trait-o el atunci. M-a intrebat la sfarsit: “De ce nu ati vorbit cu mine ?”. Asta dupa 35 de ani.
Omul care i-a dat raspunsul si lamurirea a fost Luminita, prietena de atunci si iubita lui sotie de acum, care venea cu el la antrenamente si la jocuri. “De cate ori am vrut sa ma las, ea imi spunea ca fac parte din echipa, sa ma antrenez si sa joc la antrenamente pentru ca sunt stimat si apreciat de ceilalti jucatori. Ca eu contribui in viata echipei prin comportatrea mea Si ca acesta este rolul meu in echipa”.
Motto:
Meseria bratara de aur,
Antrenor punte de cristal.
Stimate domnule Andrei,
Pentru a putea discuta despre rolul, pozitia, functia si statutul antrenorului trebuie sa ne straduim sa cunoastem acest personaj destul de bizar care foarte repede devine celebritate in cartier, in oras si asa mai departe.
Aceasta meserie se bucura de popularitate si este mai publica si propagata mai consistent decat alte profesii care poate sunt mai necesare societatii. Topul antrenorilor se bucura de o aureola care ii aduce in focusul scenei sociale. Se pare ca aceasta este frecventa cam in toate straturile sociale.
Cred ca acest personaj este o deviatie a patriotismului local. Oamenii au nevoie de eroi si de facatori de minuni. Este curios cum o profesie care nu pretinde studii superioare, doctorate, teze si alte calificari inalte prinde asa de tare. Este suficent trecutul sportiv, performantele, locul de unde provii, adica filozofia si traditia.
Sunt tari in care practicarea meseriei de antrenor este conditionata de absolvirea scolii de antrenori, care variaza intre 1 an pana la 3 ani in functie de nivelul calificarii. Trebuie sa subliniez ca in foarte multe state este recunoscuta de catre forurile guvernamentale ca profesie si practicarea este conditionata prin diploma de stat. Este foarte important sa stim in mainile cui dam copii. Avem datoria sa asiguram educatia copiilor din punct de vedere mental si fizic.
In Statele Unite poti sa antrenezi numai daca ai titlu universitar. Sunt foarte multi coaches (cand voi vorbi despre S.U.A. voi folosi termenul coach deorece este fundamental alta interpretare si intelegere a profesiei) in high school si-n college care sunt profesori de matematica sau de literatura.
Nu exista studii care sa fi cercetat acest fenomen. Este poate singura profesie in care la angajare nu se cer niciun fel de documente. Este important numele si ajuta la hotararea angajatorilor. La nivel de performanta, nimeni nu va angaja un antrenor care vine dintr-o tara fara traditie si fara performanta.
Tin sa subliniez cu cata usurinta si poate lipsa de responsalitate cum parintii aduc copiii lor sa invete baschet. In Europa si pe alte continente, numarul jucatorilor americani la nivel de performanta este peste 50% din numarul de jucatori. Deci cea mai productiva scoala de baschet este in Statele Unite. Si cat de neinteles este ca aproape niciun coach american nu activeaza in Europa. De exemplu in Euroliga nu este niciun coach american.
Se credea inainte ca un coach de valoare nu va veni in Europa din cauza salariilor scazute. Astazi salariile antrenorilor de top in Europa se ridica la milioane de dolari. Care poate sa fie explicatia? Este deosebirea fundamentala si conceptionala intre un COACH si un ANTRENOR. Statutul si onoarea care i se dau unui coach in societatea americana este profunda si deloc efemera, pe cand in Europa statutul
antrenorului este de ordinul stralucirii temporare.
Din studiile facute, intreband copiii ce vor sa fie cand vor fi mari, niciunul nu a spus ca vrea sa ajunga antrenor. Copiii vor sa fie piloti, doctori sau fetitele invatatoare. Profesia de antrenor este un fenomen social modern care da posibilitatea sa parvii rapid si sa ajungi la TV. In cercurile economico-sociale moderne, care vor instantaneu sa devina celebritati, aceasta preocupare devine palpitanta, tinand cont de dorinta diferitelor personaje din lumea politica sau de afaceri sa fie proprietari de echipe si sa deci angajatori de antrenori.
