Sa ajungi la College, realitate sau vis...

Vlad Moldoveanu si profesorul Lonciu Davidescu.

Fairfax, Virginia, Ianuarie 2009.

 MOTTO:
Sa ajungi la college in America realitate sau vis……

Fairfax este un orasel tipic American cu multa verdeata si oameni grabiti care isi gasesc o clipa de liniste la lunch unde isi mananca cu fastul specific de politete si zambet (cateodate fortate si dupa protocol), inbalsamat de Ketchup si de sos tartar. Dupa ce termina, strang meticulos tacamul de carton si-l arunca la cosul de gunoi care este de obicei vopsit in rosu. Totul se petrece serios si ceremonial.
Dinnerul este cu totul altceva, aici privirile sunt relaxate si mai omenesti. Se vine cu prieteni, cu familia si de obicei se aniverseaza ceva, poate o onomastica, poate ca fiul sau fica au fost primiti la un COLLEGE cu nume bun la basket si la invatatura. Este o mare bucurie pentru o familie a caror copii sunt primiti la un astfel de college. Asta inseamna bursa, camin si alte avantaje si sigur o cariera in baschet in caz de succes viitor cu status si multi bani. Insusi faptul ca va juca si va invata la un astfel de College este o mare onoare pentru intreaga familie. La intalnirile cu rudele si cu prietenii la serviciu, parintii sunt felicitati si oarecum respectati.


Familiile care cresc viitori jucatori de baschet au o agenda cu totul speciala si sigur nu simpla. La un astfel de dinner l-am invitat pe Vlad Moldoveanu, un tanar din Bucuresti care este in State sa invete carte si sa se pregateasca pentru o cariera de profesionist in baschet.
Aici in Fairfax este College George University, care are o buna traditie si performante in basket. In acest College, Vlad a inceput drumul spre perfectionare, spre profesionism. Desigur la acest college cu nivel ridicat, pentru Vlad era clar ca il asteapta multa munca si motivatie pentru a se incadra, a reusi sa se acomodeze si sa se introduca in spiritul si atmosfera echipei. Din discutiile purtate cu antrenori a inteles ca este pe drumul cel bun. La inceput se parea ca totul se desfasoara satisfacator din ambele parti atat pentru Vlad cat si aprecierea antrenorilor.
Dupa al 7-lea joc, Vlad incepe sa simta ca se petrece ceva rau. In primele jocuri, minutele jucate si aportul adus il satisface. Incetul cu incetul insa, pozitia sa in echipa coboara atat in minutele jucate cat si in atentia antrenorilor si participarea in partile de tactica de echipa din antrenamente. In ultimele meciuri nu a mai jucat deloc.
Este fara indoiala, o situatie stresanta si nesigura, greu de trecut si presarata cu examene de maturitate si de confruntare.

In discutiile purtate cu Vlad, i-am spus in primul rand ca nu trebuie sa se descurajeze si ca este dator sa continue munca cu mai mult elan, sa arate antrenorilor si coechipierilor ca el este decis sa continue, sa nu se duca la vale, prezenta lui la antrenamente sa fie dominanta.
In acelasi timp, sa programeze o intalnire cu antrenorul secund, asa incat discutia sa fie mai putin stresanta si mai comoda decat cu antrenorul principal. Sa caute sa primeasca ajutor, sa ceara sfaturi, ce trebuie sa faca sa revina la pozitia pe care o avea si ce greseli are de corectat. Aceasta discutie trebuie sa fie constructiva si in limitele politetii obisnuite in echipele de College. Dela aceasta discutie Vlad a iesit incurajat si mult mai linistit. Dar lucrurile nu s-au indreptat. Aceeasi atmosfera la antrenamente; jucatorii simt dupa rolul lor la antrenamente care sunt sansele de a juca si cat se bazeaza antrenorul pe el. Incepe sa se nasca ideia sa caute un alt Colegiu in care va putea sa fie de folos si sa poata progresa. Aceste framantari pot aduce la hotarari nefericite si distrugerea intregii cariere. Daca trebuie sa pleci pentru ca ai cazut intr-o pasa proasta si daca la noua echipa este din nou prost, atunci te muti din nou. Poate este mai bine sa muncesti mai mult si sa incerci sa treci acest hop. In sezonul viitor, un jucator de pe postul tau termina scoala si atunci ai mai multe posibilitati. Este stiut cat de greu este sa te acomodezi social si profesional. Si in cazul lui Vlad, daca trece la alta echipa (legea de transfer), un sezon nu va juca, deci in sezonul viitor incepe sa joace mult mai tarziu.
Inainte de a lua hotararea de a parasi echipa, i-am propus lui Vlad sa discute ca antrenorul principal. Cand a iesit dela intalnire, hotararea a cazut: va trece la un College, unde va fi mai folositor si unde va putea sa progreseze. O parte din hotarare e de ordinul sufletului si a inimii; nu poti sa traiesti acolo unde simti ca nu esti dorit si apreciat.

Acum trebuie facut totul pentru ca noua echipa sa asigure conditiile si optiunile pe care vechea echipa nu le-a oferit. Este foarte important sa discuti cu familia si sa primesti binecuvantarea. Sa discuti si sa primesti sfaturi de la fostii tai antrenori, care te cunosc si stiu cum este construit sufletul tau, caracterul si principiile tale de a vedea viata. In judecata aceastei grele hotarari, eu cred ca in unele situatii este nimerit sa schimbi echipa, luand in cosideratie riscul sa-ti lipesti numele de “neserios” care nu poate sa infrunte greutati (ramai cu imaginea de usuratec si atunci cand vor dori sa te ia la o alta echipa, se vor gandi de 2 ori). Lui Vlad I se pare ca transferul este irevocabil. El simte ca a terminat aceasta perioada si ca trebuie sa inceapa ceva nou. Este o situatie dificila, presanta, timpul trece si subliniez din nou este “Nodul Gordian” in cariera sa. Au fost 2 optiuni: sa ramai peste toate greutatile si inpotriva tragerii de inima, sau sa pleci spre necunoscut.

Dupa toate framantarile si sfaturile si studiind optiunile, Vlad a plecat la American College din Wasinghton D.C.

