Jos palaria pentru maratonistii din Sibiu !

In primul rand vreau sa felicit pe acesti tineri puternici prin crearea acestui eveniment de onoare. Ei dau dovada de maturitate, spirit de organizare, voluntariat, sacrificiu, darzenie. Toate aceste calitati de aur fac cinste si onoare Baschetului Romanesc si remarca pe harta basketului inca odata orasul Sibiu.

Eu Profesor Davidescu, vechi Sibian, imi scot palaria.
Mult succes si sper ca aceasta realizare pura, fara interese si plata va fi de exemplu tuturor acelora care sunt obligati prin post si salarii sa invete ceva de la acesti tineri. Ei fac mai mult si din suflet pentru un baschet de mai buna calitate.

Toata lumea cunoaste povestea soldatului grec care a fugit pana in localitatea Maraton sa anunte marea victorie. Dupa ce a anuntat Victoria s-a prabusit si a murit. Deci din punct de vedere clinic, moartea s-a declarat dupa ce el a terminat de alergat 42, 195 Km.
Intr-una dintre lucrarile mele prezentate la un congres, am pus intrebarea ca provocare intelectuala: "Daca acest soldat trebuia sa mai alerge inca 5-7-km ar fi trait, ar fi reusit sa-si indeplineasca sarcina, indatorirea de onoare patriotica sa anunte poporului sau victoria ?" Datele fiziologice arata ca corpul a cedat si moartea s-a produs in momentul in care a ajuns la destinatie.

Teoria mea spune ca soldatul ar fi rezistat si ar fi reusit sa alerge pana va anunta VICTORIA. Alte surse, alte energii de ordin moral –volitiv, care au ca baza educatia si exemplul societatii a liderilor si a filozofiei vietii, au invins moartea.

Aceasta forta, acest izvor sacru daruitor de viata, caracterizeaza pe marii luptatori, pe oamenii deschizatori de drumuri ei sunt in prima linie a realizarilor.
Asa cum sunt convins ca acest soldat care si-a anuntat Victoria ar fi alergat inca pana la indeplinirea sarcinei, tot asa sunt convins ca numai un om cu aceste calitati putea sa treaca acest examen total.
Acum cand ati aflat acest adevar care descrie aceasta COMOARA umana, dragi prieteni sa stiti ca veti reusi chiar daca ar trebui sa mai jucati in plus inca 10 ore.

Cu stima
Prof- Davidescu
P.S. Va trimit o poza cu speranta ca nu vedeti asa :)

Ultimul spectacol la sala Floreasca

 

Sala Floreasca.
Photo: Colectia Davidescu

Scrisoare deschisa nr 2

Nene Ursache, cand m-am intors din America ti-am trimis o scrisoare cu impresii si sentimente dupa aceasta vizita.
Scriu acum scrisoarea numarul 2 dupa vizita pe care am facut-o in Romania, unde sunt legat cu radacini si ramuri dupa 30 de ani petrecuti pe alte meleaguri.
Ma leaga basmele, melodiile, miresmele, gusturile si in special baza carierei si filozofia vietii mele. Intotdeauna cand ma pregatesc sa plec in Romania ma coplesesc amintirile, imaginile care imi impodobesc viata, imi reamintesc romantele Ioanei Radu sau rugina vremii pe vocea de neuitat a Mariei Tanase.
Si de cate ori ma pregatesc sa iau drumul Bucurestilor, imi revin in memorie terenul din groapa de la Drept si mausoleul baschetului Romanesc, sala Floreasca. Toate acestea ma fac sa ma emotionez de cate ori plec in Romania.
Pentru mine mireasma si gustul rosiilor "inima de bou", rupte in 2 si mancate cu sare, reprezinta cel mai gustos si adevarat rod al pamantului. Branza cu smantana de la tanti Lenuta, ridichioarele lunguete roscate cu gust delicios sau branza de burduf in coaja de brad a lui nea Petre din Piata Matache nu le gaseai decat intr-un singur loc.
Toate aceste minuni ale vietii simple si fericite care era bazata pe relatii de amicitie umana au disparut ...

Draga prietene, dupa ultima vizita, cred ca "globalizarea" mi-a luat aceste placeri, acest farmec al tineretii mele si au fost aruncate la lada de gunoi al modernizarii. Nu stiu ce insemna pentru altii disparitia rosiei "inima de bou", dar pentru mine este o mare deziluzie, o pierdere a echilibrului, a libertatii de a alege de nu a fi condus de "Big brothers".
Astazi rosiile din piata Obor sunt la fel ca rosiile din orice piata din Europa ...

