Impresii de drum, partea a 2-a

Partea cea mai frumoasa si bogata din calatorie au fost intalnirile cu prietenii de o viata, de amintirile comune pentru pasiunea si visul de aur pe care il traim, Baschetul.

Am fost invitati la cina. Gazdele, doamna Negulescu Lucia, dupa 31 de ani de cariera de succes fiiind profesoara de educatie fizica si domnul Cornel Negulescu, profesor la catedra de basket la ICF, unde a pregatit generatii de profesori cu specialitatea baschet. Cornel a scris si a conceput metode si sisteme de predare a baschetului si are peste 80 lucrari in acest domeniu.
Dar Cornel a fost unul din cei mai apreciati arbitri internationali din Europa, avand la activul lui 180 de meciuri, dintre care numeroase finale Europene si jocuri de o mare sensibilitate.
Am fost colegi acum 60 de ani la echipa Metalul 23 August si il aveam ca antrenor pe maestrul Puiu Popescu, Dumnezeu sa-l odihneasca.
Am avut deosebita placere sa fiu arbitrat de Cornel, atat in Cupa Europei cat si la finalele Europene de juniori si de tineret.
Ce basm frumos ! Doi copii, pui de romani, care au inceput sa joace baschet in Bariera Vergului, sa ajunga in topul european, Cornel ca arbitru si eu ca antrenor. Sa va divulg un secret: cred ca odata a fluierat un fault decisiv in favoarea mea, dar el nu a recunoscut-o niciodata.

Un alt prieten care a fost invitat a fost profesorul Darjan, poate cel mai invatat si productiv teoritician in baschet si-n special in baschetul american. Darjan a tradus si a prelucrat mai mult de 100 de lucrari, carti, referate si a fost farul teoretic in formarea tehnicenilor in baschet. Darjan mi-a facut o mare supriza, aducandu-mi un articol de ziar despre cursul dela stagiul de antrenori de la Izvorul Muresului de acum cativa ani buni, unde au participat 130 de antrenori. Iata articolul mai jos.

La acest stagiu au predat: Jakov Kosta (Serbia), Ionica Nicolau (Germania), Lonciu Davidescu (Israel). Darjan mi-a daruit manualul stagiului. La acest stagiu, eu am sustinut 2 antrenamente: Refacere psihologica si tehnica in conditii tensionate si Contratac dezvoltat lateral. Am sa public articolele.
La Negulesti la cina ne-am delectat cu o ciorbita de perisoare innacrita cu moare si o tocanita de mielut cu mamaliga, harbuz murat si toate udate cu palinca si cu vartos puteara ursului.

Ca de obicei discutia a fost in jurul basketului din trecut si din prezent.
Daniele, baschetul romanesc a fost binecuvantat in trecut de o galerie de antrenori de mare valoare la nivel international. Antrenori ca Puiu Popescu, Grigore Avachian, Constantin Herold, Vasile Popescu, Ferent J, Grigore Costescu prezentau stiinta si capacitatea de a aduce baschetul de atunci in partea superioara a clasamentului european.

In prezent, antrenorii produsi in Romania nu merg in pas cu evolutia baschetului si nu reprezinta solutia si factor de marketing in propagarea baschetului. Pregatirea si cunostintele nu rezolva necesitatile pietii de baschet. Nu se pregatesc antrenori care sa asigure etapele de productie, in special lipsesc specialisti in pregatirea copiilor, cadetilor si juniorilor. Sistemul actual nu asigura trecerea eficace dela o categorie de varsta la alta si nu are banca de date individuale in dezvoltarea si comportarea acestor tineri jucatori. La nivelul antrenorilor internationali, nu au fixat filozofia si comportarea competitionala pentru acest nivel.
Nu se simte activitatea organizatiilor (sindicatelor poate e un cuvant potrivit) de antrenori, care trebuie sa sustina si sa reprezinte interesele profesionale si sociale ale antrenorilor Pozitia sociala si remuneratia financiara este foarte joasa si organizatia trebuie sa se lupte pentru conditii mai bune. Nu exista forme de pregatire a antrenorilor care sa le dea posibilitatea sa se califice in diferitele domenii pe care le cere piata. De exemplu nu este o preocupare serioasa in pregatirea antrenorilor pentru copii si juniori.
In majoritatea statelor cu baschet dezvoltat, nu poti profesa daca nu esti calificat si recunoscut de organizatia nationala de antrenori. Mai mult, daca un antrenor strain vrea sa lucreze, trebuie sa primeasca avizul organizatiei nationale de antrenori.