Vreau sa prezint aceasta situatie si framantari si celorlalti tineri care se gandesc sa vina in State.
Este nespus de greu sa fii la mii de kilometri de casa de parinti intre straini sa nu fii sustinut si incurajat, sa nu poti sprijini capul pe umerii lui Mami si sa te alinte cu niste bucate ca la mama acasa. Regimul de viata, programul sunt foarte presante, fiecare din jucatori vrea sa reuseasca. Orarul zilnic este spartan: Desteptarea, la ora 6:00 am; cateodata este antrenament matinal de la 7 la 8.
La ora 9 incep cursurile pana la ora 3-4 pm. Cateodata mai sunt cursuri si dupa masa. Sunt antrenamente seara de 2 ore si jumatate. Deplasarile la jocuri sunt de cele mai multe ori lungi si obositoare. La ora 10-11 pm trebuie sa fii in pat ca sa te odihnesti pentru o noua zi de carte si de antrenamente. Tot timpul trebuie sa fi punctual, sa te remarci ca un tip pozitiv si sa faci totul 100%. Asta este singurul drum spre reusita. Cand gresesti primesti a doua sansa, dar aceasta este si ultima ta sansa.
Deci cine se gandeste sa plece in State sa invete si sa joace basket trebuie sa se pregateasca mental si sa invete conditiile si filozofia vietii in State si-n College

Din experienta mea este deosebit de important ca tanarul baschetbalist sa fie constient, sa stie ca nu va avea o viata usoara, ca nu va avea cel putin la inceput cu cine sa schimbe o vorba, ca felul lui de comportare este diferit si poate curios pentru noii lui colegi. Totul se desfasoara dupa alte obiceiuri si legi. Alte ore de masa, alte maniere de comportare. Relatiile cu antrenorii si coechipierii sunt bazate pe norme mai oficiale, mai respectuoase.
Este obligatoriu ca parintii si antrenorul care l-a pregatit pana acum sa se informeze si sa judece daca respectivul college este potrivit ca sa-l primeasca cat mai favorabil si acomodarea sa nu fie traumatica.
Daca se poate, sa se viziteze Collegeul repectiv, sa se discute cu antrenorii, sa vada care sunt formele de ajutor pentru perfectionarea in engleza. Toate aceste intalniri trebuie facute cu mult tact si cu politetea cuvenita.
Eu am cautat sa gasesc o familie vorbitoare de limba tanarului, daca se poate cu copii de varsta lui, ca sa-l adopte in timpul studiilor. In putinul timp liber sa aiba unde sa se duca, sa fie inconjurat de atmosfera de familie sa manance din bucatele “ca de la mama”. Sa aiba cu cine vorbi, sa se sfatuiasca, sa-si verse necazurile. Sa faca un mic chef in familie, cu pizza si coca cola. Acest sprijin cald de familie este energia care, in momente grele, iti da puterea de a infrange greutatile si a continua cu noi si noi sperante.

Primele luni sunt dominante in incadrarea in noua societate Din statisticile cunoscute, 40% din strainii care vin la College, reusesc sa termine. Spun aceste lucruri pentru acei care se gandesc la acest pas. Sa stiti ca diploma si perspectiva de a fi un baschetbalist de viitor nu este pentru alintati si pentru cei care nu sunt independenti si foarte motivati. Trebuie sa stie bine la ce vin. Nu este usor sa te adaptezi la noul stil de viata si la filozofia Americana, the life style (cuvinte magice). Cine reuseste, face un pas urias ca intelectual si ca jucator de baschet, fiind produsul cele mai inalte scoli.

Intalnirea cu Vlad a avut loc intr-un restaurant Italian din Fairfax. Restaurantul este asezat intr-o piateta post-moderna, care a fost construita cu dorinta de a reda atmosfera din micile orase de provincie din Virginia. Am ajuns inaintea lui Vlad. Noi adica eu si cu nepotul meu Tom, in varsta de 2 ani, pe care doresc sa-l introduc in baschet business. Am ocupat o masa strategica langa fereastra. Dupa putina asteptare apare Vlad: un tanar bine construit pentru baschet. Asa cum spunem noi antrenorii, este de tip TRESTIE: Inalt, suplu si bine legat. Cu un zambet timid se apropie de masa intinde mana si se prezinta dupa formalitatile in vigoare. Il invit sa ia loc. Noi ne cunosteam din discutiile telefonice si emailurile in care am discutat si am cugetat impreuna asupra unor probleme si hotarari sau asa, de vorba de claca.

Este prima oara cand il vad pe Vlad un flacau bine educat, modest si la locul lui. Comanda a fost spaghete in sos Bolognez, cu parmezan si pizza Napolitana. In timpul dinnerului am discutat despre toate: cum se antreneaza, cum merge invatatura, cum sta cu examenele dar in special si pe larg despre transferul la alt College. Si in special ca nu va putea juca de la inceputul sezonului viitor, legea de transfer intrand in functie si un sezon nu ai voie sa joci. Imi spunea ca in aceast perioada cand nu joaca este o buna ocazie sa se ocupe de dezvoltarea fizica si de imbunatatirea tehnicii si tacticii individuale specifica posturilor 3-4. Deasemeni, sa invete stilul si ritmul de joc al noii echipe, antrenamente de atletism si de haltere si participarea la antrenamentele echipei pentru acomodare si de a invata sistemul, schemele tehnica +tactica de echipa. Mare importanta are colaborarea si insusirea stilului de joc al coechipierilor.
Un mare secret al jucatorilor destepti este sa simta ce doresc antrenorii de la el si sa devina omul lor de incredere. Tinand seama de acest regim de antrenamente si efort, este obligatoriu examinarea periodica de catre Doctorul echipei si o serie de analize care sa prezinte starea sanatatii si potentialul de-a participa la aceste eforturi. Regimul de odihna si recuperare, felul de alimentatie sunt fundamentul acestor antrenamente.
Am mai discutat despre dilema de a parasi si de a trece la Washington. Dar toate aceste framantari au trecut si acum privirea lui Vlad este catre viitor. Am mai discutat despre ce domeniu va studia si cum va imparti cariera intelectuala cu baschetul.
Noii colegi sunt amabili si-l ajuta sa se obisnuiasca in echipa si-n scoala. O mare problema este ca in noul sezon va incepe sa joace deabia dupa jocul al 7-lea. Aceasta poate sa-l aduca in fata unei situatii favorabile sau foarte grele: daca jucatorul pe postul lui Vlad cam schiopateaza pentru Vlad este mai usor. Aceasta perioada cand nu joaca, trebuie sa invete ce trebuie sa faca mai bine decat ceilalti jucatori pe postul lui si sa apara ca o noua optiune, mai dinamica si mai inteligenta, colaborand mai eficace atat in atac cat si-n aparare. Asta este situatia favorabila. Se poate ca pe postul lui jucatorii sa fie in maximum de forma si asa el trebuie sa aduca ceva nou care sa-i dea justificarea de a juca. Acesta se poate realiza in special in aparare, aceasta atrage atentia antrenorilor: mai multe recuperari, sa ajute in aparare, sa puna capace. Aceasta atitudine si harnicie il va confirma in gandurile antrenorului.

Profesorul Davidescu, impreuna cu tanarul sau colaborator Tom, la o pizza cu Vlad Moldoveanu.

Fairfax, Virginia, Ianuarie 2009.