Foarte multi tineri nu stiu ce au pierdut din specificul si caracterul pamantesc si uman, care sper eu ca va invinge totusi si va ramane broderia fermecatoare a traditiei si a graiului pamantului romanesc.

Cine isi uita povestile si leaganul copilariei, care pentru fiecare din noi este un monument al aducerii aminte, a bazei de dezvoltare intelectuala si sufleteasca, devenind radacinile din care savureaza inspiratia si forta de a progresa de ati indeplini idealurile ...
Cine se dezice de aceasta baza, de aceasta platforma ...
... Va fi suspendat fara radacini, fara sprijin si fara orizont.

Dece povestesc toate aceste lucruri ? Pentru ca pentru mine, sala Floreasca a fost examenul de maturitate. Visul meu ca jucator si apoi ca antrenor era sa ajung sa calc pe parchetul din Floreasca. Mi-am indeplinit visul de atunci si primii mei pasi in cariera mea de antrenor au inceputul in sala Floreasca.

Nene Daniele, nu stiu daca am sa gasesc cuvintele nimerite ca sa descriu ce inseamna Floreasca pentru toti cei din familia iubitorilor de baschet din Bucuresti. Din timpul nostru de acum 50 de ani si generatile care ne-au urmat.
Aici este baza mea de dezvoltare, cand am ajuns antrenor si am antrenat selectionata de juniori a Bucurestului, impreuna cu Nea Giurculescu sau cu Cetatea Bucur, prospata promovata in divizia A.
Sala Floreasca este Mausoleul nostru, este Ateneul Roman al baschetului romanesc. Toti cei care iubesc baschetul au un sentiment de tristete, de pierdere ca aceasta citadela a baschetului nu ne mai apartine, federatia de baschet cedand in nu stiu in ce conditii sala Floreasca federatiei de handbal.

Vasile Popa si Lonciu Davidescu, doua nume care au facut istorie in sala Floreasca.
Photo: Colectia Davidescu

Scriu aceste randuri dupa vizita pe care am facut-o impreuna cu familia Popa in sala Floreasca. Am intrat in vestiarul numarul 3. In acest vestiar nu s-a schimbat nimic, sunt aceleasi banci, aceleasi dusuri, totul este la fel ca acum 50 de ani. In acest vestiar eu am tinut ca antrenor primul meu peptalk.
Intrand in vestiarul numarul 3, am revazut aceleasi imagini de acum 50 de ani. Stateau pe banci si ascultau instructiunile mele in vestiarul numarul 3: Marian Spiridon, Raducanu Misu, Cezar Niculescu, Costel Neagu. Toate aceste amintiri au reinviat in mintea mea pentru cateva clipe.

Sala Floreasca trebuie sa fie sala de cinste si onoare, Hall of Fame, asa cum este onorat basketul in toata lumea Intr-o sala trebuie ca toti aceia care au fost fauritorii baschetului, fotografiile si biografiile lui Folbert Andrei, Milica Raducanu, Fodor, Mimi Niculescu, Nicu Nedef, Nogi, antrenori ca Herold Constantin, Popescu Puiu, Avachean,Vasile Popescu, Dan Niculescu si altii trebuie sa-si gaseasca locul de cinste.
Hall of Fame trebuie sa existe ; este o obligatie de onoare a iubitorilor de baschet si acesta trebuie sa fie in sala Floreasca.

Mare pacat ...
Haide sa facem Hall of Fame-ul baschetului romanesc virtual la noi pe HalfCourt, sa fie loc de cinste si onoare pentru acesti eroi.
Sa fim demni pentru aceste amintiri, pentru Eroii si Pionierii Baschetului Romanesc.

Cu respect,
Prof-Davidescu

Ultimul mohican al baschetului romanesc - coach Vasile Popa (provincia Pompei)

 Dinamo Bucuresti 1993-94, campioana nationala, antrenata de Vasile Popa. 

L-am cunoscut pe Vasile Popa cu multi ani in urma, cand era un jucator cerebral si un gentleman la Dinamo. In acele timpuri intunecate era foarte greu sa-ti pastrezi demnitatea umana, sa fii prieten adevarat, sa ajuti pe acei care se aflau in situatii dificile. Vasile nu stiu sa fi refuzat sa sprijine pe cineva.