In discutiile purtate cu Cornel si cu Darjan, am aflat ca sunt in Romania 16 Doctori in baschet. Deci 16 specialisti si-au luat doctoratul in jocul de baschet, au prezentat lucrari referate studii si manuale in domeniul baschetului.
Cred ca aceasta este unicat; nu cred ca mai exista inca o tara in lume in care sa fie 16 doctori in baschet. Nu pot sa-mi explic cum aceasta forta, aceasta comoara stiintifica nu este folosita de federatie !

Care sa fie cauza care a adus la stagnarea dezvoltarii antrenorilor dupa necesitatile pietii de baschet din Romania?
Foarte simplu. Lipsa metodei de pregatire, a mecanismului si a conditiilor tehnicienilor si antrenorilor care sa acopere necesitatile pregatirii la toate nivelele, facand din aceasta profesie un job atractiv.

Dar despre acest subiect, vom vorbi in cateva zile.

Prof-Davidescu

Comentarii la semifinalele olimpice

Comentarii dupa semifinalele Spania - Lituania 91-85 si SUA - Argentina 101-81.

***

Am remarcat in primul rand omogenitatea echipei Spaniei. Se vede ca joaca impreuna de cateva veri bune. Joaca toti acelasi stil de joc. Componentii echipei nationale joaca ori in Spania, intr-un campionat extraordinar de puternic, ori in NBA.

***

Campionatul argentinian nu este unul foarte puternic si am inteles ca echipa lor a avut cativa accidentati. Scola insa a fost un jucator extraordinar de percutant.

***
Lituania are o traditie in baschet mult mai veche decat isi inchipuie cei mai tineri. Inca inainte de constituirea Uniunii Sovietice, Lituania, o natiune mica, care iubeste mult sportul si indeosebi baschetul, Lituania ceva de spus in baschetul international. In marile echipe ale Uniunii Sovietice, lituanienii constituiau de cele mai multe ori jumatate din echipa.

***
Americanii au inteles,in sfarsit, care este medicamentul pentru a castiga in baschetul international. Ei au renuntat la jucatorii asa zisi "gomosi" si au selectat o echipa de jucatori care au uitat ca au bani si care se comporta ca niste oameni normali. Ei au un spirit de echipa bun si nu mai joaca baschetul individual pe care l-au jucat in anii anteriori.
Am mai remarcat ca mingea nu mai sta asa de mult in mana conducatorului de joc. Pasa vine foarte repede, asta e o schimbare radicala fata de cum am stiam eu echipa Statelor Unite in ultimii ani. Kobe Bryant a dovedit ca este unul dintre cei mai buni jucatori din lume.

***
Arbitrajul in general a fost diferit fata de alte competitii internationale. A fost mai aproape de felul in care se fluiera in NBA Asta nu inseamna ca el se va schimba si "pe hartie". Insa tendinta este ca in special pasii la pornire sa fie fluierati doar in conditiile in care creeaza avantaj.
Dupa parerea mea, acest stil da mai multa libertate si fluenta jocului, fara sa il fragmenteze asa de mult. Este posibil ca aceasta noua tendinta sa fie continuata si in cupele europene. Ar face jocul mai spectaculos. Nu imi amintesc sa se fi fluierat infractiunea de "3 secunde" in niciunul din meciurile pe care le-am urmarit eu.

In meciul Statele Unite - Argentina, nu mi s-a parut ca s-a fluierat in favoarea unei echipe. Arbitrajul n-a influentat si deranjat jocul.

Impresii din drum

Dupa 2 luni de hoinareala prin Romania, m-am intors acasa. Stii proverbul care spune ca nicaieri nu-i mai bine ca acasa ? L-am simtit pe propria-mi piele.