S-a facut destul de tarziu, mai ales pentru tanarul meu colaborator Tom Davidescu. Pentru dansul, intalnirea -- desi foarte interesanta din punct de vedere psihologic -- a fost cam lunga si la varsta lui, trebuia sa fie de mult in pat.

A fost o intalnire placuta, familiara, cateva ore petrecute in limba Romana, ca acasa.
Tinerii jucatori care se gandesc sa vina in State, ar fi bine sa discute cu Vlad inainte. Asta ar fi de mare ajutor. Vlad va raspunde cu bucurie intrebarilor oricui.

Eu va urez mult succes. Merita sa incercati !
Dar sa stiti ca Nea Sam acum este cam stramtorat si cainii nu se plimba cu colaci in coada.

Prof-Davidescu

Vizita in tara iluziilor

Motto::

Criza Financiara == Baschet intinerit si National

De cate ori sunt in America ma uimeste fulgerul transformarilor si neprevazutul in viata Americanilor Numai in urma cu cateva luni se parea ca aici in USA este raiul pe pamant si ca aici este deschis drumul spre fericire si belsug. In afara de alegerea lui Obama, care este o mare speranta pentru toata omenirea.
Totul se darama, atmosfera, spiritul si speranta sunt la pamant. Lumea care intra in criza economica va zdruncina ordinea pe intregul glob. Poate noi nu ne dam seama ce se petrece in lume si care va fi influenta asupra baschetului global si in special in Europa. Si daca baschetul Romanesc este pregatit sa supravietuiasca in actuala criza economica. Am discutat cu unul din cei mai mari agenti din New York City despre aceasta problema.

In aceasta recenta vizita in Statele Unite, am facut un interviu cu Daniel Ursache, aparut deja in Halfcourt. Sper ca l-ati citit, se pare ca a avut un rasunet care da sperante ca oamenii sunt mai buni decat credeam si la nevoie stiu sa incurajeze emotionant. Vreau sa subliniez cateva din spusele cititorilor Halfcourt: “un luptator poate pierde o lupta dar niciodata razboiul”, “Te salut cu admiratie –nu te da la vale”, “tu esti alergator de cale lunga. Nu parasi Halfcourt noi suntem cu tine”.
Am convingerea certa ca aceste parghii sufletesti ii vor da lui Daniel putere si mult noroc si va face sa supravietuiasca acea farama de speranta numita HalfCourt.
Fac apel la toti pentru care Halfcourt este important sa traiasca. Va incurajez sa colaborati, sa scrieti ceva care este important in jurul vostru si care sa intereseze si pe altii. In momentul de fata situl sufera de lipsa de colaboratori. Este un moment in care trebuie sa ne mobilizam, sa dam dovada de constiinta si de dragoste de baschet. Pregatiti condeiele, va astept sa fim partasi la aceasta actiune de inima.

Am fost in Virginia, la Fairfax, unde a invatat Vlad Moldoveanu, o speranta a baschetului romanesc. Am intalnit un tanar simpatic si serios, plin de dorinta de a reusi la invatatura si in baschet.

Am intalnit specialisti care se intereseaza de proiectul care il dezvoltam in colaborare cu Federatia Romana de basket, ”COSULETE PE CAMPII, HAI SA LE ADUNAM COPII”. Acest proiect se ocupa de pregatirea copiilor de varsta gradinitei pentru mini-basket. Proiectul se bucura de interesul general si Americanii au fost interesati sa cunoasca teoria stiintifica si punerea in practica a acestui proiect care in Romania este destul de avansat. Am regretat si m-am simtit neserios deoarece am promis ca voi aduce la sceste consfatuiri si un CD, pe care Federatia urma sa mi-l trimita. Dupa mai multe discutii si promisiuni, acest CD documentar nu a sosit si astfel nu am putut sa il prezint la un nivel profesional ridicat acest proiect, care este o colaborare cu federatia romana de baschet. Pacat …

La vizita care am facut-o in New York la agentia din Manhattan, m-am revazut cu un vechi amic care m-a ajutat in gasirea jucatorilor la echipele care le-am antrenat. Este de o importanta dominanta ca Antrenorul sa aiba o relatie onorabila si profesionala legata de amicitie cu Agentul, care iti procura jucatorii. O astfel de relatie va aduce la gasirea jucatorilor si negocierea onorabila a tranzactiei, fara trucuri si smecherii.
Am ajuns la un nivel de incredere asa de ridicat cu agentul de care vorbesc, incat cateodata imi spunea ca jucatorul X nu este potrivit pentru echipa mea, chiar daca eu l-am dorit. Odata, cand m-a sfatuit sa nu iau un jucator, mi-am amintit de cand eram copil am fost cu tata in piata de peste din Bacau. Tata a vrut sa cumpere niste crapi de la Nea Petrica de la care cumpara peste de o viata. Nea Petrica i-a facut semn din cap ca nu sunt crapii pentru el.

Cum functioneaza una din cele mai renumite agentii de jucatori.

Birourile sunt situate in New York City, in Manhatan. Arhitectura este spre clasic si seamana cu birourile de avocatura din Londra din anii 1950 cu toata atmosfera sobra si distanta. Aceasta infatisare te introduce in lumea afacerilor serioase si respectabile, bazate pe onoare si siguranta. Toate acestea vor sa te anunte ca sport business este pentru oamenii de cuvant, care doresc sa incheie afaceri solide si de durata.
In aceste birouri, in camere separate sunt departamente conduse de avocati specializati in
1) N B A jucatorii, market, contracte, reprezentare juridica
2) Relatii EUROLIGA Tranzactii de jucatori contracte relatii comerciale, Prezentari si negocieri cu sponsorii
3) Relatii si prezentari de jucatori pentru echipele cu bugete mai reduse din toata lumea (Agentia intretine relatii cu peste 100 de cluburi si federatii)
4) Organizare de cupe si sprijinirea financiara (Sponsorii +organizare)
5) Banca de date; Fiecare jucator reprezentat de agentie are un fisier statistic, tehnic si de comportare la fiecare joc aparitii in presa scrisa si electronica casete Legatura continua cu jucatorul si conducerea
6) Compartimentul Media si retingul Agentiei verificare permanenta a pozitiei si a statutul in opinia lumii basketului
7) Contabilitate, administratie, sistematizarea si prelucrarea in concluzii elocvente si convingatoare pe intelesul tuturor

Aceasta fabrica din industria baschetului a fost realizata in 30 de ani de munca, cu talent si multa dragoste pentru baschet si pentru jucatori. Fara "tunuri", fara smecherii. Totul transparent, cu cartile pe fata.