L-am reintalnit pe Popa acum cativa ani cand era antrenorul lui Dinamo. Am plecat la Timisoara sa vizitez splenditul oras si sa vad meciul Timisoara-Dinamo. Eram in holul hotelului si ma rugam sa primesc o camera, in acele timpuri imediat dupa 21 decembrie '89.
Sa obtii o camera la hotel trebuia sa fii Mafalda. Nu stiu de unde a aparut Vasile si cu ton autoritar ii spune functionarului de la receptie :"Domnul este cu noi". Imediat am primit o camera cu balcon.

Cornelia Popa, sotia lui Vasile Popa, saritoare in inaltime, participanta la 4 olimpiade.

De la acea intalnire am devenit prieteni. Am avut placerea ca sa ne cunoastem familiile. Ne-am intalnit cu totii.
Eu am venit cu sotia mea, Linica, care ma suporta de 49 de ani si nu e usor sa fi sotia de antrenor care pleaca tot timpul si care cand pierde vreun meci nu vorbeste cu zilele, tot timpul are in cap tot felul de planuri si lupte cu presa, cu prietenii si cu dusmanii. Sa nu mai spun de intalnirile cu patronii. Spun asta ca poate vor citi acest articol si sotiile tinerilor antrenori. Daca vor reteta la cum sa reusesti in casatoria cu un antrenor, o pot suna Linica sa afle secretul.
Vasile a venit cu sotia, Doamna Cornelia, o mare atleta, saritoare in inaltime, vice campioana europeana, care a participat la 4 olimpiade: Moscova, Munchen, Montreal si in Mexic. Povestea este palpitanta si complexa.

In timpul cand am antrenat la Steaua, Razvan, fiul sotilor Popa a fost jucatorul meu.
Razvan este un jucator dotat cu calitati fizice, in special cu, o detenta remarcabila (aschia nu sare departe de trunchi), mostenind detenta dela mama Cornelia.
La un antrenament Razvan s-a comportat necorespunzator si l-am poftit sa parasesca antrenamentul si sa ia loc in tribuna. La sfarsitul antrenamentului, i-am spus ca maine dimineata la ora 9 luam micul dejun inpreuna.

Razvan Popa, fiul lui Vasile si al Corneliei Popa, jucator in divizia A, a fost antrenat de profesorul Davidescu.

La ora 9, ne-am intalnit la un restaurant unde ma intalneam cu prietenii la un pahar de vorba.
I-am dat mana si l-am poftit sa comande. A fost o liniste profunda, pana ce chelnarita a adus mancarea, i-am urat pofta buna si i-am spus sa aleaga subiectul discutiei matinale.
Razvan s-a simtit stangherit, probabil se astepta sa-I cert pentru ce s-a intamplat ieri la antrenament. Dupa cateva minute de framantare, cu capul in pamant ma intreaba daca subiectul discutiei este atitudinea lui de la antrenament. Eu am continuat sa tac si atunci Razvan, emotionat si cu vocea ridicata, imi spune ca stie ce a facut si prin comportarea lui nu a contribuit la reusita antrenamentului. Si ar dori ca-n viitor sa devie un factor pozitiv in crearea unei atmosfere prielnice si motivate la antrenamente.
Dupa acest mic dejun si spovedanie, Razvan a fugit acasa sa povesteasca Mamei despre aceasta intalnire unde se astepta sa
fie zgaltait si sa primeasca o amenda grasa.
Cornelia a ascultat si-a explicat lui Razvan ca aceasta relatie cu antrenorul este podul pe care sportivul de performanta trebuie sa-l treaca ca sa-si dea seama de locul sau in echipa si sa fie capabil sa ia responsabilitatea, colaborand la relatii bazate pe respect reciproc si creand o atmosfera prielnica si motivatia antrenamentelor placute si productive. Se pare ca vice campioana, mama Cornelia, s-a bucurat de astfel de relatii cu antrenorul de legenda Baruh
Elias.

Dinastia Popa infrumuseteaza orizontul sportului romanesc.

Coach Popa Vasile - jucator Dinamo, echipa nationala - antrenor campion cu Dinamo
Nationala - antrenor echipa nationala
Vasile Popa - antrenor si gentleman
Popa Cornelia - atleta internationala, mama si bunica inimoasa
Popa Razvan - trebuie sa continui dinastia sa mergi pe urmele parintilor tai.

Cu respect
Profesor Davidescu

Slam Dunk, un concept care l-ar face pe Einstein sa-si revizuiasca teoria relativitatii.