Daniele, eu ma duc in fiecare an la Herculane sa-mi inmoi oasele batrane.

Ma ajuta si iti propun sa faci la fel; ai nevoie de odihna. Am facut o excursie pe Dunare si la Cazane. M-a impresionat tare o sculptura in varful muntelui, de o marire si de o grandoare magnifica: bustul lui Decebal, care seamana leit cu muntele ala din America cu busturile celor patru presedinti.
Nu am inteles dece langa numele marelui Decebal apare si numelelui lui Dragan. Eu nu am fost bun la istorie, poate ma lamuresti tu. Ce mare domnitor a fost Dragan asta ?

Am mai vizitat Brasovul, un oras care infloreste. Centrul de promenada seamana cu o parte din Viena. Iti trimit poze ca sa te bucuri si tu.
Am terminat hoinareala din Romania in Delta Dunarii. Am fost deceptionat ca nu am reusit sa prind macar un chistoc de caras.
In afara de hoinareala pentru suflet si picioare, am intalnit multa lume si am vazut lucruri care oarecum reprezinta lumea baschetului de astazi in Romania. Sa discutam 3 din problemele si aspectele care pe mine m-au interesat:
1. Targoviste - o raza de speranta
2. Situatia antrenorilor
3. Pregatirea copiilor si a juniorilor. Conditii, metode de antrenament si sistemul competitional

Am ales cu nostalgie sa incep sa vorbesc de Targoviste.
Pe mine ma leaga amintiri de pe timpul cand am antrenat echipa de fete si cu acesta ocazie am cunoscut de aproape baschetul feminin de pe acele timpuri. Pe atunci lotul era format numai jucatoare romance. Nivelul era destul de ridicat si oarecum se apropia de nivelul echipelor medii europene. Poate din punct de vedere fizic, romancele erau superioare.

A doua legatura este Catalin Tanase, pe care am avut deosebita cinste sa-l am ca jucator la Steaua pe vremea cand am antrenat aceasta echipa. Aceasta legatura de prietenie s-a reinnoit in aceasta vara cand am hoinarit prin Romania. Ne-am vazut din nou cand a venit special si ne-am intalnit la o bere la Restaurantul Universitarilor. Aici cheltuiam cred jumatate din salariu in intalniri si discutii furtunoase din lumea baschetului. Specialitatea casei: sufle de cascaval.
Reintalnirea cu Catalin a fost tare placuta; el mi-a povestit drumul lui in cariera de antrenor. Dupa ce a terminat institutul de educatie fizica si sport, s-a intors acasa la Targoviste. Si a inceput sa antreneze copii. Ca profesor de educatie fizica, a mai lucrat la federatie participand la cursurile de antrenor FIBA. A a iesit campion national cu echipa de fete si a antrenat si echipa be baieti de la Targoviste.

Tanase este omul dintr-o bucata, preocupat de progresul profesional si de relatiile cu oamenii care traiesc si se ocupa de evolutia baschetului, dar si de stiintele care “sustin” baschetul -- Psihologia, Strategia si Managementul -- in dinamica de echipa. Dezlegarea Formulei graficului formei echipei in functie de calendarul competitional este marea intrebare a antrenorilor.
Dar una din calitatile de baza ale lui Catalin Tanase este felul in care lucreaza cu jucatorii, cautand sa-i cunoasca cat mai bine mai intai ca oameni, mobilizandu-i si facandu-i sa se simta parte din familia care este Echipa. Ii face responsabil fata de ei insusi si fata de echipa. El stie sa se uite direct in ochii jucatorilor, cerandu-le colegialitate, respect si demnitate. Aceasta calitate, acesta ramura in procesul pregatirii competitionale este o componenta decisiva care reuseste sa motorizeze strategia ei tactica nimerita lotului de jucatori spre victorii.
Catalin Tanase are cunostintele sa hotarasca ierarhia si rotatia jucatorilor cu maximul de rentabilitate. Toate aceste componente sunt aplicate in pregatirea echipelor care participa in cupele europene si in campionatul national si in cupa.
Poate in acest domeniu l-am influeantat si eu oleaca si sunt mandru de profesionismul lui Catalin.