Dupa cateva ore petrecute in birourile agentiei am intrat in biroul Bossului si l-am invitat sa luam masa la celebrul Catzs restaurant de 109 de ani in Dillency unde mancam acum 25 de ani cand eram mai tineri si mai saraci
La Catzs este acelasi meniu fix: supa de gaina cu galuste si pastrama de vita care are acelasi gust si arata la fel. In restaurant nu s-a schimbat nimic, aceleasi mese, aceleasi obiceiuri. Numai propietarii sunt a 5-a generatie, care din totdeauna sunt in restaurant si vin la fiecare masa sa vada daca esti multumit. Acesta este o legenda vie a New Yorkului care va trai impreuna cu statuia Libertatii.
Poti sa cumperi mancarea la tejghea si sa stai la masa sau pentru cei mai avuti stai la masa si esti servit de chelner. Acum 25 de ani cumparam la tejghea, acum avem bani sa stam la masa.

Am vorbit de toate: de nepoti, de sanatate, de cunostinte. O parte sunt in lumea celor drepti, amintiri, nostalgie. Ne trezim la realitate cu supa fierbinte, cu pastama si bere.

Deodata amicul meu ridica capul din aburii supei si spune cu un ton de amaraciune ca situatia economica este dezastroasa si ca simte in bussines nesiguranta si ca o buna parte din clientela nu va putea plati si trebuie sa se gandeasca cum sa reduca activitatea si sa reduca personalul. O parte din incasari, in special din Europa, sunt nesigure. Sunt cluburi in stare de faliment. Trebuie sa se pregateasca, sa invete sa se adapteze noii situatii. Multe cluburi si federatii vor reduce simtitor cheltuielile. Investitiile in materiale si noi sali se vor reduce total. Dar aceasta situatie este o ocazie in care politica trebuie sa fie reducerea jucatorilor straini, punerea accentului pe cresterea jucatorilor tineri ca politica de baza a federatiilor si a cluburilor in fiecare tara si-n special in Europa.
Trebuie alcatuite planuri de situatie majora, in care cluburile sa reduca bugetul si sa prezinte garantii la federatii ca sumele exista si ca bugetul este echilibrat.
Sa se reduca la minimum numarul de jucatori straini. Stabilirea unui plafon de salarizare, organizarea campionatului economic, cu deplasari ieftine, reducerea baremurilor la arbitri, limitarea preturilor la folosirea salilor.
Ganditi-va cum va arata compionatul daca nu se vor lua aceste masuri: 4-5 echipe isi vor inceta activitatea din lipsa de finantare. In aceste conditii intregul sistem competitional se va distruge.

Este timpul ca si Federatia Romana sa se preocupe de acesta situatie grava care ne asteapta, pregatind planurile necesare.
Aceasta "dieta financiara" poate fi binecuvantata daca se vor indrepta eforturile pentru cresterea noilor generatii. In aceasta situatie, se vor elabora legi in care cluburile vor fi obligate sa aiba in echipe un numar marit de tineri. Este timpul de a da prioritate “Campionatului Liceelor”.

Catz, Manhattan, ianuarie 2009.

Federatiile constiente de aceasta situatie vor iesi din aceasta criza cu un baschet tanar, viguros si national.

Intre timp am terminat si supa si pastrama.
Mai nepoate, dar ce te face sa devii proroc si sa uiti de paralute ? Ca din ce ma inveti ce e de facut si cum sa trecem criza, nu prea ies dolarei

Fratilor ascultati bine.
Despre intalnirea cu Vlad Moldoveanu, data viitoare.

Prof-Davidescu

PS Va invit la Catz

Am incercat sa spunem adevarul, asa cum il vedem noi.

Daniel Ursache, impreuna cu profesorul Davidescu, Rockaway, New Jersey, ianuarie 2009.

Este prima data cind dintr-un antrenor (poate bun) am devenit ziarist. As dori astazi sa vi-l prezint pe Daniel Ursache, fondatorul sitului HalfCourt.info. Acum un an si ceva mi-a trimis un email in care imi povestea despre cum a aparut HalfCourt si ma invita, daca sunt interesat, sa scriu cateva articole pe acest site. Am scris aproape 50 de articole pe HalfCourt, insa mai important, m-am imprietenit cu omul Daniel Ursache.

-Sint a doua oara la tine in casa, Daniele si ma gindeam asa cum te-am cunoscut eu si cind am devenit prieteni, discutind despre baschet, as vrea sa iti pun citeva intrebari. Asta o fac din apreciere si din dorinta ca toti cititorii interesati sa stie cine este Daniel Ursache.

- Cum ai ajuns in America ?
- Eram in Africa de sud de 10 ani si, dupa un test la sange, am primit oferte de munca pentru o firma de software din statul New Jersey, atat eu cat si sotia mea Mihaela. Ne-a luat cumva pe neasteptate, totul intamplandu-se in 24 de ore. Cu strangere de inima (ne simteam ca in sanul lui Avram in Africa) am acceptat si din anul 2000 locuim si lucram in Statele Unite.

- Crezi ca ai facut un lucru bun ca ai emigrat in America ?
- Deabia dupa ce am aflat ca am fost acceptati, am inceput sa ne gandim ce facem. De la distanta, pare o decizie usor de luat, insa noi aveam o viata implinita si lejera in Africa de Sud. Am laut-o de la cap cu a doua emigratie si nu ne-am mai uitat inapoi. Cred ca a fost o decizie buna, copiii nostri avand o sansa in plus in Lumea Noua.

- Stiu ca esti muzician. Cum ai ajuns de la chitara la computer ?
- Am terminat ASE-ul, facultatea de Cibernetica. Desi o facultate foarte buna, cand am terminat-o eu, Windows nu exista ca sistem de operare, iar PC-urile au aparut ceva mai tarziu. Am ajuns in Africa de Sud ca muzician, din care am si trait cativa ani buni, insa curand a trebuit sa-mi schimb cariera. Aveam o baza din ce programare facusem in facultate, a trebuit doar sa ma adaptez unei generatii noi de software. N-a fost usor, imi lipseau multe cunostinte, insa dupa cativa ani de munca pe branci, am reusit sa intru pe piata. Am luat prima slujba dupa 108 interviuri.

- Cum te-ai imbolnavit de baschet ?
- Am jucat putin in liceu si in primii ani de facultate, fara sa stralucesc. Fostii mei colegi de echipa isi amintesc si acum de mine ca un jucator cu o detenta foarte buna (jucasem volei cativa ani buni), fara niciun complex indiferent cu cine jucam si creativ. Pasele mele ii prindeau nepregatiti pe adversari dar de multe ori si pe propriii coechipieri.