... Dunkul este un fenomen misterios care a saltat baschetul la nivel de spectacol si are ceva din stralucirea muzicii rock. Acest complex numit Dunk a cucerit scena fara contributia acelora care predau baschetul.
Spre mirarea generala, acest subiect nu apare in manualele de predare a acestui sport si nu stiu cati antrenori au acordat ore de antrenament acestui procedeu. Am intrebat 100 de tineri jucatori intre 13-17 ani care este procedeul mai apreciat, care este "sampania in basket".
Raspunsul a fost:

    * 51% - dunk
    * 21% - aruncarea de 3 puncte
    * 11% - rebound (recuperari) + voleu
    * 7% - assist (pasa)
    * 6% - aparare totala
    * 4% - interceptie.


Cert este ca in filozofia jucatorilor, actiunile individuale de imagine sunt cele mai iubite iar Dunkul este regele.
Curios ca driblingul a fost detronat.
Din discutile purtate cu jucatorii care au raspuns am invatat urmatoarele:
Dunkul nu este inca un element tehnic, ci examenul de maturitate in promovarea in basket.
Aceasta este norma de onoare care te avanseaza in randul jucatorilor cu viitor. Seamana cu treapta care te face barbat. Tribunalul care da verdictul de promovare este format din prieteni si colegii in voiajul de consacrare. Acest complex tehnic, fizic si psihologic pare sa fie confirmarea incurajatoare in generatia profesionista.
Discutarea acestui subiect sper sa aduca acest procedeu pe masa de lucru a specialistilor, ca sa ocupe locul de onoare in manualele de baschet si in sali.

Pentru examenul de maturitate al viitorilor baschetbalisti nu s-a varsat nici o picatura de cerneala, dar foarte multi tineri au varsat lacrimi din lipsa de indrumare...

Intrebari si raspunsuri www.basket.ro


Slam Dunk, sau drumul spre stele

Acest procedeu a aparut in special in incalzirea echipelor cand fiecare jucator demonstra cu mandrie propria virtuozitate, fiind cartea sa de vizita in prezentarea echipei.
Prezentand o arma in lupta psihologica. Mult mai tarziu Dunkul a devenit stil dominant in patrundere, aducand infruntarea cu adversarul la disputa aeriana, aducand atacantului suprematie.
Aceasta patrundere este greu de blocat si da posibilitatea de a depasi adversarul prin adaptarea sariturii dupa pozitia aparatorului, evitand capacul si infruntarea avantajoasa aparatorului.
Dunkul a adus basketul la un nivel de spectacol care seamana cu fastul si cu luminile de la Las Vegas. Acest expresie am folosit-o cand am conferentiat despre Dunk ca fiind un factor important in comercializarea baschetului.

Am avut un jucator din Bronx N.Y care mi-a povestit cum Dunkul a devenit regele cartierelor marginase. In aceste cartiere sunt parcuri cu terenuri de baschet in care plasele dela cosuri sunt din lanturi de fier (ca sa ramana mai mult timp atarnate). Pe aceste terenuri este o viata intensa, iar jucatorii care ajung sa joace acolo sunt mandria acestor cartiere. Aici se petrec fenomene care numai U.S.A le-a creat baschetului popular. Pe aceste terenuri au crescut vedete si pe aceste terenuri, Dunkul a devenit Rege, pe aceste scene sunt intreceri de 1x1, 2x2, 3x3 si concursuri de Dunk.

Aceasta atmosfera din jurul acestor terenuri a creat o lume a jucatorilor, a organizatorilor, a spectatorilor si a celor care parieaza. Jucatorii din acesta "Liga" incep ziua de lucru pe la orele 12 a.m. cu un capital de cateva sute de $ si participa la o serie de intreceri sau la concursuri de DUNK seara cand se intoarc acasa numara castigul sau pierderile. Concursurile Dunk in acesta atmosfera de pozitie si onoare in cartier a adus multe aspecte de spectacol, multe "floricele" si elemente atletice acrobatice.
Acesti tineri gambleri ("gambler=parior", n.r.) in basket sunt o mare drama din punct de vedere social ei nu reusesc sa se desprinda cand se maturizeaza sa-si creeze o alta viata. Foarte putini din ei reusesc sa devina basketbalisti profesionisti in alta liga. Ei devin epave ale unui vis care nu s-a indeplinit.

Michael Jordan, unul dintre cei mai buni dunkeri din toate timpurile.