Am fixat ca va veni sa ma ia la Targoviste. In timpul calatoriei am depanat amintiri si proiecte de viitor. Familia baschetului din Targoviste, in frunte cu noul primar domul Gabriel Boriga -- care traieste si respira baschet -- , intentioneaza sa dezvolte un centru de crestere a tinerelor talente in Targoviste. Acest complex va avea internat, scoala si conditii speciale de pregatire. Vor mobiliza cadre pedagogice, medicale, psihologi, specialisti in domeniul pregatirii si dezvoltarii fizice specifice, antrenori cu experenta in cresterea tinerilor baschetbalisti. Am vorbit de Modelul Sarbesc si de Academia de Baschet din Israel.

Dar iata ca am ajuns la Targoviste dupa un drum superb trecand prin sate pastorale, colorate ca-n basmele lui Petre Ispirescu.
Domnul Primar Gabriel Boriga, fost managerul echipei de fete din Targoviste campioana nationala, este unul din cei mai tineri primari din Romania. Domnul Boriga mi-a adus aminte de Bill Bradley, celebrul jucator american al echipei New York Knicks si al universitatii din Princeton, care a devenit mai apoi senator de New Jersey. Am purtat o discutie intre profesionisti. Catalin a prezentat situatia echipei lotul de jucatoare si planul de pregatire, planul si organizarea participarii in cupa Europei si in Campionatul national si in Cupa Romaniei, antrenamente, cantonamente, jocuri si turnee de verificare. Domnul Primar a vorbit despre intentia dansului de a sustine moral si material baschetul din Targoviste.
In sala din Targoviste loja ziaristilor va avea cele mai moderne mijloace de comunicatie in masa, Internet, telefoane internationale, televiziune cu circuit inchis.
Complexul sportiv al salii va avea un centru ultra modern de pregatire fizica, iar in sala va fi instalata o tabela a rezultatelor ca in NBA.
Marele proiect in Targoviste este Campul pentru tinerele talente si se lucreaza la asigurarea bugetului desfasurarii echipelor de baieti si fete si pentru intreaga sectie.
Intamplarea face ca primul joc al targovistencelor sa fie inpotriva lui Ramat Hasaron, o echipa Israeliana pe care o cunosc. Intre timp, Ramat Hasaron a contestat participarea lor in jocul preliminar si FIBA va da verdictul in cateva zile. Deci este posibil ca Targoviste sa nu joace cu Ramat.

Un alt lucru bun care se petrece in Targoviste este numirea lui Tudor Costescu ca antrenor al echipei de baieti. Tudor este unul din cei mai scoliti antrenori din Romania. Am avut ocazia sa-l cunosc profesional indeaproape cand a fost invitat la cursurile Academiei de Basket din Israel, unde a lucrat cu antrenori de prima mana din toata lumea, stand in aceeasi camera cu actualul antrenor al nationalei de fete
Insa pe Tudor il cunosc de cand era copil, el fiind fiul lui Grigore Costescu -- bunul meu prieten de peste 60 de ani, mare antrenor si un apreciat profesor la Politehnica -- Dumnezeu sa-l odihneasca !

Am plecat din Targoviste cu un sentiment de bucurie si de speranta. Cu astfel de oameni in baschetul romanesc, cu o astfel de structura, cu entuziasm si cinste, gandire creatoare renasc sperantele de reusita pentru baschetul Romanesc.
Sper ca vechea capitala istorica va deveni capitala baschetului romanesc.

Am ajuns acasa in Israel si iata ca am primit un e-mail de la Catalin.