Insa mi-a placut mult baschetul si mi-a parut rau ca nu am inceput mai devreme.
Marea pasiune a inceput odata ce Mircea, fiul meu, s-a apucat de baschet cand am ajuns in Statele Unite. Eu i-am pus mingea de baschet in mana, i-am data cateva repere si l-am lasat sa joace cu copiii de varsta lui. Avea 10 ani. M-a chemat dupa cateva luni sa il vad jucand. Progresase mult singur, furand de la cei mai mari, avea talent. L-am dus in vara la cateva tabere specializate, l-am consultat pe Ghita Muresan despre ce ar trebui sa mai fac. Ghita mi-a raspuns cu un email fermecator, pe care il pastrez si acum, dupa 7 ani. Un om special… Mircea a ajuns la 13 ani in echipa statului New Jersey U14. Am inceput sa ma interesez si eu serios de baschet, el progresa in continuare, juca minute multe si ajunsese la 15 ani sa inscrie 20-25 puncte pe meci. Am ajuns la un moment in care nu stiam ce sa fac cu cunostintele dobandite de mine. Am scris niste materiale despre NBA la www.TotalSport.ro, eram zi de zi pe forumul sitului onlinesport.ro, erau ceva oameni care se pricepeau la baschet. Mi-a dat prin cap sa facem un site despre NBA in romaneste. L-am contactat pe Adrian Popa, care juca baschet profesionist in Slovacia. A fost de acord, i-am cooptat curand si pe Calin Cosma si Costin Marinescu si am pornit la drum. Cu nopti pierdute, vise, satisfactii, dureri, tot tacamul. Daca basket.ro, initiat de Constantin Titi Mircea, a fost deschizatorul de drumuri, Romania avea pentru prima oara baschet pe internet de inalta calitate, Halfcourt.info propunandu-si sa duca baschetul romanesc pe www la un nou nivel. Au aparut mai apoi numaibaschet.ro, slamdunk.ro si siturile locale.

- Inteleg ca esti un om foarte ocupat, vazindu-te pentru a doua oara in ultimii doi ani. Daruiesti o buna parte din putinul tau timp liber sitului care este bebelusul tau. De ce ?
- Multi din jurul meu nu inteleg de ce si imi pun aceeasi intrebare. Dumneavoastra stiti raspunsul, este cumva inclus in intrebare. Situl este si copilul meu, sau altfel spus sunt unul dintre parinti si desi creste (unii ar spune imbratraneste) si l-as vrea mult mai independent, mi-e greu sa nu am grija de el. Trebuie sa admit insa ca imi este din ce in ce mai greu. Mai ales dupa plecarea lui Costin Marinescu, care si-a petrecut peste doi ani trudind cu brio la HalfCourt.info. Ii multumesc si pe aceasta cale. Foarte mult din ce a insemnat HalfCourt in ultimii 3 ani i se datoreaza lui Costin.

-  HalfCourt nu este un hobby ca o colectie de nasturi. Ce este HalfCourt pentru tine pentru visele tale?
- Este un loc virtual care strange la un loc oameni cu o pasiune comuna. Un ziar pe Internet care are suisuri si coborasuri, de care unii se leaga, il parasesc si se intorc la el.

- Daniele, spune 4 lucruri care sunt cele mai sfinte pentru tine ?
- Dumnezeu, Familia, Onoarea si Prietenii.

- Citeodata ma oftic de felul cum unii nu stiu a aprecieze voluntariatul si dorinta de a duce baschetul pe computerul fiecarui iubitor de baschet. Cum te simti cind esti luat la misto ?
- Eu cred ca am simtul umorului si nu descurajez pe nimeni sa si-l exerseze, chiar pe propria-mi piele. Copiii mei sunt primii care fac treaba asta, fiind cam “la mijloc” mai mereu. Si le apreciez simtul umorului, desi devine din ce in ce mai diferit de al meu.
Depinde insa de ce fel de misto se face. Cred ca ma supara doar ignoranta si rautatea fara rost, in rest nu ma supar. Stiam de la inceput ca it’s part o the job. Voluntariatul este o rara avis si greu poate fi apreciat de cei care nu au dat niciodata nimic fara sa primeasca ceva inapoi.

Persoane de frunte din baschetul romanesc s-au exprimat in ultimul timp ca HalfCourt, sau unii dintre cei care lucreaza la situl nostru nu sunt “agreati”. Uneori am nemultumit pe unii sau pe altii. Nu poti functiona 3 ani si sa multumesti pe toata lumea, mai ales ca nu pupam dorsal pe nimeni. Insa intotdeauna am incercat sa spunem adevarul, asa cum il vedem noi. Si nu am avut vreodata niciun avantaj din publicarea vreunui articol pe site. Mai mult, ne-am dat ani din viata ca sa il facem sa existe. Si Costin Marinescu, si Adrian Popa si eu.
In timp, noi am slabit ritmul. Presa centrala, care pana deunazi scria (si continua sa scrie) despre baschet doar cand apareau stiri de senzatie -- fara sa inteleaga fenomenul si fara nici un pic de caldura -- va culege laurii, in masura in care baschetul romanesc devine putin mai popular. Si asta e trist. Dar simptomatic pentru romani.


- Azi dimineata dupa micul dejun pregatit de Ursoaica, simpatica ta sotie, care inca mi-a ramas parfumul slaninii prajite, m-au dus la desert statisticile de care se bucura situl HalfCourt. Crezi ca este o plata morala suficienta ?
- Statisticile sint ok, nimic de speriat.
N-am asteptat niciodata alta recompensa decat poate ca cineva sa “clickeze” dupa o fraza, o vorba sau un material publicat pe HalfCourt si sa inceapa sa inteleaga sau sa iubeasca altfel baschetul, viata sau lumea. Marea majoritate a materialelor noastre tintesc acest lucru. Nu as vrea sa vorbesc si in numele celorlalti care scriu sau care au scris la HalfCourt, dar pe mine personal nu m-au interesat niciodata statisticile in mod special. De asemeni HalfCourt nu s-a concentrat pe stirile de senzatie sau pe un forum care ar fi adus, cu siguranta, mai multi cititori. Am preferat insa sa abordam subiecte mai serioase, decat eternele aceleasi si aceleasi subiecte: arbitrii, federatia, de ce nu joaca romanii etc etc. Stirile de genul cu cine a semnat Burlacu sau ora exacta la care a fost Mita Corui destituit, ce computer game ii place lui Jujuan McCooley, daca lui Levar Seals ii plac blondele sau brunetele sau ce preferinta sexuala are unul sau altul (am dat un exemplu, n-o luati mot a mot) face deliciul multora, insa am considerat ca menirea noastra a fost diferita. Astea tin mai mult de agentii de stiri sau de ziare de cancanuri si n-am avut niciodata ambitia sa fim concurenti cu Mediafax sau Evenimentul zilei. M-ar fi interesat in schimb de ce a plecat Burlacu sau de ce s-a intors, de exemplu. Din pacate, am doua interviuri cu Catalin Burlacu in lucru si inca astept raspunsuri la intrebarile trimise lui acum mai mult de 6 luni. Dar asta e o alta discutie.
Plata pentru munca depusa (de foarte multe ori istovitoare) ar fi fost un site echilibrat, cu colaboratori seriosi si constanti la toate compartimentele (baschet masculin, feminin, juniori, european, NBA, NCAA, metodolagie, arbitraj). Din pacate nu este asa, gasesc din ce in ce mai greu oameni dispusi sa scrie la site, sa isi sacrifice timpul liber, sa viseze baschet sau macar sa invete. Fiecare are o viata si nu isi poate mistui viata in fata unui computer la nesfarsit. Inteleg asta si nu e vina nimanui, vorbeam doar de recompense potentiale.
In ultimul timp, visez ca, daca am fi trait intr-o alta lume, cei cativa care scriu baschet romanesc zilele astea, ar fi avut forta morala sa se adune la un loc si sa lase mandria personala. Cum ar fi fost un site care sa uneasca, de exemplu, numaibaschet.ro cu slamdunk.ro, HalfCourt.info ? Cum ar arata un ziar/site/revista de baschet in care sa semneze la un loc oameni de baschet ca Emil Hossu-Longin, Laurentiu Mandu, Adrian Popa, Adrian Micinic, Tiberiu Rist, Davidescu, Diaconescu, Liviu Calin, Tenter, Corui, Ghita Muresan si toate numele serioase din baschetul romanesc pe care am uitat sa le pomenesc aici. Cat de credibil ar fi aratat o asemenea publicatie ? Indiferent de numele ei.
Din pacate, micile vanitati, precum si lipsa banilor, fac ca acest proiect sa aiba loc doar in vis.