Apropo stiti vreo mama care isi viseaza copiii sa ajunga antrenori? In Statele Unite sunt mame care viseaza ca fiul ei sa ajunga COACH, dupa modelul numerosilor antrenori de college.
Care sunt etapele de dezvoltare de formare a carierii de antrenor in special in baschet ?
In primul rand participarea activa in mediul baschetului, la antrenamente, la jocuri, la discutii, la tot ce se petrece in acest domeniu, la intalnirile din cafenele sau la discutiile de dupa antrenamente. Sa faci parte din micile bisericute din preajma echipei, sa stii tot ce apare in presa scrisa si electronica, pe scurt sa fi impregnat din cap pana la picioare de microbul Baschet. Aceasta iti da dreptul sa fii ascultat si incet-incet, pozitia de cunoscator.
Unii se mai duc sa invete educatie fizica cu specialitate baschet. Acesta este startul. Cu siguranta ca acei care incep sa antreneze sunt atrasi de meseria de a preda, au chemarea de a fi in mijlocul mediului de baschet, de a fi ascultati si de a fi apreciati ca oameni de baschet. Acest drum este specific jucatorilor care nu au fost staruri si la un moment dat isi dau seama ca drumul ca jucatori nu le mai surade. Atunci continua sa joace la un nivel mai scazut si se apuca de noua cariera, antrenor la copii. Aceasta noua activitate iti prezinta o cale onorifica de a ramane in lumea baschetului. Aceasta satisfactie vine oarecum sa compenseze limitarea carierii de jucator.
Numarul de antrenori care provin din jucatori de frunte este foarte limitat in baschet.
Acestia incep cariera la o varsta relativ inaintata, 32-38 de ani. La aceaste varsta le lipseste experienta practica, didactica predarii. Ei nu au parcurs treptele necesare in dezvoltarea personalitatii in diferite situatii legate de probleme sociale si a calitatilor de lider social.
Nu au trecut treptele de formare dela echipa de copii, tineret, de ansamblu social si de fenomenele de dinamica de echipa in calitate de varf de lance. Aceste etape sunt indispensabile in complexul care formeaza stiinta si personalitatea antrenorului. Cei care incep cariera la 20-22 de ani au tot timpul sa traiasca aceste etape, sa participe la colocvii, la diferite cursuri la campionate europene. In aceasta evolutie ei invata sa aprecieze in mod real succesele si caderile, analizand inteligent realitatea si proportia evenimentelor, invatand principiul fundamental in cariera: Supravietuirea (SURVIVAL).
Antrenorii care provin din fosti staruri se asteapta sa faca in cariera de antrenori ceea ce au facut cand au fost jucatori: sa aduca victorii si daca nu procura marfa. Deci victoria, asteptarile sunt exagerate si lipsite de realism.
Sunt antrenori la care cunostintele practice sunt foarte reduse.
Dar stiinta, intelegerea jocului, psihologia jucatorilor, citirea clara a tacticii adversarului, adaptarea planului tactic de joc al echipei sale sunt la un nivel superior so ii fac sa devina antrenori de succes.
Se poate vorbi de 4 mari categorii de antrenori: 1. Antrenori de performanta
Ei sunt cei care recruteaza jucatorii in functie de jucatorii deja existenti in echipa sa. Jucatorii recrutati trebuie sa se incadreze in conceptia si crezul antrenorului, sa fie adaptat adversarilor, sa reprezinte caracterul si vederea mediului social in care traieste echipa.
Adaptarea si gasirea sistemelor in atac si-n aparare dand posibilitatea de exprimare cu maximum de eficacitate a jucatorilor este de asemeni sarcina lor. Antrenorii de performanta sunt cei care creeaza ierarhia si rotatia jucatorilor, eficace si recunoscuta si inteleasa de toti jucatorii, servind succesul echipei. Atmosfera in sanul jucatorilor, a tehnicienilor si a conducerii trebuie sa fie constructiva, placuta, deschisa si favorabila succesului.