Buna seara,

Vreau sa incep materialul cu specificatia ca site-ul www.halfcourt.info, unde sunteti presedinte de onoare, este un site bine organizat pe care eu il apreciez foarte mult.
Prin includerea rubricii dvs. cu intrebari si raspunsuri cred ca site-ul a reusit si altceva si anume sa ajute antrenorii, jucatorii si iubitorii de baschet cu sfaturile pe care le dati, sfaturi extrem de utile pe care trebuie sa recunosc ca si pe mine m-au ajutat de multe ori.
...
Intalnirea de la Terasa Studenteasca a fost foarte placuta, ca de altfel toate discutiile cu dumneavoastra. Ne-am amintit la un pahar de bere de primul contact al meu cu profesorul Davidescu.
Se intampla undeva prin 96/97 la Sala Floreasca din Bucuresti. Ati condus cateva antrenamente la Steaua, eu fiind jucator la acea vreme la echipa militara. Toti jucatorii Stelei de atunci am regretat ca nu s-a reusit sa se ajunga la o intelegere cu dvs. Am ramas surprinsi cu toti de transformarea dumneavoastra. in timpul antrenamentelor si comportamentul din afara. Atunci am inteles cat de important este tonul si modul de adresare al antrenamentelor din timpul antrenamentelor si cum poti sa faci prin intonatie jucatorii de baschet sa aiba o alta atitudine si un ritm corespunzator.
Deasemenea exercitiile pe care le-am lucrat atunci au fost o noutate pentru noi, folosirea corzilor elastice si a altor materiale ajutatoare m-au facut sa le indragesc foarte mult si sa le si folosesc in cariera pe care am hotarat sa o urmez. De atunci am mai avut sansa sa va reintalnesc prin '99 tot la Steaua si apoi in 2000 la Targoviste la echipa de fete. Intotdeauna intalnirile cu dumneavoastra au fost deosebit de interesante pentru mine si va consider un model.
...
Consider ca sunt un antrenor tanar care chiar daca am reusit sa obtin cateva rezultate importante pana acum, am foarte multe de invatat, mai ales pentru ca am ales sa urmez o profesie intr-un sport deosebit de frumos si spectaculos care este permanent in transformare si evolutie - baschetul. Consider ca am avut sansa sa lucrez ca antrenor principal la echipele de baschet din divizia A masculin si feminin din orasul meu natal Targoviste. Doresc sa nu dezamagesc persoanele care m-au investit si cred in capacitatile mele, acest lucru obligandu-ma si motivandu-ma odata in plus.
Va multumesc inca o data ca mi-ati oferit prilejul sa va intalnesc, sa va ascult si sa va impartasesc o parte din proiectele mele de viitor. Nu ezitati va rog sa ma contactati ori de cate ori veti avea prilejul, gandurile si sfaturile dvs. fiindu-mi de mare ajutor in cariera pe care o urmez dar si in viata.

Cu multa stima,
Catalin Tanase

Fotografie dintr-un interviu pe 2 pagini cu profesorul Davidescu.
Interviul a aparut in ziarul Marriv din Tel Aviv (www.nrg.co.il)

Sunt foarte mandru de ce mi-a scris Catalin Tanase si de bunul simt si respect, baza caracterului unui tanar antrenor.


Catalin, un sfat de la un antrenor batran: fii tu insuti si continua traditia onorabilei familii Tanase !

As dori sa am ocazia sa mai vizitez orase ca Targoviste, leagan de dezvoltare al basketului.

Prof-Davidescu

O zi buna pentru baschet

Exista o categorie de oameni de care se vorbeste doar cand mor. Ce om era cutare, ce calitati avea el. Si daca avea si daca nu avea, pentru ca “despre morti, numai de bine”.

Dar mai exista o alta categorie de oameni, care au sansa sa fie respectati si onorati inca din timpul vietii. Ralph Klein este unul dintre ei.

Ralph a fost un antrenor de renume european, castigand titlul european cu Macabi Tel Aviv in 1977 si de doua ori locul 2 la Campionatele Europene. A antrenat de asemeni nationala Germaniei Federale, intre 1983 si 1985.

Nascut in Germania in 1931, intr-o familie de evrei maghiari, Ralph Klein a supravietuit razboiului si lagarelor de concentrare, gratie unui diplomat suedez, Raoul Wallemberg. A emigrat in Israel in 1951, dupa care s-a bucurat de o cariera care a coincis cu majoritatea succeselor baschetului israelian.

De ce vorbim pe un site romanesc despre Ralph Klein ? Pentru ca este unul dintre cei mai titrati antrenori de baschet din Europa postbelica si pentru ca Ralph imi este un prieten apropiat de ani si ani.