- Asa cum toti oamenii globului traiesc aceasta criza economica, sociala, eu am speranta ca bebelusul tau HalfCourt va trece acest impact si va trai mai departe sa bucure inimile iubitorilor de baschet vorbitori de limba romana si as vrea ca raspunsul tau sa fie o rugaciune care va ajuta sa depasesti acest impas.
- Daca doar o rugaciune ar rezolva problema, as face matanii 12x24, iertata-mi fie gluma. Insa impasul in care se gaseste HalfCourt este datorat mai putin recesiei economice si mai mult penuriei de colaboratori. Devine simptomatic faptul ca ma gandesc saptamanal sa “inchid pravalia” sau macar sa restrang activitatea HalfCourt la singurele rubrici sigure: Pagina Davidescu si Coltul Arbitrului, pagina domnului doctor Aldea. Pe de alta parte, lasand “franzelele” la o parte, mi-e din ce in ce mai greu sa tin situl cu un numar infim de colaboratori. Insa de fiecare data apare cineva care imi spune “as vrea sa ajut, ce pot sa fac ?” si ma inmoi din nou.

- In momente dificile ne adresam prietenilor si apropiatilor de aceasi pasiune sa spunem cateva cuvinte de incurajare si speranta. Eu sunt in luna Martie in Bucuresti. Vreau sa invit colaboratorii si simpatizantii HalfCourt la un mic si o bere si sa inchinam un pahar in cinstea ta si a sitului HalfCourt. Daniele, ce sa le spun ?
- Spuneti-le ca le multumesc pentru ce fac pentru baschetul romanesc.


- As vrea prin gura mea sa-ti multumesc tie si tuturor colaboratorilor care se straduiesc si dau din timpul lor si se straduiesc ca situl sa fie interesant. Spune-mi cum ai reusit sa strangi in jurul acestei flacari care lumineaza baschetul cam innourat al Romaniei ? In afara de milioanele de dolari pe care le platesti colaboratorilor.
- Nimeni de la HalfCourt nu a fost niciodata platit, nu cred ca e vreun secret. Am pierdut relativ putini (dar buni) potentiali colaboratori care nu ni s-au alaturat din cauza banilor. Cei care ni s-au alaturat au fost, cu o exceptie nesemnificativa, oameni de foarte buna calitate, castigand personal nenumarati prieteni.
Ca sa raspund mai simplu, am avut noroc.

- Obisnuiam sa string familiile antrenorilor si jucatorilor (sotii si copii) si sa ii intreb cum se descurca cu cineva care 80% din gindire si prezenta este in baschet ? Tu cum le imparti, care vii seara de la serviciu, esti tata si sot si nebun dupa baschet.
Cine spune ca le face pe toate bine este ori inconstient, ori mincinos. Fac compromisuri la tot pasul. Incerc sa le impac pe toate, reusesc cat reusesc. Nu sunt perfect.

- Imi permit sa permit aceeasi intrebare doamnei Ursache. Avand constiinta ferma ca si ceilalti care traiesc aceste momente vor invata ceva din raspunsul doamnei Ursache.
- Mihaela, Ursoaica cum ii spuneti dumneavoastra, m-a ajutat la inceput, cand aveam o rubrica de istoric al fiecarui oras in care se jucau meciuri din NBA. Dupa care a renuntat, era nevoie de cineva sa aiba grija si de casa.

- Pentru noi cei care nu traim in Romania, posturile tv romanesti transmit o emisiunea care se numeste “Romani care reusesc in strainatate”. Am vazut acolo o domnita care se invirtea intr-o casa cu multe camere si care cistigase citeva milioane de dolari si ca are relatii cu elita orasului respectiv. Altul era agent pe la bursa si facuse o lecuta de parale. Eu am alti eroi. Pentru mine, un romanul de onoare a fost profesorul Livescu, care cu pretul vietii si-a aparat studentii, sau marele muzician Gheorghe Zamfir, care ne-a incintat si ne-a unit in timpul comunismului prin cantecele sale. Si sigur, presedintele clubului Washington Wizards, Ernie Grunfeld. Care sint eroii tai, Daniele ?
- Nu prea am eroi. Am multi oameni pe care ii respect si cam atat. Traiesc intr-o lume dinamica, in care exista multi oameni demni de respect. Americanilor nu le e jena sa isi laude oamenii deosebiti, nu sunt asa de modesti ca europenii. Notiunea de oameni deosebiti este discutabila, insa ideea ramane. Am, de exemplu, un respect deosebit pentru Warren Buffet, unul dintre cei mai bogati oameni din lume. Nu pentru faptul ca a facut bani, asta este o meserie in sine. Il respect pentru cat de modest a ramas, desi a reusit atat de mult. Pentru ca este uman, ca intelege sa dea inapoi pentru scopuri caritabile mare parte din banii pe care i-a facut si pentru ca a reusit sa-si creasca niste copii normali, nu geniali, carora nu le lasa mostenire mai mult decat sa aiba o viata normala. Restul de bani se duce in scopuri caritabile, dirijate de fundatia Buffet-Gates.
In domeniul baschetului, am un respect deosebit pentru Magic Johnson. Este invitat ca analist la meciuri importante de baschet, pe TNT sau pe ESPN. Extrem de competent si un om de mare bun simt. Si el a stiut sa ramana acelasi, in ciuda banilor facuti. In plus, invinge zi de zi SIDA, fiind un exemplu pentru milioane si milioane.