Antrenorul de performanta trebuie sa aiba o conceptie cat mai originala, personala in conducerea jocurilor, sa foloseasca la maximum potentialul tuturor jucatorilor si-n special banca. Sa citeasca online (direct, in timpul meciului) intentiile si manevrele adversarului si sa dea raspunsuri prompte. Atat la victorii cat si la infrangeri trebuie faca analiza inpreuna cu echipa tehnica, sa traga concluzii si sa le aplice in antrenamente.
El va colabora strans si sincer cu antrenorul secund si cu toata echipa de tehniceni(este interesant de studiat colaborarea cu antrenorii secunzi si care este rolul lor).
Pregatirea jocurilor, gasirea cheii si particularitatilor este o munca serioasa care trebuie facuta spre a lamuri si pregati rolul fiecarui jucator, care trebuie sa stie exact ce are de facut.
Pentru a putea activa eficace, antrenorul are nevoie de recunoastere si respect.
Cel mai important lucru in munca de antrenor este sa stii sa aduci echipa la maximum de forma la ziua si cand vei avea cele mai inportante jocuri. Cunosc cazuri cand echipa a jucat excelent tot sezonul si la meciul crucial a pierdut la un punct diferenta.
Aceasta se numeste Graficul de forma si pregatire.
Pregatirea “buclelor” din grafic in functie de competitii este inca un mister care preocupa toata elita stiintifica din lumea sportului. Ganditi-va la un saritor la inaltime care in anul olimpic sare cu multi centimetri peste adversarii lui si la Olimpiada sare mult mai prost. Nu se poate raspunde serios la aceasta intrebare. Sotul celebrei saritoare de inaltime Iolanda Balas-Soter, Ioan Sotter, el insusi saritor de inaltime, batea recorduri mondiale la antrenamentele de dinaintea marilor competitii, dar in competitii nu reusea “marea lovitura”.
2. Antrenori care predau baschetul
Aceasta categorie se ocupa de invatarea elementelor de baza a tehnicii si tacticii individuale si combinatii/colaborare de 2-3 jucatori in atac si-n aparare construind conceptii de joc de echipa tehnico-tactice si strategii in infruntarea intre atacant si aparator si pe pozitia de aparator fata de atacantii diferiti cu insusiri specifice diferite. Ei se preocupa cu seriozitate de dezvoltarea fizica si mentala, pregatind jucatorii si ca oameni. Ii indruma si ii urmareste individual in inpactul cu momentele de criza sau lipsa de orizont. In acest domeniu este hotarator colaborarea cu parintii si cu profesorii de la scoala unde invata.
Aceasta categorie de antrenori este garantia cresterii noilor generatii.
Facand din aceasta sistema baza si metoda nationala in Statele Unite in cadrul high school si-n college, Coach-ul este un element de baza in randurile cadrelor de invatamant, avand norma de baschet in cadrul catedrei de sport al institutului respectiv. Aceste cadre didactice sunt respectate si sunt la un nivel ridicat in ierarhia cadrelor didactice.
Acesti oameni raman in functie pe perioade foarte lungi, ce le creeaza sentimentul de siguranta si liniste, creind atmosfera prielnica creatiei si educatiei in domeniul baschetului si vietii.
Sunt tari in care cresterea noilor generatii de baschetbalisti se ridica la un nivel foarte ridicat iar federatiile, impreuna cu ministerul educatiei, coordoneaza si se ocupa de cadrele didactice, de programe de invatamant si de procesul educativ.
Aceste scoli de baschet au internate si toate conditiile necesare din punct de vedere tehnic si material. Un astfel de sistem gasim in Spania, in tarile din fosta Iugoslavie ca si in alte parti. Valoarea si dezvoltarea baschetului este determinata de felul cum cresti noile generatii.