Ralph Klein a primit cea mai inalta distinctie sportiva, “Israel Prize” in 2006, pentru ca un an mai tarziu sa fie diagnosticat cu cancer de colon. A renascut insa din propria cenusa, simtindu-se asa de bine, incat dupa o perioada a inceput sa antreneze din nou, la 77 de ani.

Dar pentru ca, uneori, boala nu iarta, prietenii si fostii elevi au decis sa il sarbatoreasca cat este inca in viata. S-au strans peste 1500 de persoane. Au venit multe celebritati, de la Micki Berkowitz la Juan Antonio Corbalan.

Unul dintre cei mai respectati antrenori din istoria baschetului, cel care a fost supranumit “dr G”, spunea in timpul festivitatii: “Dupa o lunga activitate, incununata de succese, toata lumea vrea sa fie in preajma ta, sa se fotografieze cu tine si sa spuna ca este si el partas la glorie. Tu, antrenor sau jucator, ramai singur. Si-ti traiesti ultimile clipe cu amintirile. Dar astazi este o zi fericita. Nu poate fi altfel cand atatia oameni vin sa-ti dovedeasca dragostea. Domnul sa va ocroteasca !”

Eu am pregatit pentru acest eveniment fotomontajul de mai jos, care ilustreaza colaborarea noastra. Suntem pe banca impreuna, conducand un joc din Cupa Campionilor, iar la picioarele noastre sunt cei 250.000 de oameni care ne-au intampinat dupa victoria contra Rusilor.

Toata ceremonia de inmanare a fotografiei a fost transmisa la televiziune, pentru amatorii de basket fiind un eveniment memorabil.
Cand i-am inmanat fotografia, am fost intrebat daca este o zi trista sau vesela pentru mine. Am raspuns ca este zi buna pentru baschet.

Cu respect Prof-Davidescu

A good day for basketball

There is a certain category of people that you only hear about after their death. What kind of person he was, what qualities he possessed. Even if he didn’t have any qualities, you would still hear about them, since dead are always praised.

But there is also another category: the people that get the chance to be honored and respected while they are still among us. Ralph Klein is one of them.

Ralph was a coach of European prestige, winning the European title with Maccabi Tel Aviv in 1977 and being the first runner up, twice, at the European Championship. He also coached the national team of West Germany between 1983 and 1985.

Born in Germany in 1931, in a family of Hungarian Jews, Ralph Klein survived the war and the concentration camps, thanks to a Swedish diplomat, Raoul Wallemberg. He emigrated in Israel in 1951, after enjoying a career that concurred with most Israeli basketball successes.

So why speak about Ralph Klein on a Romanian site? Because he’s one of Europe’s most titled post-war coaches, and because Ralph has been a dear friend of mine for years.

Ralph Klein received the highest distinction in sports, the “Israel Prize” in 2006, and a year later was diagnosed with colon cancer. But he managed to resurrect from his own ash, feeling so well, that after some time, he started coaching again, at 77 years young.

But, because sometimes illness makes no favors, his friends and former students decided to celebrate him while he is still alive. Over 1500 people gathered. A lot of celebrities showed up, from Micki Berkowitz to Juan Antonio Corbalan.

One of basketball’s most respected coaches, the one they used to call “dr. G”, said during the festivity: ”After a long period of activity, paved with accomplishments, everyone wants to be around you, to get a picture of you, and to say they’re also part of the glory. You, as a coach, or player, end up alone. And you live your final moments in the company of your memories. But today is a joyful day. It can’t be otherwise, since so many people show up to express their love for you. May God bless you all !”

I’ve prepared for this event the collage below, which illustrates our collaboration. We find ourselves on the bench, coaching a game from the Champions Cup, while at our feet you can see the 250,000 people that cheered for us after winning against the Russians.

The entire ceremony of presenting him the photograph was broadcasted on TV and it was a memorable event for all basketball fans.
When I handed him the photo, I was asked whether it is a sad or a happy day for me.

All I could think of was “It’s a good day for basketball”

Respectfully,

Prof-Davidescu