- Poate din putinii oameni care sint colaboratori ai sitului, am trecut impreuna unul dintre marile examene ale vietii: sa invingi lupta cu cancerul. Daniele, eu am stiut sa te acompaniez in acest mare examen al tau, cind fiind intr-un tratament crunt, ai continuat sa muncesti si n-ai parasit datoria sufleteasca pentru baschet. Ai invins cancerul, ai ramas cert si devotat sitului. Esti un adevarat flacau roman.
Spune-ne doua cuvinte despre acest mare examen al vietii tale. Ironicii poate vor zimbi, dar eu ma adresez tuturor celor care au de trecut momente grele in viata sa invete din pilda ta si sa stie ca onoarea si cinstea inving orice.
- Dumnezeu te intareste. Am fost norocos, boala fiind depistata intr-o faza incipienta, am fost in the right place si am avut familia de partea mea. Si mi-a fost mai usor. Am ales sa nu stau acasa si sa-mi plang singur pe umar, ci sa ma duc la serviciu in fiecare zi si sa lucrez. Nu am reusit sa lucrez la site in fiecare zi, fiind insa suplinit cu brio de Adrian Popa si Costin Marinescu, carora n-o sa am vreodata suficiente vorbe sa le multumesc. De asemeni, a fost un moment de rascruce, cand imi cazuse tot parul, in care am primit un mesaj de la un prieten bun, pe nume Lonciu Davidescu, care se rasese in cap in semn de solidaritate cu boala mea.
Si in general, in timpul tratamentului, am intalnit o sumedenie de oameni de o calitate deosebita. Nu doar personal medical, ci voluntari care roiesc in spitale, incercand sa-ti faca viata mai usoara. Suna aiurea, insa poate uneori merita sa fii bolnav ca sa traiesti niste momente care iti imbogatesc viata.

- Stiu ca treci pintr-o perioada grea. Ce trebuie sa facem noi colaboratorii ca sa punem umarul mai consistent sa trecem aceasta criza?
- Nu stiu daca trebuie facut ceva special. Situl HalfCourt este dispus sa publice fiecare material serios care vorbeste de baschet, indiferent de cine il semneaza.

- Sa dea Dumnezeu ca peste ani de zile sa pot sa ma gindesc la munca de furnica pe care o faci tu sa pot sa ma gindesc la tine nu ca erou, ci ca om de treaba. Iti multumesc pentru vizita pe care o fac familiei tale si sa-ti ajute Dumnezeu sa ramii tu, muzician indragostit de baschet.
- Va multumesc.

Proiectul Davidescu, partea a VI-a: Organizarea, Planificarea si executia obiectivelor.

A) Planul reprezinta obiective de structura si de supra structura care cer mecanisme complexe pentru realizarea lor.

B) Vor fi stabilite termene si perioade de realizare a planului propus, in corelare cu ansamblul planului de actiune al federatiei si cu calendarul competitional national si international.

C) Bineinteles ca ideile expuse reprezinta doar structura/cadrul proiectului, urmeaza o etapa de elaborare, impreuna cu colectivul federatiei, a planului de masuri concrete, bugetarea actiunilor stabilite, identificarea si mobilizarea mijloacelor de infrastructura necesare (terenuri, sali de sport, spatii de birouri, daca e cazul, echipament pentru antrenament, dar si cel specializat destinat “cosuletelor pe campii”, facilitati de cazare, spatii pentru cursuri, calculatoere si mijloace de comunicare/conectivitate, etc.) dar si a capacilitatilor logistice necesare.

D) Vor fi desemnate persoanele insarcinate cu indeplinirea obectivelor, stabilindu-li-se clar atributiile, responsabilitatile, modul de raportare si dead line-urile. Proiectul in totalitate va fi coordonat de catre Presedentia federatiei.

E) La inaugurarea acestui proiect va fi organizata o conferinta de presa si se vor publica buletine informative in mass media (TV, radio, presa scrisa si electronica). Federatia va desemna un responsabil cu presa care va propaga in medii desfasurarea proiectului. Ideala ar fi asocierea cu un eveniment cultural/artistic cu o mare expunere mediatica, care sa polarizeze interesul publicului.

Acest proiect de dezvoltare al baschetului in Romania a fost conceput de catre:

prof. Lonciu Davidescu - antrenor international de baschet, fost Director al scolii de antrenori si al Academiei (cofondator, autorul proiectului) de baschet din Israel, a condus centrul de tineret organizat de N B A in Israel, fost Presedinte al organizatiei de antrenori din Israel, a castigat, ca antrenor secund, Cupa Campionilor Europeni cu echipa Makabi Telaviv in anii 1977 si 1980. a proiectat, organizat si condus Academia de baschet din Londra. Scrie articole de specialitat, Presedinte de onoare HalfCourt

cu consultarea dr. economist Aurelian Davidescu - consilier in imaginea si strategia produsului-Israel.

A participat la structurarea informatiei si redactarea materialului si av. Matei Sovarel.


Subliniem ca majoritatea obiectivelor acestui proiect au fost prezentate verbal la federatie. La aceste discutii au participat Doamna Presedinta Carmen Tocala si Domnul Dan Berceanu. In discutiile purtate s-a ajuns la concluzii pozitive, primul pas fiind proiectul “Cosulete pe campii hai sa le-adunam copii”, pentru care s-a stabilit inceperea confectionarii aparatelor-jucarii, urmand sa se realizeze o caseta cu desfasurarea si invatarea jocurilor, in vederea introducerii in curandin gradinite.

Suntem satisfacuti sa va prezentam acest proiect, care reprezinta rodul colaborarii si studiului comun.

Avem speranta ca vom colabora pentru dezvoltarea baschetului Romanesc pe care cu totii il iubim.

Bucuresti, 28 noiembrie 2008
Prof. Lonciu Davidescu
Dr. Ec. Aurelian Davidescu
Av. Matei Sovarel

Proiectul Davidescu, partea a V-a: Baschetul Scolar si Universitar

A) Campionatul intre licee a fost un eveniment important in baschetul Romanesc. Trebuie adus din nou pe scena baschetului si a vietii in licee.

Programarea calendarului competitional trebuie facuta de asa maniera ca cele doua competitii sa nu se suprapuna, astfel incat jucatorii sa poata participa la ambele competitii, dar si ca interesul participantilor si publicului sa poata focaliza distinct pe fiecare dintre cele doua forme de competitie. Ar trebui eliminate orice reguli care ar limita participarea in campionatele scolare (si cel pentru elevii de clasele V-VIII ar trebui reanimat si stimulat) a jucatorilor legitimati in echipele de juniori.