3. Antrenori cadre didactice in scolile de antrenori
Aceasta categorie sunt oameni cu o pregatire teoretica si stiintifica intr-un complex de discipline cum ar fi fiziologia, anatomia si tehnica individuala.
Felul cum va preda aruncarea la cos este mai ampla si mai complexa. Sau felul de intrebuintare a timeoutului, ce ton trebuie sa folosesti, ce puncte principale trebuie sa le ridici jucatorilor. Sigur ca ce are de spus antrenorul de la scoala de antrenori care este si doctor in psihologie va fi mai nimerit si mai profesional. Acesti specialisti sunt aceea care studiaza si fac inglobarea diferitelor discipline intr-un produs mai eficient si modern, studiind noutatile din diferite domenii ale stintei.
Pe acesti antrenori ii intalnim la clinici, congrese si la diferite publicatii. Veniturile lor sunt onorifice.
4. Antrenorul secund
Antrenorul secund este o aparitie mai noua si mult timp nu si-a gasit locul si rolul.
Astazi stim care este menirea lui. El trebuie sa fie antiteza antrenorului principal sa vada problemele si din alt punct de vedere sa intrebe intrebarile cele mai grele, mai dificile.
El trebuie sa stie sa simta pulsul echipei, sa aiba o legatura buna si serioasa cu jucatorii, sa fie pretuit si apreciat de antrenorul principal si sa faca legatura eficace cu conducerea echipei.
La unele echipe este responsabil cu pregatirea individuala a jucatorilor. Antrenorul secund trebuie sa fie un factor important in pregatirea planurilor de pregatire si-n pregatirea jocurilor. Salarizarea actuala a antrenorilor secunzi este la un nivel foarte ridicat. Aceaste noua meserie este independenta si nu sunt multi antrenori secunzi care au devenit antrenori principali. Aceasta noua bransa este foarte cautata in special de conducerea echipelor adevarat profesioniste.
Stimate domnule Andrei, antrenorul este determinant si dominant in jocul prestat de echipa atat pe teren cat si in afara lui.
In cele din urma locul in clasament este examenul si diploma de existenta a antrenorului.
Restul sunt motive.
Antrenorul trebuie sa simta si sa inteleaga echipa, sa imbrace treningul echipei atat fizic cat si intelectual si sufletesc si sa le poarte cu mandrie.
Domnule Andrei, antrenorul este firul de nisip care se va transforma in perla in corpul echipei (povestea scoicii cu nisipul tranformat in perla).
Sau ramane un fir de nisip.
Problema acuta a baschetului romanesc este lipsa de preocupare si metoda in pregatirea antrenorilor. In prima categorie (antrenori de performanta), majoritatea antrenorilor sunt straini.
Domnule Andrei, sunt multe aspecte interesante din viata particulara a antrenorilor si a coach-ilor. Care este echilibrul sufletesc, care sunt relatiile familiare, care este calea de a trai cu presa sau cu viata de celebritate stralucitoare, cu multi bani si cu influenta, ce se petrece cu egoul ?
Dar despre toate astea poate alta data.
Problema pe care o prezinti pe scena comentariilor si a intelegerii este sensibila si infasurata in enigma. Este strict personala sportivilor de performanta, dar si tuturor acelora care au preocupari tensionate si de presiune, legate de executii fizice si intelectuale dificile.
Domeniul superstitiilor este oarecum mai putin cunoscut, fiind pastrat in umbra.