Drumul de Invatare (Learning Curve)
Acest complex Psihologic, tehnic si fizic, are nevoie de o harta a predarii bazata prin colaborare intima si adevarata intre invatacel si invatator. Acest proces de pregatire trebuie acompaniat cu o sumedenie de incurajari cu aprecieri, cu strigari sonore si din inima "Ce saritura !, Ce miscare perfecta ! Vei reusi sigur ! Beton dunkul tau ! ".
In pregatire este recomandat sa se foloseasca Metoda Foto Critica. Sa se fotografeze fazele de invatare. Analizandu-le impreuna (antrenor+jucator), desfasurarea procesului de invatare - greselile, progresul si concluziile sa fie baza viitorului plan.
Jucatorul sa afiseze in camera lui aceste poze si sa le aduca la antrenamente.Trebuie sa avem grija ca pozele sa nu fie prea descurajatoare. Trebuie sa avem o preocupare speciala fata de Dunk, deoarece este in ochii tinerilor jucatori poarta de aur a posibilitatilor.

Treptele invatarii
1) Masurarea Detentei
Se trag linii pe panou la inaltimele -295 -300 -305 -310 - 315, se baga degetele in creta si se puncteaza saritura
2) Elanul
Distanta de elan 2 m- 2.50 m, alergarea se face cu pasi elastici si dominanti in podea, se puncteaza locul nimerit pentru detenta
3) Detenta
Rulat perfect cu accent pe trecerea energiei din viteza pe orizontala in desprinderea pe verticala ( piciorul de detenta)

4) Pozitia Corpului
Trecerea energica din pozitia de detenta in pozitie de inaltare spre cos cand bratul de aruncare este intins cu dorinta de a depasi cat mai mult cosul. Privire urmareste bratul spre cos.


5) Priza mingei
Mingea trebuie tinuta cu siguranta in mana aruncatoare. Se exerseaza la inceput cu minge de mini-basket apoi se trece la minge oficiala si se lucreaza si cu minge medicinala(2kg). Recomandam sa scuipam pe varful degetelor. Cand priza a fost insusita trecem la executarea miscarii rotative si energice in toate directiile. Repetari de-a ridica mingea de pe podea.


Wayne Clark, fost jucator in divizia A, unul dintre cei mai buni dunkeri din lume.

6) Aruncarea

Se puncteaza pe panou inaltime 290- 300 -305- 310 m. Jucatorii trebuie sa loveasca cu putere cu mingea aflata in ascensiune in aceste puncte. Se fac antrenamente si la mini basket.
In timpul aruncarii, bratul este extins la maximum, priza mingei puternica, mingea trebuie sa depaseasca cosul, acum din inchetura palmei punem mingea in cos.
Toate aceste puncte de invatare trebuie sa le adoptam fiecaruia dintre jucatori, si dupa fiecare etapa se face analiza si se trag concluziile
Toate aceste componente: fizic,tehnic, psihologic si mental trebuiesc programate si manevrate cu multa minte si cu o inima mare, totul in colaborare si in discutii deschise cu jucatorul.

Nu uitati ! Slam Dunkul este Visul Confirmarii.

Succes in acest pas curajos !

Prof-Davidescu

Detenta ca himera

Detenta preocupa foarte multi tineri. Toti baschetbalistii viseaza sa pluteasca printre cosuri. Detenta, intr-adevar, are nuante mistice magice.
In unele nopti te visezi facand Dunk cu surub si sa ramanand in aer pana ceilalti jucatori aterizeaza. Dar zana detentei nu te-a mangaiat si te scoli la realitate.
Intradevar, Detenta este covarsitoare, sexi si maiestoasa.
Dar totusi putem spune ca in ultimul timp Detenta a aparut in toate echipele. Inainte daca vedeai cate unul, astazi in fiecare echipa sunt 6-7 jucatori care executa Dunk.
Cred ca despre Detenta trebuie sa vorbim cu cuvinte din povesti in imagini si in fragmente din drumuri fermecate.

Poruncile Detentei

1) detenta este imbratisarea dintre viteza,forta si coordonare

2) detenta trebuie intretinuta si cultivata

3) detenta traieste in timpul si-n incaierarile jocului

4) detenta este unealta in maiestria jocului
5) detenta este umbrela cosurilor
6) detenta te obliga si te satisface
7) detenta iti formeaza orientare tactica speciala

8) detenta specifica este calitate mentala
9) detenta se poate cuceri ca Everestul
10) detenta apartine talentatilor si perseverentilor

**********************************

Detenta sa dezvolta prin lucru cu greutati si prin metoda SERGENT.