Dimpotriva acesti jucatori pot fi si trebuie sa fie adevarate modele de urmat pentru colegii lor atrasi de lumea baschetului.

B) Instructorii participanti la cursurile Scolii de Antrenori (primul nivel) pot fi cooptati ca o forma de proba practica sa antreneze cate o echipa de gimnaziu si de liceu, fiind incurajati prin masuri organizatorice de catre Federatie/Scoala de antrenori sa participe efectiv si implicat la aceasta forma de semivoluntariat. Acest tip de masuri vor fi aplicate in colaborare cu Inspectoratele scolare si cu Ministerul Invatamantului.

Acesti instructori vor fi stimulati sa se implice efectiv, ca reprezentanti ai Federatiei, in organizarea si desfasurarea campionatelor scolare, sub orice forma si la orice nivel-incepand cu meciurile dintre clasele de gimnaziu si ajungand pana la play off-ul campionatului intre licee. Acelasi tip de masuri vor fi aplicate si in baschetul universitar care are, la randul sau, un foarte mare potential.

Toate aceste concursuri trebuie sa reprezinte mici spectacole, participantii fiind incurajati sa le tarteze cu toata seriozitatea si determinarea. Dialogul cu conducerile scolilor poate fi util in acest sens, in promovarea unor modele de jucatori care sa se contrapuna adeptilor violentei, drogurilor, etc.

C) Caravana Baschetului
Federatia a initiat o serie de proiecte extrem de benefice pentru revitalizarea si consolidarea infrastructurii necesare jocului de baschet (proiectul celor “10.000 de panouri”-la care, ca o paranteza, ar trebui montate exclusiv plase de lant, practic indestructibile, dupa modelul cel mai raspandit in SUA- dotarea gradinitelor cu cosuri de baschet, etc.). Creearea acestor facilitati trebuie dublata insa, pentru maximizarea randamentului, de actiuni care sa le faca cunoscute si care sa atraga spre ele mai ales copii si tinerii. Pot fi imaginat o serie de activitati, cum ar fi:

    * inaugurarea tuturor aceste terenuri/al celor mai importante ca pozitie si interes cu cate un concert (chiar in locul respectiv) al unei/unor formatii de liceeni/studenti, organizarea de concursuri de aruncari de trei puncte/slam dunk si chiar a unor mini concursuri de streetball (toate premiate cu mingi de baschet), evenimentul fiind anuntat prin fly-ere in toate scolile din zona respectiva.
    * organizarea unei caravane a baschetului (un autobuz/rulota, eventual unul vechi pentru reducerea costurilor, vopsit in culori foarte vii-fiind invitati chiar cei mai talentati grapheri sa participe la un concurs ad-hoc pentru decorarea sa, cu instalatii audio care sa-i faca usor simtita prezenta, si chiar cu un panou/cos rabatabil in partea din spate, in care o echipa de entuziasti/voluntari-coordonati eventual de un tanar din cadrul Federatiei/un instructor (pct. 3. lit. C de mai sus) sa participe la inaugurarea fiecarui teren si apoi sa faca slalom printre ele (incepand cu Bucurestiul, si aici cu terenurile cele mai importante) in fiecare weekend, organizand concursuri de streetball, si chiar aducand echipe valoroase de juniori care sa se intreaca cu sperantele zonei respective. (traseul caravanei va fi anuntat din timp).


Se pot organiza si minicampionate intre echipele din scolile din zona respective, arbitrate de tineri absolventi/cursanti ai scolii de arbitri/antrenori (premiile vor consta in echipamente de joc si tricouri). Prezenta unui mare jucator (actual sau fost) la bordul Caravanei nu poate fi decat bine-venita, aceasta avand rolul de a atrage copii si tinerii.

In serile frumoase de vara se pot organiza si proiectii video (chiar pe respectivele terenuri) ale unor meciuri/secvente celebre de la Olimpiada, etc., avand rolul de a suscita interesul asupra spectaculozitatii si magiei acestui sport.

Ideea poate fi interesanta si din perspectiva faptului ca o serie de jocuri/evolutii pot fi filmate, sau cel putin notate, tinerii cu potential fiind recrutati pentru Academie, informatia fiind de asemenea accesibila echipelor de club ce pot fi interesate in descoperirea de noi jucatori.

Caravana constituie si un vehicul foarte bun pentru atragerea sponsorilor (orice firma care are ca tinta de vanzare copii/adolescentii poate fi interesata) ale caror mesaje pot fi expuse/auzite astfel.

Venirea Caravanei intr-un cartier trebuie sa constituie un eveniment memorabil pentru toti copii participanti, spectacolul, veselia si exuberanta fiind in elementul lor.

La acest tip de proiect va fi cu siguranta interesata sa participe, alaturi de Federatie, Academie si Agentia Nationala pentru Sport si Primaria de sector, dar si Ministerul Invatamantului/Ministerul Culturii ONG-uri, care pot folosi acest vector de comunicare pentru propagarea prpriilor campanii.

Poate fi de interes chiar organizarea unei forme de subscriptie publica pentru (co)finantarea achizitionarii mijloacelor necesare. Corect popularizata ideea, ar trebui sa prinda.

Cooptarea (dupa modelul practicat in SUA), cel putin la unele dintre terenuri, a unui fost jucator de baschet (care poate fi acum pensionar) care, cateva ore pe zi sa fie pe teren, sa deschida un foarte mic vestiar unde sunt intotdeauna cateva mingi, sa-i invete pe copii prezenti pe teren pozitiile fundamentale: aruncarea corecta la cos, sa paseze corect, in sfarsit notiuni ale ABC-ului tehnic, sa arbitreze jocuri dand sfaturi participantilor.

Acestia vor fi, de fapt, o prezenta calificata si agreabila (se vor cauta oameni cu har si simtul umorului-care in mod sigur vor fi bucurosi ca lumea baschetului le da din nou atentie, redescoperindu-si probabil cate ceva din vechiul entuziasm si care vor purta neaparat sepci/ecusoane cu insemnele Caravanei/Academiei sau federatiei, cu un logo inspirat si motivant), care, de 2/3 ori pe saptaman, cate 2/3 ore vor fi putea fi atractii in sine pe aceste terenuri, prin nota de seriozitate si profesionalism pe care o pot imprima miutelor.

Jucatorii vor intelege ca, sub aparenta bonomiei sale, batranul fost jucator/sau, de ce nu chiar tanarul instructor, reprezinta baschetul profesionist, acestia monitorizand jucatorii cu potential si indrumandu-i sa faca primii pasi spre o posibila cariera sportiva.