In fond despre ce vrem noi sa discutam ? Vorbim despre o traditie misterioasa care este apropiata de practici sacre ale religiei sau a practicii diferitor triburi secrete si misterioase. Sunt jucatori care inaintea
aruncarii de la “linia suspinelor” spun cateva cuvinte sau fac un anumit semn asupra mingii. Aceste obiceiuri si practici sunt foarte personale, discrete si patrate in suflet la un loc de onoare. Acei care traiesc o viata plina de emotii, plina de tensiune, cauta sprijin si sustinere in puteri mistice si neobisnuite.Ma intrebi dece unii jucatori joaca cu bentite sau ghete de o anumita culoare. Aceste aspecte sunt de domeniul credintei personale si poate semana cu superstiei unora ca numarul 13 aduce ghinion. Sa dau o caracterizare, o explicatie a jucatorilor si celor din apropierea echipei este o manifestare --poate supranaturala-- de a gasi si din alte izvoare (binecuvantate) protectie, ajutor si intarire. Pentru jucatori si antrenori sunt obiceiuri-ceremonial, care fac parte din pregatirea jocului.
Asa cum este necesar ca echipamentul, planul tactic si restul pregatirilor sa fie indeplinite cat mai perfect, indeplinirea acestui ritual iti da si el simtamantul indeplinirii conditiilor de montare la atmosfera de joc, ca esti gata pentru maximum de performanta. Sigur, prin indeplinirea ceremonialului ai primit si protectia(zeilor), deci tot acest ceremonial de pregatire si echipare da simtamantul si intelegerea sigurantei ca ai indeplinit complexul de a fi gata pentru a realiza maximumul.
“I am ready”, acesta este ceremonialul care trebuie efectuat in amanunt si la perfectie ( un siret ne strans la gheata da un simtamant de nesiguranta). Cu timpul aceasta pregatire, acest ceremonial (bentita) devine o a doua natura. Ceremonialul de dinaintea jocului nu este un lucru banal, iar in decursul vremii devine lege importanta si indispensabila in viata jucatorilor. Multi m-au intrebat: ce sunt prostiile acestea ? Raspunsul meu este ca in viata jucatorilor, practicarea si respectarea acestor ceremoniale sunt importante si indeplinesc pregatirea pentru joc.
Am cunoscut diferite intamplari legate de acest ceremonial. Am avut un jucator, un mare cosghetar, in acea perioada unul din cei mai mari aruncatori jump shot. Era mormon american din Utah. La un meci nu de prea mare importanta, am observat ca ii scade eficacitatea si procentajul la aruncari era slab. L-am scos si l-am intrebat ce se intampla. Imi raspunde ca este foarte necajit ca a uitat acasa ciorapii cu care era obisnuit sa joace si nu se simte sigur, parca i-ar lipsi ceva. Ciorapii erau crosetati de catre bunica lui din lana de iuta, iar lipsa lor l-a scos din focus. Locul unde jucam nu era departe de casa jucatorului, asa ca am rugat un fan sa se repeada la casa jucatorului si sa ii aduca ciorapii fermecati. Cand au sosit ciorapii si i-am spus, sa fi vazut bucurie pe fata lui …
Cand l-am bagat pe teren, ciorapii miraculosi si-au indeplinit scopul. Din 12 aruncari, a marcat 9 si sa nu-mi spuneti mie ca a fost o intamplare. Ciorapii l-au adus la simtamantul de perfectiune in conditiile la care era obisnuit.
La nivel personal, si eu am considerat ca voi fi mai inspirat in conducerea jocului daca nu ma barbieream inaintea jocului. “Davidescu cu barba” mi se pare mie mai concentrat. Am practicat aceasta ceremonie o perioada indelungata si am convingerea ca m-a ajutat.
Alta intamplare legata de ceremonialul de pregatire a jocului se refera la Tal Brodi, capitan si jucator deosebit pe care l-am antrenat la Maccabi Tel Aviv. In ceremonialul lui de pregatire pentru joc, ultima masa inainte de joc trebuia obligatoriu sa fie salata de rosii. Jocul avea loc la Helsinki in luna februarie. Brodi imi spune ca este foarte ingrijorat, ca maine la masa de dinaintea jocului nu va avea rosii si nu stie cum va juca si astfel nu isi va indeplini ceremonialul de pregatire.