Detenta este o calitate complexa si complicata. In basket sunt 3 aspecte dominante:
1) Realizarea maxima a inaltimii
2) Sarituri in incaierari
3) Sarituri in regim de ritm si timp de joc (este diferenta de la minutul 1- la minutul 39)
Eficacitatea este si functie tactica. Una din metodele de realizare este si SERGENT, care isi are numele din armata. Sunt 2 desene.

Fiecare culoare este un obiect pe care poti sari (masa, scaun, lada de gimnastica, etc.) Intre aceste obiecte este o distanta de 50 cm. Pregatit de saritura in fata obiectului galben, sari pe obiectul galben imediat, dupa aterizare te extinzi cu bratele in sus, sari jos si pregatesti saritura urmatoare (fara sa misti picioarele)si asa mai departe. Masoara timpul facut la toate sariturile (trebuie sa imbunatatesti mereu timpul).

Daca este greu, la inceput mareste distanta intre obiecte. Acesta metoda dezvolta forta exploziva. Se executa de 6-8 ori pe antrenament.

Obiectele sunt asezate ca 5 pe zarul de la table. Stai in fata obectului albastru, sari pe el apoi sari jos. Alergi la centru, sari pe obiect si pe urma sari jos, apoi la obiectul verde si asa mai departe pana termini toate cele 5 obiecte(sariturile fara sa misti picioarele fara sa alergi). Masoara timpul si perfectioneaza. In cotinuare creste inaltimea obiectelor si lucreaza cu vesta ingreunata (de la 700gr -1500gr).


Intrebari si raspunsuri - www.basket.ro 2002

**********************************
DETENTA CA HIMERA

Kapoeira, dansul razboiului.
Dansul a fost adus in Brazilia de sclavii din Africa de Vest.

Detenta este o calitate fizica care are noblete si este foarte apreciata in ochii spectatorilor si este trecuta la clasa de sexy show si se situeaza in centrul focusului.

Detenta este calitate dominanta in atletism - saritura in inaltime, saritura in lungime si triplu salt - si in jocurile sportive baschet si volei.
Se poate spune aproape cu siguranta ca anumite comunitati etnice se remarca in anumite sporturi unde detenta este dominanta. La saritura in lungime atletii de culoare Americani sunt cei mai buni, la saritura in inaltime nordicii detin suprematia, la triplusalt suprematia a fost impartita, dar dominata de atletii albi.
In baschet, dominanti sunt jucatorii negri, iar la volei jucatorii albi detin monopolul. In ambele discipline detenta este elementul predominant.
Randurile care urmeaza incearca sa explice fenomenul, conducandu-ne la teoria care este baza adaptarii diferitelor comunitati etnice, dupa filozofia si mentalitatea vietii, avand ca baza calitatea fizica numita Detenta.
Aceasta dovedeste ca selectia este facuta dupa specificul sportului, inpartindu-se categoric dupa profilul mintal si social.
De exemplu, baschetul are ritm variat si prin infruntari directe(agresive) intre aparator si atacant prezinta lupta mai intai ca victorie personala.
Aceasta "incaierare" iti aduce aminte de Kapoera (se regaseste si sub numele de Kapoeira), o forma de lupta, dans care au practicat-o sclavii Brazilieni deoarece era interzis sa se antreneze in orice forma de lupta.
Voleiul este bazat complet pe o alta filozofie, pe alt ritm, pe o alta viziune. Infruntarea este separata prin fileul dintre cele doua echipe care pastreaza limitele si sterilul in infruntare, regulamentul nu permite sa atingi adversarul sau teritoriul advers. Atmosfera este ca-n situatie de armistitiu; fiecare ataca sau se apara din terenul propriu. Aceste doua sporturi demonstreaza convingator felul in care s-au selectionat sportivii in diferitele discipline sportive, unde detenta este dominanta dupa calitati, mentalitate si atmosfera.

Deci detenta este o calitate innascuta, care se poate inbunatati (dupa materialul prezentat).
Adaptarea detentei fiecarui sportiv in anumit sport se va face cu success daca se va tine cont de profilul mintal +social al fiecaruia. Pentru baschetbalisti, cultivarea detentei este o preocupare care in ultimii ani se bucura de o mare apreciere.
Dragi prieteni, in primul rand trebuie sa fiti dotati cu detenta innascuta, care trebuie dezvoltata si intretinuta tot timpul metodic si cu multa munca.
Sa stiti ca darul de a sari la capac sau Dunk-ul este de realizat numai daca stiti cine sunteti si daca veti munci serios si din inima.

Prof. Davidescu