In acele timpuri nu se gaseau legume in timpul iernii, mai ales in Finlanda. A trebuit sa gasesc o solutie fiindca am inteles ingrijorarea jucatorului. M-am gandit sa sun la El-Al, societatea de avioane israeliana si intreb cand soseste la Helsinki un avion din Israel. Mi se comunica ca a doua zi la ora 10. Am rugat agentia sa–mi trimita prin piloti un kilogram de rosii. Le-am spus celor de la El-Al povestea cu Brodi, la acea ora Maccabi Tel Aviv era o mare dragoste pentru israelieni. Brodi era martor la toata discutia si nu-si gasea cuvinte sa-mi multumeasca. Era fericit, ce mai incolo si incoace. Pe scurt, rosiile au ajuns la timp si Brodi a servit o salata proaspata si dadatoare de puteri la masa de inaintea jocului. El a jucat asa cum se cuvine dupa o salata magica in mijlocul iernii nordice.
Sunt si ceremonii si obiceiuri si-n randul fanilor. Eu personal cunosc spectatori care vor intra in sala numai pe o anumita intrare si cu mana stanga in buzunar.
Pilotii militari au pe avione “portbonheur”, diferite obiecte care le poarta noroc.
Stimati iubitori ai baschetului, nu stiu daca am reusit sa va introduc in acest labirint al comportarilor si credintelor sportivilor, baschetbalisti dar si din alte sporturi.
Apropos, nu trece strada daca iti taie drumul un pisoi negru.
In viata mea de antrenor si cercetator am inteles acest ceremonial si l-am respectat. L-am vazut ca o trasatura umana si poate ca un mic semn de naivitate.
Dar m-a ajutat si sa fiu un antrenor sensibil si conectat la mintea si sufletul jucatorilor.
Am citit cu interes cererea Dumneavoastra, ne rugati sa documentam si sa caracterizam prototipul capitanului.
Nu am inteles la ce va referiti:
-la Capitanul unei barci de pescari sau
- la Capitanul unui port avion
Tariful pentru astfel de lucrari este:
1. 160 kg calcan proaspat ( greutatea minima 2 kg)
2. 250 kg guvizi (marimea minimum 15 cm)
3. Marfa livrata la societatea noastra
Pentru lucrarea “Capitanul echipei de baschet” tariful este:
1. Onoare si seriozitate ce trebuie acordat subiectului
2. Apreciere si multumiri echipei HalfCourt
Dar pentru ca eu nu ma pricep la nave, voi scrie despre Capitanul echipei de baschet.
Sa vedem diferitele forme si nivele ale CAPITANULUI.
1. CAPITAN la echipe de copii
2. CAPITAN la cadeti
3. CAPITAN la juniori
4. CAPITAN la tineret
5. CAPITAN cu scop social ( nu de performanta)
6. CAPITAN la echipa de performanta
7. CAPITAN la echipa profesionista
8. CAPITAN la echipe de FETE
La toate aceste echipe functia de capitan este bazata pe scopul activitatii care determina conduita si sfera Capitanului.
De exemplu, la o echipa care participa in liga a 2-a si nu are ca scop calificarea, capitanul echipei are rol si activitate diferite de Capitanul unei echipe care lupta sa se califice, sa promoveze. Aceste sarcini si complexe vor incadra si crea calitatile si sarcinile in sfera de activitate a Capitanului este de inteles ca activitatea si importanta Capitanului de echipa cu un buget de $ 5 milioane este cardinala si de mare importanta.
In afara Capitanului unei echipe care are ca scop prietenia si relaxarea, vom intalni si alti tipuri de Capitani, cu preocupari diferite. Aceasta incadrare a activitatii va crea si defini tipul, calitatile si prototipul Capitanului dupa necesitatile si filozofia de echipa. Conducerea echipei creeaza baza materiala si determina atmosfera in echipa, aceasta fiind baza dezvoltarii pozitiva a Capitanului.
Sa vedem cine este si care este evolutia Capitanului.
Din cercetarile facute pe 10 capitani de echipe profesioniste am constatat urmatoarele:
1. 2 au fost capitani si la echipa de juniori
2. 1 a fost capitan si la alta echipa
3. 3 au continuat si cand echipa a promovat
4. 2 au devenit capitani cand s-a schimbat antrenorul
5. 2 sunt capitani proaspeti
6. 5 sunt titulari
7. 4 sunt in primii 8
8. 1 in primii 12
De remarcat si alte 2 consideratii interesante ale cercetarilor.
Varsta medie a Capitanului este de 27 de ani. Am costatat ca jucatorii-scoreri si pivotii dominanti nu au dorinta sa fie Capitani.
La toate nivelele in echipele enumerate, Capitanul reprezinta alt produs care trebuie sa slujeasca si sa realizeze scopurile si compozitia social-economica a celulei formate din cercul de sustinatori, spectatori, conducerea clubului si echipa tehnica administrativa. Toate aceste componente isi trag seva existentei din comunitatea din care face parte, incadrandu-se in idealurile si specificul comunitatii si ale mediului social.
Insusirile si caracteristicile de care vorbim sunt aratate in randurile urmatoare.
Hai sa le numim "Cele 12 porunci ale capitanului" :
1. Comportare normative. Incadrarea si respectarea regulilor de viata.
2. Apreciere sociala.
3. Caracter stabil.
4. Calitatea si experienta de a asculta si a intelege.
5. Talentul de a fi catalizator.
6. Fermitate si cinste intre jucatori, antrenor si conducere.
7. Fara interese personale.
8. Potential si pozitie de mobilizare si motivarea echipei.
9. Sa stie sa imbine interesele individuale in scopul principal: succesul echipei.
10. Sa aiba platforma si statutul, sa poata dezbate si seziza problemele jucatorilor, antrenorului si a conducerii.
11. Sa prezinte echipa clar si cu maiestrie in fata presei scrise si electronice.
12. Sa ramana prieten adevarat ...
Aceste insusiri sunt un complex ideal in functie de scopul echipei. Capitanul va avea nevoie de ele mai mult sau mai putin.
Capitanul nu trebuie sa fie omul antrenorului si nici servitorul jucatorilor.
El trebuie sa fie Capitanul, care va aduce echipa la succes (performanta sau alte scopuri la care echipa tinde). Alegerea Capitanului este o problema de evolutie si creste si se dezvolta in inima tuturor din echipa.
Alegerea buna este atunci cand se produce natural si cu ganduri sincere si constructive.
Sunt mai multe forme de a alege Capitanul prin consultatii intre jucatori si conducere sau prin auto propunere. Se voteaza dupa ce s-a hotarat - sa spunem - 3 candidati. Multe echipe (poate prea multe?) au capitanul ales de antrenor.
Fiecare metoda are specificul si caracterul sau si este nimerita specificului echipei. In cariera mea am colaborat cu diferiti CAPITANI de echipa. Pot spune ca un CAPITAN bun de echipa este un factor important in comportarea echipei si performanta.
Unul dintre cei mai buni jucatori pe care am avut onoarea sa ii antrenez a fost Tal Brody, care a fost capitanul echipei Macabi Tel Aviv.
In afara de faptul ca era un jucator foarte bun, Tal Brody avea multe dintre cele 12 calitati pe care trebuie sa le aiba un capitan. In poza alaturata il vedeti ramanand un prieten adevarat (numarul 12) cu antrenorul care a facut tot posibilul ca marea echipa Macabi Tel Aviv sa castige Cupa Europei in 1977 si in 1981.
Dupa victoria din semifinala cu CSKA Moscova, disputat la Virton (Belgia), pentru ca rusii nu au vrut sa joace in Israel, Tal Brody a rostit cateva cuvinte memorabile, care au intrat in istoria afectiva a tanarului stat Israel : "We are on the map". Ceea ce noi, cei din tagma baschetului am tradus in limba baschetului "Baschetul ne-a pus pe harta". O fraza simpla si scurta, care este si azi rostita si adaptata in conjuncturi de orice fel.
Nu pot sa inchei aceasta lucrare fara sa-mi amintesc si sa povestesc despre o intamplare uimitoare legata de Capitanul de echipa.
In urma cu ani echipa de juniori a Israelului la calificare in campionatului European turneul avea loc in Grecia participa 1) Grecia 2)Belgia 3) Israel 4)Olanda. Primele 2 se calificau in finala europeana. Primul joc cu Olanda l-am pierdut la 3 puncte. Aceasta infrangere neasteptata ne micsora serios sansele de calificare. In seara de dupa infrangere, capitanul echipei, un pui de roman pe nume Croitoru, vine la noi in camera unde era conducerea si motiveaza ca are ceva de spus. Direct mi se adreseaza mie si cere permisiunea sa discute despre joc. Singuri jucatorii, fara conducere si dupa discutie ne va povesti ce s-a discutat. Ne-am uitat unii la altii si am spus ca suntem de acord.
Dupa 2 ore se intoarce Capitanul Croitoru spunand ca au hotarat sa faca singuri antrenamentul inaintea jocului cu Belgia. Eram in camera toata conducerea, l-am rugat sa vina dupa raspuns dupa o ora. Cand am ramas singuri in camera era o atmosfera incarcata. Mi-au trecut prin cap tot feluri de ganduri, sa fie revolta sau lipsa de incredere in mine ?
Dupa ce am cantarit situatia, am hotarat sa am incredere in jucatori, am decis sa vad in initiativa si atitudinea lor un act de maturitate, de mobilizare in stare majora si de responsabilitate barbateasca.
Am decis sa discut cu conducerea si cu tehnicenii. Le-am spus :
“Domnilor, initiativa jucatorilor este goarna care proclama mobilizarea generala si constiinta situatiei in care suntem, recunoscand responsabilitatea infrangerii si dorinta de reabilitate. Eu iau asupra mea responsabilitatea acestei hotarari de a da jucatorilor libertatea de a se mobiliza si astfel sa fie direct responsabili.”
Eu am vazut in aceasta actiune momentul in care puiul de tigru devine fiara de prada care isi ia in proprile maini viata.
Meciul cu Belgia era programat pentru a doua zi la ora pranzului. Am plecat sa ma plimb ; cand m-am intors am gasit sub usa o scrisoare. Jucatorii imi scriau ca sinteza acestei initiative are ca scop intarirea sufleteasca si morala, maturizarea si un bacalaureat pentru ei. Ma roaga ca la sedinta de pregatire a planului de joc sa-l prezint eu, iar PepTalk-ul sa fie sustinut de jucatori.
Aceasta scrisoare mi-a adus mare bucurie si satisfactie. Ca antrenor, arta de a cunoaste sufletele si inima jucatorilor in momentele cruciale este un dar dumnezeiesc. Am batut pe Belgieni cu 21 de puncte pe Greci cu 11 si ne-am calificat in finala unde am terminat pe onorificul loc 4 in finala europeana.
Nu de mult l-am intalnit pe capitanul Croitoru. Astazi inginerul Croitoru este un nume international in fizica.
Multumiri capitanilor de echipa care m-au ispirat in cariera mea.
Sunt nascut in Bacau in anul 1931. La varsta de 14 ani, ne-am mutat in Bucuresti. Tata, maistru textilist a fost solicitat sa lucreze la o fabrica mare si astfel, intreaga familie am devenit bucuresteni. Ajungand in Bucuresti, soarta a fost de partea mea ca sa realizez o viata de vis si o cariera de aur.
Am studiat educatia Fizica cu specialitatea Baschet cu profesorul Aurel Encutescu, caruia ii sunt recunoscator.
Am un doctorat in psihologie si MA in planificare si dozarea efortului in sportul de performanta. Sunt absolvent al cursurilor internationale de antrenori si sunt calificat ca Antrenor International.
Activitatea de Profesor si Publicatii Antrenor la echipe nationale Trimite-mi un Email
